Pr. Dr. Dorin Octavian Piciorus

Bucuria comuniunii

Vol.3

■V. i>

* II.

-* .11

■ ■* * .

Teologie pentru azi

Bucuresti
2009'

Comentariu teologic la Amos 6, 6

Initiem comentariul nostru l cu traducerea pe care o da
versiunea KJV (King James Version) acestui verset: „For I desired
mercy, and not sacrifice; and the knowledge of God more than
burnt offerings".

Traducerea noastra la KJV: „Pentru ca Eu am dorit [mai
degraba] mila, si nu jertfa; si cunoasterea lui Dumnezeu mai mult
decat arderile de tot".

Comentariu textual

Sfantul Amos vorbeste despre ceva din Dumnezeu, despre o
realitate a lui Dumnezeu intr-o exprimare antropomorfa. Dumnezeu
vorbeste prin Amos, indicand poporului lui Israel ca El doreste, mai
degraba, ca eel credincios sa fie iertator, sa aiba mila, decat sa puna
pret pe actul sau de dreptate si pe jertfa, pe care o aducea la templu,
ca urmare a pacatelor sale.

Dumnezeu nu cerea renuntarea la jerfa pentru pacat sau de
multumire, pe care trebuia sa o aduca credinciosul evreu, ci ii cere
acestuia sa prisoseasca in inima lui ideea de iertare, in detrimentul
celei de dreptate.

Cu alte cuvinte, Dumnezeu indica prin spusa lui Amos, ca in
raporturile Sale cu oamenii El e mai mult milos, iertator decat drept,
justitiar.

Mila si cunoasterea lui Dumnezeu par sa fie doua realitati
diferite, insa e vorba, mai degraba, de o distinctie facuta in cadrul
aceleiasi realitati.

/v

Mila este o intelegere a lui Dumnezeu. Inseamna un pas spre
cunoasterea intima a lui Dumnezeu. De fapt, rolul jertfelor, a
arderilor de tot in speta, era acela de a simti mila lui Dumnezeu, de
a vedea in ei cum se schimba dimensiunea interioara a relatiei lor cu
Dumnezeu.

Mila este cunoasterea lui Dumnezeu, pe masura ce ei sunt
reprezentati, pe altar, ca jertfe, care se dedica cu totul lui Dumnezeu
si, prin asta, primesc mila Lui. Atat mila ca dar, cat si mila ca jertfa
se dovedesc a fi puteri ale lui Dumnezeu, insusiri ale Sale, pe care
El le propaga in relatiile Sale cu noi.

Text editat in forumul ziarului Clopotul, in vara lui 2006, acum desfiintat.

Comentariu simbolico-alegoric

Intotdeauna, un text scriptural, nu este o forma fara
adancime, ci are adancimi de inteles nebanuite. Intr-o asemenea
perspective el indica lucruri, care nu apar deloc in text dar sunt
percepute prin luminare dumnezeiasca de cei care le inteleg si le
talcuiesc.

Astfel, versetul nostru, care in sens literal vorbea despre mila,
intr-un sens duhovnicesc, poate sa fie perceput, intr-o prima faza, ca
o discutie despre o indicare hristologica a iconomiei mantuirii.

Dumnezeu prefera mila, prefera sa iubeasca mai mult decat
putem sa ne imaginam noi. El a iubit mai mult lumea, decat pe Fiul
Sau, adica a preferat Mila, pe Domnul milei, in comparatie cu
jertfele ritualismului iudaic. Dumnezeu Tatal Si-a trimis pe Fiul
Sau, Mila Sa ipostatica la noi, ca sa ne aduca la Sine, la adevarata
cunoastere despre Sine.

A venit Fiul la noi, S-a facut om ca noi, fiind Dumnezeu,
fiind Dumnezeu si om, pentru ca sa aflam ca Dumnezeu e Treime,
adica Iubire tripersonala si nu singuratate in Unul.

Dumnezeu Se reveleaza in Fiul ca Treime de persoane, ca
Tata, Fiu si Sfant Duh, si Isi arata iubirea Sa fata de noi, iubire care
e perceputa de noi ca mila, ca indurare dumnezeiasca. Pentru ca nu
meritam iubirea Sa sau pentru ca iubirea fata de cei goi este
condescendenta, este mila, iubirea Lui este mila pe care o cerem
continuu, strigand: Doamne miluieste!

Daca credem in Fiul, cu alte cuvinte, ne umplem de mila lui
Dumnezeu si de cunoasterea adevarata de Dumnezeu, care e Treime
de persoane.

Intr-o a doua optiune simbolico-alegorica, versetul nostru
vorbeste despre cele doua moduri de inchinare: cea trupeasca si cea
duhovniceasca.

Daca pentru omul trupesc, care are o relatie exterioara cu
Dumnezeu, primeaza sa faca ceva fizic pentru a-si exprima
credinta, in speta, sa aduca jertfe, pentru omul duhovnicesc, care
simte in el lucrarea harului, afi credincios inseamna a te manifesta
ca un om delicat, ca un om in care primeaza mila, pentru ca e
dragoste, si raspunderea pentru ce spui si faci, pentru ca adevarata
mila pentru altii este cea care vine din adevarata cunoastere a lui
Dumnezeu.

O a treia optiune de interpretare ar fi aceea, ca aici gasim o
discutie despre contemplatie si asceza trupeasca. Daca,
contemplativul vede in toate cele care se petrec cu el, mila
nesfarsita a lui Dumnezeu fata de sine si fata de intreaga lume,
ascetul se prosterna in fata lui Dumnezeu prin totala ardere de sine,
prin lupta de sine in fata Sa.

Contemplativul remarca mila lui Dumnezeu, iubirea lui
Dumnezeu, armonia tuturor lucrurilor lui Dumnezeu, pe cand
ascetul se lupta cu sine, se zbate cu sine ca sa iasa la limanul pacii,
al implinirii harice.

Comentariu duhovnicesc

Dumnezeu cere si de la noi, crestinii ortodocsi, ca sa avem o
inima a milei, a compatimirii, mai degraba decat pe aceea a
discriminarii si a implinirii oarbe a legilor lui Dumnezeu.

Daca multa corectitudine personala devine o forta
autodistructiva, atunci inseamna ca dreptatea noastra nu are mila,
nu are constiinta milostivirii lui Dumnezeu cu noi.

Daca nu avem mila fata de noi, ne vom distruge sanatatea
printr-o asceza mai presus de puterile noastre iar daca nu avem mila
fata de aproapele inseamna ca orgoliul nostru astupa multele iertari
ale lui Dumnezeu fata de noi.

Nu poti sa vezi bine pe aproapele tau daca nu il vezi cu mila,
cu iubire. Dar nici nu poti sa il vezi bine, daca nu il vezi cu ochii lui
Dumnezeu, dupa indemnul harului, pe care il simti in inima ta.

Daca ceva se face fara mila si fara cunoastere duhovniceasca
si acest lucru ne tulbura, atunci nu 1-am facut cu ajutorul lui
Dumnezeu, ci cu multa parere de sine.

Comentariu actualizant

Lumea postmoderna in care traim, robotizandu-se din ce in ce
mai mult, are nevoie de mila, care s-a suspendat in inima noastra, a
multora.

Intr-o lume in care suntem doar o cifra, un numar de cod intr-
o statistica nationala, adica ceva infim, a incerca, a risca sa avem
mila, o mila dupa posibilitatile noastre, inseamna a da dovada de un
imens eroism.

Insa, fara a ne deschide inima, nu putem sa ne intelegem pe
noi insine, pe eel din fata noastra si pe Dumnezeul, Care ne tine pe
noi, amandoi, pe noi toti.

Cand mila se termina undeva, apare in noi satanismul, ca
vointa de sine violentd. Nu trebuie sa intri in miscarea satanista ca
sdfii satanist.

Biserica Satanei, spre care am dat un link pe forum, crede,
printre altele, ca a avea mild inseamna a te desconsidera, a te
considera prost, sub-uman.

Pentru ei mila e o rusine de care trebuie sa scape si, in locul
ei, sa promoveze dorinta de satisfactie personala. Daca iti merge
bine, cu alte cuvinte, daca iti merge bine numai tie si te bucuri de
faptul, ca numai tie iti merge bine si vrei ca numai tu sa prosperi
inseamna sdfii satanist, fara ca sa o stii.

Daca incepem sa ne fie mila, atunci incepem ca sa ne vedem
si pe noi ca beneficiari ai milei lui Dumnezeu, a bunavointei Lui si
a oamenilor.

Post scriptum

Un comentariu deplin, nu este un comentariu numai pe o
singura sursa. Trebuie sa dam eel putin 10 surse pentru un
comentariu atent, credibil, atent...adica trebuie sa il fundamentam
printr-o munca de cercetare sustinuta.

Aici am vrut sa dam numai o mostrd de comentariu si sa
atragem atentia asupra faptului, ca simpla citire a unui text nu e de
ajuns pentru a stii ceea ce ascunde o fraza din el.

Adevdrul si puterea credintei. Comentariu asupra I

rnn 7

Cor., cap. 2

Sfantul Pavel le spune celor din Corint (cf. 2, 1) ca el le-a
vestit to |j,i)OTr|piov tou ©eou (potrivit Septuagintei) sau
testimonium Christi conform Vulgatei.

In limba engleza testimony are rolul de a sublinia faptul ca
Pavel a adus dovada, a certificat prezenta lui Dumnezeu in fata lor.

Sfantul Pavel le reaminteste ca el nu a venit sa le vorbeasca
cu intelepciune umana, in mod filosofic despre prezenta lui
Dumnezeu in lume si in om, ci el le-a adus insasi taina lui
Dumnezeu, prezenta lui Dumnezeu in fiinta lor.

Nu le-a prezentat o filosofie, o strategic de viata, ci le-a adus
taina lui Dumnezeu in insasi fiinta lor, nu numai in memorie.
Cuvantul taina, acest mistirion din greaca ne pune in fata unei
realitati de care ne putem impartasi dar statutarea ei este de la
Dumnezeu.

Tainele Biserici nu sunt creatii pur umane, ci sunt realitatile
dumnezeiesti statutate de Dumnezeu pentru noi, prin care noi putem
experia prezenta Lui reala in lume. Tocmai de aceea Dumnezeiescul
Pavel vorbeste despre vestirea tainei lui Dumnezeu si despre faptul
ca el a privit, in corinteni, numai pe Iisus Hristos, Rastignit pentru
lume (2, 2).

La 2, 1 textul grecesc folosit de catre noi, in GNT, se
vorbeste despre: „nu stiu in voi altceva, decat pe Iisus Hristos, si pe
Acesta rastignit".

In VUL avem „nu stiu intre voi altceva", ca si in editia
sinodala BOR 1988 sau in SRV (varianta spaniola a Noului
Testament) si FLS (varianta franceza).

El vorbeste despre taina lui Dumnezeu in masura in care
corintenii, crezand in Hristos, aveau in ei pe Iisus Hristos, pe
Domnul nostra Cel rastignit, Care a birait moartea. El vorbeste
corintenilor care erau credinciosi in Hristos, celor care recunosteau
pe Hristos, Cel mort si inviat.

Taina lui Dumnezeu tine tocmai de credinta in Hristos. In
masura in care Hristos si Duhul vin in tine, prin Botez, in timp ce

intreaga Treime Isi face locas in noi, putem cunoaste taina lui
Dumnezeu, puterea tainei lui Dumnezeu in noi.

Propovaduitorul Pavel vine avand in el taina lui Dumnezeu,
pe Hristos Cel mort si inviat, pe Cel preaslavit si II propovaduieste
cu frica si cu cutremur mare acelora, care doreau sa II cunoasca pe
Creatorul lumii si pe Mantuitorul lor (2, 3).

Pavel se temea ca nu cumva, din cauza lui, puterea lui
Dumnezeu, taina lui Dumnezeu, sa nu acapareze sufletele
oamenilor.

El a propovaduit taina lui Dumnezeu kv aoQevda, in mijlocul
neputintelor proprii, in mijlocul neputintelor sale. Astenia din
greaca, de unde vine astenia noastra de primavara, slabiciunea,
starea de slabiciune (ceea ce englezii numesc weakness) nu 1-a
impiedicat pe Dumnezeiescul Pavel ca sa propovaduiasca taina lui
Dumnezeu, sa o propovaduiasca cu teama sfanta, dar si cu smerenie
si bucurie sfanta.

Nici asteniile noastre nu ne impiedica sa vestim taina lui
Dumnezeu, a iubirii lui Dumnezeu, cu toate ca sunt tot la fel de
multe ca si in cazul lui Pavel.

Taina lui Dumnezeu era in Pavel. Ea era iubirea lui
Dumnezeu cu care Acesta a iubit lumea. Era taina credintei, a
Treimii. A ceea ce a facut Treimea pentru Pavel si pentru lume.

Nu poti sa vorbesti despre iubirea Aceluia, Care te-a iubit
enorm de mult, de iubirea lui Dumnezeu, fara sa ai teama sfanta si
fara sa te umpli de multa ravna si dragoste dumnezeiasca. Taina lui
Dumnezeu este prezenta lui Dumnezeu in cei care cred in El.

In 2, 4, Pavel se explica si mai mult. Cuvintele sale nu erau
cuvinte, care sa induplece inteligenta umana. Propovaduirea sa nu
era silogistica. Ci el a venit in fata lor cu ceva cu care nu poate veni
nimeni, daca nu este robul sfant al lui Dumnezeu: cu taina lui
Dumnezeu kv diTo5ei.£ei TTveuiiatoc; Km 8uva|i6coc;, propovauita „in
adeverirea Duhului si a puterii".

Cuvintele lui Pavel, asadar, nu erau rodiri ale mintii
autonome si nici nu urmareau facerea de neofiti. Cuvintele
adevarului din gura lui Pavel erau pline de prezenta Sfantului Duh
si de puterea dumnezeiasca care schimba inimile, care le
converteste si le face sa traiasca taina prezentei lui Dumnezeu in
inimile lor, slava Preavesnicului Dumnezeu in viata lor.

Silogismul e bun daca are in spatele lui puterea Duhului.
Daca vorbesti prin Duhul lui Dumnezeu, orice cuvant al tau
lumineaza pe om.

Cei care II ascultau pe Domnul simteau ca nimeni, nimeni si
niciodata nu a mai vorbit ca Omul acesta. Multi II vedeau ca pe un

Profet, ca pe un Sfant... Dar vedeau ca cuvintele Lui au o forta si
aduc o putere in viata lor pe care nu o vedeau la niciun altul.

Pavel era cutremurator pentru cei care vedeau prezenta lui
Dumnezeu in el. Era cutremurator si, in acelasi timp, nu te mai
puteai desparti de prezenta lui, ca Sfanta Tecla, ucenica sa. El
vorbea cele ale lui Dumnezeu cu mintea lui Dumnezeu. De aceea le
spune corintenilor ca credinta lor sta nu pe cuvinte umane, ci in
puterea lui Dumnezeu (2, 5).

Puterea lui Dumnezeu, harul din oameni marturiseste interior

' 5

despre adevarul credintei. Hristos e acolo unde e Duhul si acolo
unde e Duhul e si Hristos si unde sunt cei Doi este si Tatal. Si cei

5 5 5 5

care cred in Treime, in Dumnezeul treimic stiu ca adevarul este cu

~ 5

ei, pentru ca adevarul este garantat interior de catre Duhul Sfant,
Care il marturiseste ca fiind puternic si mdntuitor.

In limba greaca dinamis inseamna putere, de unde in romana
avem dinamic, dinam, dinamism... Puterea lui Dumnezeu este la
modul real, actual in noi si stim in Cine credem si pe Cine iubim.

Nu iubim un Dumnezeu intamplator! Nu iubim fara logical
Nu ne pierdem in cuvinte! Ci iubim intru adevar, in adevarul si
puterea credintei, potrivit dogmelor adevarului si ale Duhului
sfmteniei.

5

Nimic in Biserica nu e aiurea, anacronic, vetust, ci e numai
frumusete, har, lumina dumnezeiasca. Insa trebuie sa vezi mai
departe de pacatele oamenilor, mai departe de pacatele tale, mai
departe de ideile preconcepute pe care le ai. Trebuie sa vezi mai
departe...

A crede e ca atunci cand incepi sa vezi pentru prima data. A
crede se petrece atunci, cand credeai ca stii totul si afli ca esti un
banal ignorant, un trecator prea grabit ca sa fii bagat in seama.

In 2, 6, Sfantul Pavel ne aminteste lucruri defmitorii: puterea
credintei e perceputa de cei desavarsiti in sfintenie, de cei care sunt
tolc; tgA-glolc;, desavarsiti, adica de catre cei care o pot cuprinde in
inima lor.

Cei desavarsiti in intelepciunea veacului viitor: acestia sunt

5 5 5 X 5

cei care au tezaurul credintei in fiinta lor! Intelepciunea lui
Dumnezeu nu este intelepciunea acestui veac (adica: Fii cool! Fa ce
vrei, ca tot o sa ajungi in... lad!), nici nu e intelepciune
demonica (adica: luciferismul e calea spre luminare interioara) ci
este intelepciunea de taind a lui Dumnezeu, ascunsd acelora, care
nu isi sfintesc viata.

5 5 5

O taina ascunsa in inima: aceasta e taina sfinteniei! Poti sa il

5 5

batjocoresti pe Sfant, poti sa il omori, poti sa ii faci ce vrei. . .dar nu
castigi tu, ci el.

El va ramane in slava lui Dumnezeu, pe cand tu, denigratorul
si criminalul lui ajungi in partea acelora, care nu suporta iubirea,
pentru ca si-au stramtorat inima, si-au facut-o prea mica, ca sa poata
intra dragostea in inima lor.

Insa de la 2, 7 aflam ca credinta mantuirii, credinta noastra nu

7 5 7 5

e o aparitie temporara, ci este aceea „pe care Dumnezeu a randuit-o
mai inainte de veci, spre slava noastra".

Este credinta pe care Dumnezeu iTpocopiaev, a randuit-o de
mai inainte, pentru ca noi sa ne slavim prin ea, sa ne indumnezeim.
Si e normal sa fie asa, pentru ca credinta noastra este marturia vietii
vesnice a Treimii si a iconomiei din veci, a tainei ascunse din veci a

5 5 '

intruparii Cuvantului si a realitatii Bisericii.

Credinta noastra nu e ceva despre ceva nou, ci despre ceva de
dinainte de lume: despre viata si voia lui Dumnezeu cu lumea.
Taina cea din veac ascunsa, adica nestiuta de nimeni in afara

~ 5

Tremii, a intruparii Domnului se face cunoscuta in timp. Ea apare in
timp, dar e voia, din vesnicie, a Treimii.

De aceea credinta noastra nu e numai de doua mii de ani, ci

5 '

este vesnica, pentru ca ea contine adevarul despre viata Treimii,
despre creatie, despre om, despre istoria mantuirii, despre
transfigurarea lumii, despre Judecata finala si despe viata vesnica.

Si adevarul credintei noastre nu se sfarseste, dupa cum nici
nu a inceput candva, ci e din vesnicie, pentru ca noi vom fi in mod
vesnic cu Domnul, in lumina slavei Sale, daca ne vom gasi vrednici
de Nunta Stapanului, adica de Imparatia Sa, de comuniunea vesnica
cu Sine.

Credinta noastra nu a fost cunoscuta insa de stapanitorii
veacului, de cei care dau trendul veacului, adica de catre demoni si
de cei cu o viata a-religioasa (2, 8). Daca ar fi cunoscut adevarul
adanc al credintei, adica comuniunea cu Dumnezeu, nu ar fi
rastignit pe Domnul slavei, pe Domnul eel plin de slava.

Cele ale credintei au fost rezervate celor care II iubesc pe
Dumnezeu (2, 9) si pe ele ni le descopera Dumnezeu intru Duhul (2,
10). Prezenta Duhului in noi, spune Sfantul Pavel la 2, 12, are rolul
de a ne face sa cunoastem cele pe care le-am primit de la
Dumnezeu.

Cu alte cuvinte, numai intru Duhul intelegem ceea ce a facut
Hristos pentru noi sau recunoastem prezenta lui Hristos si a Tatalui
in fiinta noastra. Fara Duhul nu putem sa deschidem comoara
adevarului lui Hristos si fara Hristos nu intram la Tatal, pentru ca
numai Fiul ne da ca sa-L cunoastem pe Tatal si ne duce la Tatal.

Cuvintele noastre sunt cuvinte neinvatate din carti, spune
Pavel (2, 13), ci inspirate de Duhul Sfant. Prin Duhul se lamuresc,
se invata lucruri duhovnicesti de catre oamenii duhovnicesti.

5 5 5

Iar daca vine unul si spune ca tot ceea ce am scris noi acum e
o prostie si ca trebuie sa ne vedem de treaba, se vede ca unul ca
acesta nu e din tabara celor duhovnicesti, invatati de catre Duhul si

5 7 5 5 5

care recunosc pe Duhul din altii, pentru ca II vad pe Acesta in ei si
nu se contrazic, din acest motiv, pe cuvinte sau in cuvinte.

Adevarul credintei sta mana in mana cu puterea credintei.
Adica adevarul lui Hristos este impreuna cu puterea Duhului, pentru
ca adevarul este si al Duhului, ca si al Tatalui iar Hristos, ca si

5 ~ 5 ~ 5

Tatal, fac minuni preaslavite.

Cuvintele cu putere sunt pentru oamenii, care simt in ei
puterea Duhului, adica, care au pe Duhul prin curatia vietii lor.

Sfmtenia lui Dumnezeu nu locuieste in oameni, care nu sunt

5 5 ~

atenti la datele credintei si nici in aceia, care neaga pe Sfintii intru
care Duhul a viat si viaza.

5

Omul firesc, ijjlxikoc; (gr.) sau animalis (lat), care gandeste in
limitele gandirii umane nu poate primi adevarul Duhului lui
Dumnezeu, caci le considera a f i o nebunie si nici nu poate sa le
inteleaga, pentru ca ele se gandesc duhovniceste, prin luminarea
mintii noastre de catre Duhul lui Dumnezeu (2, 14).

De aceea, omul duhovnicesc nu poate fi judecat de catre cei
care nu pot trece cu mintea de cele de acum, pentru ca gandul lui
Hristos, cunoasterea lui Hristos este in el si el poate sa judece, sa
inteleaga, sa patrunda toate.

Adevarul si puterea credintei sunt, in concluzie, prezenta
slavei Treimii in noi, prin care intelegem si gandim totul
duhovniceste, potrivit cu viata veacului ce va sa vina.

Orice incercare de exegeza a Scripturii, care urmareste sa o
transforme intr-o filosofie sau intr-o doctrina socialo-politica se
transforma intr-un fiasco.

Scopul Scripturii este acela de a fi o cale autentica spre
cunoasterea adevarului Treimii, spre experierea prezentei lui
Dumnezeu in noi.

Scriptura nu inlocuie relatia vie, energetica a noastra cu
Dumnezeu, ci ne invita spre ea iar ramanerea la litera Scripturii sau
deformarea ei este semn, ca Scriptura nu ne-a unit cu Dumnezeul
Cel Viu, ci s-a facut o piatra de sminteala pentru noi, pentru ca ne-
am atins de ea fara inima buna.

10

Intre gdndurile Satanei si mireasma lui Hristos.
Exegezd la II Cor. 2, 11-17

Sfantul Pavel ne propune aici o privire din interiorul vietii
unui crestin ortodox spre in afara. Nu poti sa vezi din afard mai
bine decat ceea ce se poate spune dinauntrul tainei vietii
duhovnicesti.

El le spune corintenilor in II: 2, 1 1, ca nu trebuie sa ne lasam
coplesiti, covarsiti, bulversati de Satana, pentru ca xa votpaTa [de
unde noimd din limba romana: inteles, gand, semnificatie],
gandurile Satanei nu ne sunt necunoscute.

Pentru un om duhovnicesc, pentru un om atent la toate
gandurile care intra in fiinta lui, gandurile Satanei nu sunt o
surprizd. Gandurile Satanei, insuflarile sale spre tot pacatul nu ne
sunt necunoscute, pentru ca sesizam ca suntem impinsi de catre
demoni spre lucruri pe care nu le dorim, spre lucruri pe care le stim
si le simtim ca pdcdtoase.

Gandurile Satanei par sa fie ale noastre, se infiltreaza in noi
ca fiind ale noastre dar sunt gandurile unor fiinte spirituale, care ne
indue ganduri rele, niste virusi intrati in calculatorul mintii noastre
si care par ale noastre dar nu sunt.

De aceea, de multe ori la spovedanie trebuie sa le spunem
oamenilor ca hulele, care le vin in cap, toate intentiile sinucigase,
toate indemnurile spre pacat nu le apartin, ci ele sunt influente
demonice, care vor sa fie crezute propriile noastre ganduri.

Indemnul spre patima curviei, spre relatiile homosexuale,
spre masturbare, sinucidere, ucidere, hotie, violenta, vrajitorie, spre
tot felul de excentricitati, desi oamenii inselati de ele nu inteleg ca
nu sunt gandurile lor, ca nu ei au gandit acest mod original de
viata, ele se petrec, de fapt, cu ajutorul demonilor, fara sa inteleaga
prea bine efectul devastator asupra lor.

E normal ca astfel de oameni, care si-au perturbat foarte grav
ratiunea, intelegerea, sa nu poata sa ne inteleaga sau sa conteste
faptul, ca ei sunt intr-o eroare existentiald. Gandurile Satanei ne
populeaza din interior insa si nu din afard, in masura in care
acceptam acest mod de viata satanic, pacatos, ca modul normal de
existenta al unui om.

Un om care minte toata ziua sau care se masturbeaza foarte
des va considera ca minciuna si masturbarea nu i-au adus un
prejudiciu vietii sale si ca el este un om normal, un om cu judecatd
sdndtoasd.

11

Tot la fel va considera si un betivan inrait, un curvar

5 5 1

nonsalant sau un tabagist invechit in rele. Pacatul nu mai e simtit ca
o pata neagra, ca o uratenie, pentru ca nu incerci sa scapi de ea.

E ca atunci cand stai intr-o casa, zile intregi, cu geamurile
inchise si crezi ca la tine in casa miroase bine dar unde mirosul e
unul irespirabil, pentru eel care vine de afara. Pentru eel invatat cu
mirosul lui, nu e nicio problema. Dar pentru eel care il viziteaza,
care nu e bolnav de patima respective, boala lui sufleteasca e o
duhoare urata.

Asa se face ca omul care se induhovniceste continuu, care se
curateste de patimi, nu mai suporta sa vada amprenta patimilor nici
in el si nici in altii si oriunde patima e prezenta ea este o prezenta
care il agaseaza si il indurereaza.

Sfantul Pavel le vorbeste corintenilor despre gdndurile
demonilor, pentru ca sa ii conduca spre mireasma cunostintei \vr\u
oofirjv tf\Q yvcoaecoc;] lui Hristos (2, 14).

Daca gandurile demonilor se amesteca intr-un mod direct cu
noi, in masura in care le acceptam interior, tot la fel, daca acceptam
harul lui Dumnezeu in inimile noastre si daca lucram virtutile in
noi, mireasma frumusetii lui Dumnezeu ne inunda.

In masura in care lucram in noi bunatatea, iubirea, iertarea
celor care ne-au gresit, curatia interioara, blandetea, bucuria de tot
lucrul bun, de toata frumusetea, ne umplem pe zi ce trece de
mireasma lui Hristos, de mireasma harului, de acea interioritate,
care face bine oricui ne intalneste.

Parintii duhovnicesti ai Bisericii atrag pe oameni tocmai
datorita acumularii lor interioare de buna mireasma a harului. Omul
patimas, care incepe sa isi vada neputintele, patimile, se simte bine
langa eel care biruie zilnic patimile in el si care, in acelasi timp, da
nadejde, incredere, liniste acelora, care il viziteaza. Omul
duhovnicesc trimite celui care se pocaieste Duhul blandetii din el,
Duhul bucuriei, al intelegerii, al pacii, adica il iradiaza, pe eel care
il viziteaza, cu harul lui Dumnezeu.

Daca vrajitoarea te iradiaza cu mirosul urat al demonilor, ca
si eel care dracuie toata ziua, ca si eel care blesteama, care neaga pe
Dumnezeu, tot la fel, eel care e plin de har umple totul in jur de
frumusete, de frumusetea Duhului Sfant, care emana din el, pentru
ca el s-a facut locas al Duhului.

Sfantul Pavel era, cu adevarat, o uluitor de frumoasa
mireasma a lui Hristos. El mirosea bine, mirosea a multa sfintenie.

Si, daca suntem plini de mireasma, spune Dumnezeiescul
Pavel, atunci suntem ai lui Dumnezeu, pentru ca suntem „buna

12

mireasma a lui Hristos intre cei care se mantuie [role acpCo/LtefOLc] si
intre cei care pier [tolc dnoAAufievoicY (2, 15).

Daca cei care se mantuie, se mantuie tocmai, pentru ca ii
inspiram cu frumusetea noastra duhovniceasca, cei care pier, pier
tocmai pentru ca se lupta cu frumusetea din noi si neaga, in ei insisi,
frumusetea de care si ei pot fi capabili.

Tocmai de aceea, suntem, pentru unii, piatra de reazem, punct
de sprijin iar pentru altii afundare in rau, pentru ca ii indemnam la
rau prin viata noastra buna, paradoxal, in loc sa se invete la bine din
ceea ce vad la noi.

In. 2, 16, „mireasma a mortii spre moarte" sau „mireasma a
vietii spre viata" se inteleg conform frazei anterioare. Cei
duhovnicesti nu sunt decat mireasma a lui Hristos.

Numai raportarea noastra fata de Sfinti ne ridica sau ne
scufunda. Nu ei sunt de vina, daca ne afundam in rele vazandu-i si
pizmuindu-i, dupa cum nu lor li se datoreaza progresul nostru in
sfintenie, daca le urmam lor, ci efortului pe care il facem impreuna
cu Dumnezeu.

Sfintii ne inspira, ne ajuta, ne sustin cu rugaciunile lor si cu
sfaturile lor, dar ei nu pot face pentru noi ceea ce trebuie sa facem
noi insine pentru noi, impreuna cu Dumnezeu. Trebuie sa ne sfintim
si noi impreuna cu Dumnezeu, sa ne luptam cu noi, pentru ca sa ne
umplem de ajutorul, care ne vine de la Sfintii inch in viata de aici,
de langa noi sau din cer.

In. 2, 17, Sfantul Pavel nu se lauda, ci atesta o situatie de
fapt, remarca o evidenta: „caci nu suntem ca cei multi, care strica
cuvantul lui Dumnezeu, ci graim ca din curatia inimii, ca de la
Dumnezeu inaintea lui Dumnezeu, in Hristos".

Cei care strica cuvantul lui Dumnezeu sunt aceia, care nu il
percep prin sfintenia vietii lor ci cu o minte si cu o inima plina de
patimi, de necuratie.

A strica cuvantul inseamna a-1 interpreta fara sfintenia cu
care a fost spus sau a nu-1 recepta ca pe unul sfdnt si care indeamnd
la sfintenie, ci ca pe un cuvdnt oarecare. Cuvintele lui Dumnezeu
sunt sfintenie si lumina dumnezeiasca si ele se percep in curatia
inimii.

Tocmai de aceea, Sfantul Pavel spune ca el predica din
curatia inimii, primind intelegerea cuvintelor lui Dumnezeu de la
Dumnezeu si ni le propovaduieste stand inaintea lui Dumnezeu,
datorita iconomiei mantuirii lui Hristos, Domnul nostru. El
propovaduieste ceea ce intelege, cu harul lui Dumnezeu, datorita
sporirii sale in sfintenie.

13

Intelegerea Scripturii, a lumii si a omului tine de sfintenie, de
curatia inimii. In masura in care ne curatim de patimi intelegem
frumusetea lui Dumnezeu si raul pe care ni 1-am provocat de unii
singuri, lasandu-ne condusi de gandurile Satanei.

In Filocalie, paza mintii sau a simturilor are drept echivalent
pe acest privegheati sau fiti treji al Scripturii. Cel care sta treaz,
care incearca sa stea treaz in orice clipa, care incearca sa fie atent la
ce ganduri ii vin in minte si in inima, va simti, deopotriva, atat
gandurile Satanei, care il cheama spre excese si spre tulburare, cat
si indemnurile harului, care il enema spre tot lucrul bun, spre toata
iubirea si pacea.

14

Intoarcere si apropiere: doi termeni importanti ai
relatiei omului cu Dumnezeu in Scripturd

Daca atunci, cand ne intoarcem capul privim catre cineva /
ceva sau cand revenim acasa, ajungem, in fapt, in locul unde ne
sim^im eel mai bine, in Zah. 1, 3, prin expresia emarpei/rare rrpdc
Me (cf. LXX: intoarcefi-va catre Mine), Domnul Atot^iitorul ne
indeamna spre o mi§care interioara a fiin^ei noastre spre slava Sa.

A ne intoarce spre I catre Dumnezeu inseamna a ne uni cu
harul Sau, a-L lasa pe Dumnezeu ca sa Se intoarca spre noi.

Zah. 1, 3 ne vorbe§te despre o dubla intoarcere. Prezentul
intoarcerii noastre catre Dumnezeu este concomitent cu intoarcerea
lui Dumnezeu catre noi, de§i expresia imoTpacpijaopca irpbc; vp&c;
presupune viitorul. Dumnezeu spune: Ma voi intoarce si Eu spre
voi. Cand? Atunci cand voi va ve^i intoarce cu inima §i cu gandurile
voastre spre Mine.

Neem. 9, 29 vorbe§te despre a.ceea§i povafuire a Domnului ca
poporul sa se intoarca la Legea Domnului. Intoarcerea catre Lege
nu insemna intoarcere spre in afara, ci spre implinirea legii
inauntru, prin cuntfirea interioara de patimi, pentru a face cele ale
legii pe altarul inimii.

Ne raportam la cartea Sfantului Neemia tocmai pentru a
sublinia ca intoarcerea de care vorbe§te Scriptura nu este un reflex
al trupului ci e o intoarcere harismatica a inimii, a sufletului spre
sim^irea interioara a lui Dumnezeu.

In Neem. 9, 30 aflam ca Domnul i-a atras pe israelii spre
Sine timp de mul^i ani, i-a chemat, i-a a§teptat sa se intoarca de la
pacatele lor. §i cum i-a chemat, prin ce? Spune Neemia: prin aceea
ca Te-ai marturisit lor intru Duhul Tau {cf. LXX, Neem. 9, 30).
Dumnezeu S-a facut evident in ei prin Duhul, in multe feluri, dar ei
nu au luat aminte.

Domnul i-a chemat §i ne cheama prin mustrarile con§tiin^ei,
prin faptele bune ale altora, prin preo^ii Bisericii, prin Scriptura,
prin car^i sfinte, prin vise §i prin tot felul de intamplari personale.
Chemarea la credinfa se face inauntrul inimii. §i Dumnezeu e Cel
care are iniiiativa chemarii noastre la Sine.

Tocmai de aceea, credin^a este o realitate adanca, foarte
personala, pe care nimeni nu o poate sonda cu privirea atata timp,
cat este ini^iata foarte subtil de catre Dumnezeu §i e sus^inuta de
catre Dumnezeu in mod permanent.

Dumnezeu S-a marturisit lor prin Duhul. Duhul lui
Dumnezeu le-a dat marturie despre Dumnezeu §i marturiei interne i

15

s-a adaugat marturia externa, venita prin Proroci, conform aceluia§i
loc de la Neem. 9, 30.

Israelii nu pleaca urechea la Domnul, nu se intorc spre El.
Nu au urechile inimii deschise spre El, pentru ca inima lor e lipita
de cele trecatoare. §i, pentru ca prefera via^a seculara, traita numai
in timp, israelii necredincio§i nu se imparta§esc de Dumnezeu prin
Duhul, adica nu se intorc la El.

Cf. GNT, la Rom. 5, 2, Sfantul Pavel ne spune ca Hristos,
prin Hristos, prin credin^a in Hristos am avut apropiere spre harul
lui Dumnezeu, „intru care stam §i ne laudam intru nadejdea slavei
lui Dumnezeu".

Hristos ne-a adus apropierea de Tatal prin jertfa Sa, ale carei
consecin^e le primim la nivel personal, prin salasjuirea Duhului in
fiin^a noastra. Ca sa ne apropiem de Dumnezeu trebuie sa stam intru
Duhul §i intru Hristos, in simfirea Duhului §i a lui Hristos in fiin^a
noastra, pentru ca sa avem nadejdea vie in fiin^a noastra, ca vom fi
ve§nic intru slava lui Dumnezeu.

Mdrturisirea lui Dumnezeu intru Duhul de care vorbea
Neemia este identica cu simfirea sau cu starea in har despre care ne
vorbe§te Pavel. Dumnezeiescul Pavel ne vorbe§te despre starea in
har, despre simfirea harului in noi, experien^a pe care o puteau avea
§i israeli^ii, numai ca ei luptau interior impotriva prezen^ei lui
Dumnezeu, a harului, in fiin^a lor.

Israelnii lui Neemia luptau cu marturia Duhului din ei, cu
Duhul care ii chema la sfm^enie, pe cand cre§tinii ortodoc§i de
astazi, care stau intru Duhul, se lauda intru nadejdea mdntuirii prin
har a lui Dumnezeu.

§i cum ne laudam in nadejdea slavei lui Dumnezeu? Prin
aceea ca noi confirmam in fiin^a noastra ca Cel care ne sfm^e§te e
Duhul lui Dumnezeu, prin Care stam in Dumnezeu §i intru Care
a§teptam sa fim mantui^i.

Intoarcerea este acceptarea harului, inmuierea inimii prin
pocain^a pentru a sim^i harul, via^a lui Dumnezeu ^a§nind in noi.
Apropierea este continuarea, adancirea in har, intimizarea cu
Dumnezeu, cre§terea noastra in sfinjenie. Insa atunci cand ne
intoarcem spre El deplin, cu toata fiin^a noastra interioara §i El se
intoarce deplin fa^a de noi §i, stand in harul Sau, putem sa ne
veselim dumnezeie§te.

Despre apropiere Pavel vorbe§te §i in Efes. 2, 18, cam la fel
ca in Rom. 5, 2: „Caci, prin El [Hristos] avem §i unii §i al^ii
apropierea intru Duhul, catre Tatal".

16

§i unii §i alfii, adica §i Israel §i neamurile, intreaga lume, a
capatat prin Hristos, prin iconomia mantuirii lui Hristos apropiere
prin Duhul sau intru El catre Tatal.

Prin Duhul lui Hristos intram la Tatal, adica prin Duhul pe
Care Hristos L-a trimis in lume §i Care purcede de la Tatal avem pe
Hristos §i pe Duhul in noi, avem intreaga Treime. Apropierea de
Dumnezeu, vazuta in cheie triadologicd, singura cheie iermineuticd
a Ortodoxiei, este posibila datorita intruparii §i a iconomiei
mantuirii lui Hristos, pe care o primim intru Duhul §i prin care
avem acces la Tatal.

In Efes. 3, 12, Pavel vorbe§te despre apropiere §i indrdzneald
catre Tatal, prin Hristos, reiterand ideile pe care le-am analizat
anterior. Insa trebuie sa re^inem ca, la Pavel, conform verbului
grecesc wpoaaycoyri, apropierea de Dumnezeu are conota^iile
latinescului applicare, vorbindu-ne despre o miscare catre, de o
aducere inainte, de sine, a. omului, de o venire catre Dumnezeu.

Apropierea, ca §i intoarcerea despre care vorbea Zaharia este
§i ea dubla, dupa cum o regasim in cazul fiului risipitor. Venirea lui
la Tatal a insemnat si alergarea Tatalui intru intampinarea fiului
pierdut (Lc. 15, 20), adica intru intampinarea intregii omeniri, care
se pocaie§te.

Dumnezeu a primit imediat, a alergat cu dor, cu dragoste
imensa catre dorin^a de pocain^a, de intoarcere a fiului, a fiului care
se intorcea din ^ara mor^ii spirituale.

Intoarcerea catre Domnul e o ascultare a harului in fiin^a
noastra §i ea presupune apropierea continud fa^a de El. Insa
apropierea aceasta nu are sfar§it, dupa cum si intoarcerea e
continua, pentru ca e spre Acela, pe Care inima noastra II iube§te §i
II a§teapta cu mare dor.

17

Alergare, lupta si incununare in I Cor. 9, 24-27

Ltgj

m

Mai intai textul, in traducerea noastra, cf. versiunii grecesti
GNT:

24. Nu cunoasteti ca in stadion, toti alergatorii alearga, insa
doar unul iapremiul (to Ppapelov). Astfel, alergati ca sa-1 ajungeti!

25. Si oricine se lupta, se stapaneste pe sine intru toate. Si
aceia iau cununa stricacioasa, (pe cand) noi una nestricacioasa.

26. Deci, eu astfel alerg, nu ca unul nesigur; nu ca unul care
lovesc aerul cu pumnul.

27. Ci imi chinui trupul meu si mi-1 robesc, ca nu cumva
invatand pe altii, eu insumi sa ma fac netrebnic (a8oKL|j,o(;).

Paradigma drumului spre Imparatie sau a scarii catre Rai
este imbogatita, largita in acest text paulin cu cea a alergarii in
stadionul mdntuirii.

Dintre cei care alearga pe stadioanele omenesti, doar unul ia
premiul, doar unul se incununeaza. In varianta credintei insa,
paradigma stadionului spune insa altceva: ca orice crestin trebuie sa
alerge foarte bine, sa fie un om al credintei si daca alearga astfel va
primi cununa. Tot eel care alearga se incununeaza, nu numai unul.

Insa, pentru Pavel, alergarea bund a credintei, recte viata
desdvdrsitd, este prin ea insasi o implinire, dar una care aduce o
implinire vesnica. Imaginea alergatorului de cursa lunga, a
maratonului vietii duhovnicesti are insa perspective eclesiala si
eshatologica in acelasi timp.

Crestinul ortodox alearga intru sine catre Dumnezeu, stand in
Biserica. Alergarea lui nu este externa ci interna si implinirea sa e
primirea darului Sfantului Duh acum si a Imparatiei, in mod
desavarsit, cand toate vorfi noi (a se vedea II Petr. 3, 13).

18

Trebuie sa retinem de aici imaginea dinamica a alergatorului.
Crestinul nu apare in 9, 24 ca un om blazat ci ca un om fervent,
dinamic, pus pe fapte.

Iar premiul nu este material ci haric: este sfintirea fiintei
noastre. Cu alte cuvinte, pentru Sfantul Pavel asceza este o alergare
catre tinta, catre premiu, catre Imparatie.

Alergarea inseamna sa ajungi la final. Finalul cursei
inseamna sa adormim in harul Sfdntului Duh si intru pocdintd la
sfdrsitul vietii noastre; sa murim bucurosi, vazand pe Domnul si pe
Sfintii Sai impreuna cu noi. Sa cdstigdm inseamna sa fim primiti de
catre El, de Implinitorul credintei noastre (Is. 60, 22; Efes. 3, 11;
Evr. 12, 2).

In 9, 25, Pavel vorbeste de ceva foarte important in alergare,
si anume despre conducerea de sine, despre stapanirea de sine,
despre robirea de sine, adica de stapania duhului asupra trupului,
asupra patimilor din noi. El trece de la paradigma alergatului la cea
a luptei, combindand in 9, 26 imaginea alergatorului cu cea a
boxeurului.

Ca sa faci fata luptei, ca sa te lupti cu dusmanii nostri reali,
cu demonii si cu patimile din noi, trebuie sa te stapanesti. In
varianta BOR 1988 se vorbeste de infrdnare in toate, sensul
enuntului ducand spre aceeasi directie.

Poti sa fii stapan pe tine, impacat, in pace, daca te-ai infranat,
daca ti-ai rastignit patimile si poftele. Apar, in prim-plan, conjugate,
atat efortul de vointa din partea noastra cat si belsugul de har de la
Dumnezeu in lupta noastra cu pacatul.

Daca nu birui pacatul prin vointa ta si harul lui Dumnezeu
esti rob pacatului, esti rob acelei patimi. Alergarea spre Dumnezeu
e o lupta cu noi, nu cu altii! Luptam cu propriile noastre neputinte,
cu limitele noastre, cu neintelegerile si obisnuintele noastre rele. Ca
sa arati ca te lupti sau cdnd te lupti de fapt, se vede ca schimbi ceva
in tine, cdte ceva pe fiecare zi.

Chiar daca lupta noastra sufera, de multe ori, infrangeri
majore din partea demonilor, ridicarea noastra din pacat, din cadere
inseamna un continuu razboi declarat demonilor si obisnuintelor

5 5 5

noastre rele.

Aici avem adevaratul eroism tainic al oricarui crestin

5

ortodox: in lupta cu patimile din noi! E usor sa ironizezi pe cei care
se pocaiesc, dar e greu sa te lupti cu tine insuti, ca sa te dezlipesti in
fiinta ta de sentimente, iubiri rele, dizgratioase.

Cine s-a luptat cu patima fumatului, a mancarii, a curviei, cu
onanismul, cu iubirea de bani, cu grijile si fricile pentru viitorul
personal stie cat de greu e sa lupti, cata sudoare se varsa, cata

19

durere avem in noi, cand trebuie sa ne sfasim fiinta in doua si sa ne
arcuim intreaga fiinta de durere, sa ne-o torturam cu rabdarea
ispitirii. Cei care se scalda in patimi, cred ca e usor sa te dezlipesti
de ele, dar nu e asa.

Lupta e grea, e sangeroasa, este interna. Daca unii lupta
pentru victorii umane, noi luptam, in primul rand, pentru cununa
nestricacioasa a harului. Noi luptam pentru ca Hristos sa Isi faca
locas in noi. Nu e usor sa te faci locas al Stapanului! Pe fiecare
clipa trebuie sa te lupti cu atacatorii, cu gandurile nedreptatii si ale
hulei, cu necredinta, cu pofta, cu mania, cu lancezeala, cu invidia,
cu nesabuinta.

Pavel alearga si noi alergam. Alearga, dar nu ca unul nesigur,
nu la intamplare, nu aiurea, ci urmand traseul vietii vesnice, urmand
traseul riguros al postului, al rugaciunii, al impartasirii cu Domnul,
al Bisericii. El nu boxeaza aerul cu pumnii, nu se bate cu nevazutul,
ci cu demonii si cu patimile din el. Pavel ii lovea in plin pe demoni
si duhoarea pacatului, care dorea ca sa se infiltreze in el.

Boxeurul loveste in fata, la fata. Cand noi vorbimn despre
lupta cu patimile vorbim despre niste realitati nocive, pe care le-am
identificat in noi si pe care le lovim in continuu. Boxul duhovnicesc
nu are reprize de cate 3 minute, ci este de 24 de ore din 24. Tocmai
de aceea e tare epuizant, inimaginabil de epuizant, pentru eel care e
doar... spectator.

Necredinciosul sau credinciosul necunoscator al celor
dinlauntru, al vietii duhovnicesti, te vede epuizat la Biserica, obosit
si nu stie ce eforturi faci tu, ce lupta duci tu cu tine insuti. Uneori te
vad ca gresesti un cuvant, sunt atenti la gesturi, la grimasele tale,
dar nu intuiesc cum esti tu, cu cine te lupti tu, cine te epuizeazd pe
tine.

Lupta ta e dura. E pe viata si pe moarte. Pentru ca Satana nu
te lasa nici zi si nici noapte. Daca Domnul nu ne-ar ridica multele
noastre ispite, atunci nu am putea sa rezistam, am innebuni, am
incepe sa urlam de durere.

Deci dinamism, lupta crancena la nivelul mintii si al inimii
noastre, tortura interioara, oboseala. . . Tracasarea interioara e taina
noastra. Ce se vede afara sunt rezultatele victoriilor sau ale grelelor
noastre infrangeri. Cand incepi lupta cu demonii, atunci greutatile
vin din senin, ispitele curg lant, enervarea si senzualitatea te
turmenteaza de multe ori, esti incoltit din toate partile de atacatorii
cei vigilenti ai Iadului...si nu ai alta scapare decat sa rabzi, sa
plangi, sa te rogi din rasputeri, sa astepti ca Domnul sa te umple de
pace si sa-i alunge pe demoni.

20

Ce face Sfantul Pavel? Cum se lupta el cu patimile? Ne
spune: „imi chinui trupul".

Intr-o varianta americana a Scripturii, aici se spunea ca „imi
fac livid / cadaveric" trupul sau asa cum am tradus noi: „imi fac sa
paleasca", ca o floare, trupul meu.

Sfantul Pavel se confeseaza vorbindu-ne de suferinta si de

5 5

asceza pe care lui, pe care o traia in mijlocul unei lumi ostile eel
mai adesea. Postul mult, rugaciunea multa, citirea multa te prefac
intr-un om cu o paloare, cu o culoare mormdntald a fetei, a
trupului. Trupul se vestejeste cu timpul, cum spunem in cantarile
Bisericii, pentru ca duhul nostra sa se innoiasca continuu prin
Duhul .

Avem asadar un make up, un machiaj natural: machiajul
ascezei, al suferintei, care ne aduce numai bucurii. Pavel isi robeste

7 J 7 5 5

trupul, il face docil, il face sa asculte de mintea si de duhul sau. Isi
domesticeste salbaticia trupului.

In cartile noastre de cult si in cartile patristice, trupul e numit
adesea o faptura nedomolita, care se sdlbdticeste daca mananca,
bea, doarme mult, daca se invata cu viata libertina, neangajata
ascetic si eclesial.

Ca sa inveti pe altii trebuie sa tefii invatat mai intdi pe tine
insuti. Ca sa inveti trebuie sa fii ajuns tu la birainte impotriva ta. In
fmalul v. 27, cand Pavel vorbeste despre netrebnicie, in varianta
greceasca pe care o comentam, era vorba ca eel ce e netrebnic, este,
de fapt, eel care nu a trecut proba, eel care a esuat, eel care a
naufragiat aiurea.

Strunirea trupului, a face din el o singura struna, pe care
sufletul, artisul, canta lui Dumnezeu este lucral care ne fereste de a
fi netrebnici, de a cadea la examenul vietii duhovnicesti.

~ 5 5

Incununarea noastra inseamna gdsirea noastrd ca fiind vrednici de
Imparatie. Ca sa fii incununat trebuie sa suferi mult, sa rabzi mult,
sa te rastignesti cu Domnul si sa invii impreuna cu El.

„Cu cununa de spini s-a incununat Mirele Bisericii...": o
cantare extrem de dureroasa, cantata inalt, intr-un glas 6 sfasietor, la
scoaterea Sfintei Craci in mijlocul Bisericii, in Joia cea Mare.

Incununarea noastra e cu cununa de spini, nu cu ovatiil
Avem parte de-a lungul vietii de multe ticalosii facute la adresa
noastra, de multe nedreptati, de multe dureri, necazuri, ispite,
insatisfactii, de multi spini intrati adanc in minte si in inima.

Daca alergi bine, daca te lupti cu demonii si cu patimile,
atunci stii care sunt acei spini ai durerii si care e cununa harului,
care vine in urma tuturor acestora.

21

Rom. 8, 13-14: intre extremismul ascetic si viata
duhovniceasca

„Caci, daca trai^i dupa trup (Korea oapica), atunci ve^i muri. Iar
daca, prin Duhul, omora^i faptele trupului (xuq j\paE,eic, tou
o(jd[iaxoo), ve\i fi vii.

Caci, ca^i sunt mana^i / condu§i de catre Duhul lui
Dumnezeu, aceia sunt fiii lui Dumnezeu", cf. NT, ed. Nestle-Aland,
Stuttgart, 1998.

Un astfel de text paulin e in^eles, eel mai adesea extremist
intr-un spa^iu, unde nu se cunoa§te interioritatea vie^ii duhovnice§ti
reale. Trairea dupa trup, este u§or de interpretat, §i este in^eleasa
mai mult sau mai pu^in grosier, punandu-se semnul egal intre
marile patimi §ipacate §i viata dupa trup.

Insa problemele apar cand e vorba de omorarea, de
mortificare faptelor trupului, in^elese ca o rdzbunare pe trup §i pe
suflet, adica pe ceea ce ne facem sa fim vii §i fapturi ale lui
Dumnezeu. Confundandu-se patimile noastre cu trupul sau rdul cu
gdndirea, cu voinfa sau cu iubirea noastra, se trece foarte u§or la o
lupta, dar nu cu patimile, ci cu sdndtatea §i puterile suflete^ti ale
omului.

Nu este a§a, ca cunoa§teti profilul omului, care confunda
asceza, care trebuie sa il cura^easca de patimi, cu imbolndvirea
trupului §i a mnuii?

Insa aici, avem particula salvatoare: „prin Duhul". Numai
prin Duhul omoraji gandurile §i poftele trupului! Numai daca Duhul
Sfant este in noi, daca suntem cu Duhul mereu, inva^am cum sa
in^elegem gandurile Satanei, cum sa le dejucam, inva^am care sunt
mi§carile trupului §i ale min^ii noastre §i care sunt patimile §i
gandurile insuflate de catre demoni.

Prezen^a Sfantului Duh, a harului, trebuie sa fie ceva evident
in noi, o realitate dumnezeiascd pe care trebuie sa o receptam
mereu, clipa de clipa, ca ceva din slava lui Dumnezeu, din prezenfa
lui Dumnezeu, care ne acomodeaza, ne inva^a cu modul de a gandi
§i a sim^i ale lui Dumnezeu.

Harul nu se confunda cu senzaiiile umane, cu inteligenia
noastra, cu modul de a gandi asupra unui lucru sau cu entuziasmul
nostra de a face ceva anume. Harul dumnezeiesc este energia
ve§nica a lui Dumnezeu, lucrarea ve§nica a lui Dumnezeu, necreata,
care iradiaza din Dumnezeu in fiin^a noastra §i care ne face sa
gandim §i sa vorbim dupa voia lui Dumnezeu.

22

Oricine traie§te in Duhul §tie ca viaja lui Dumnezeu din el
este un dar, o continua iradiere dumnezeiasca §i ca ea se pierde prin
pacate §i ganduri neconforme cu smerenia lui Dumnezeu.

Harul nu locuie§te in oameni trupe§ti, in eretici, in
destrabala^i sau pagani, ci el vine acolo, unde se crede drept in
Dumnezeu §i se face voia lui Dumnezeu cu smerenie.

Pentru ca harul pecetluie§te adevarul credin^ei, a§a cum, la
Cincizecime, Sfnuii Apostoli §i Maica lui Dumnezeu §i cei care
erau cu ei, credincio§ii Lui, au primit pe Duhul lui Dumnezeu din
plin, ca o confirmare a credin^ei lor drepte. Harul pecetluie§te
credin^a autentica §i nu erezia!

Prezen^a harului in noi este con§tientizata eel mai fidel, in
modul eel mai propriu, pentru ca este lumina care ne poarta, e
lumina lui Dumnezeu, care ne scoate din intunericul patimilor, din
plasele tuturor ereziilor, din navoadele demonilor, din cursele
tuturor, pentru a face voia Lui.

Cei care au pe Duhul in ei sunt mana^i, condu§i, oriental
non-stop spre ceea ce este bun si curat §i sfant. A te purta
Dumnezeu nu inseamna a te purta ca pe un obiect, ci a te lasa purtat,
prin voin^a ta, care consimte mereu Duhului lui Dumnezeu.

Daca ne plecam, daca ne robim prin propria noastra voin^a
Duhului, in^elegem ce inseamna cuvintele Stapanei noastre, ca e
Roaba a Domnului. E§ti robul Lui, cand te dai cu toata inima
Duhului, pentru ca Duhul sa te inve^e pe cele ale Fiului, caci El ne
lumineaza cuvintele Fiului §i pentru a ne duce prin Fiul la Tatal,
caci Tatal a trimis pe Fiul, ca lumea via^a sa aiba §i inca din destul.

Via^a duhovniceasca ai, paradoxal, cand mori. Cand mori
pentru patimi §i pentru o mentalitate telurica, pamanteasca. Cand
sim^i in tine mi§cand pe Duhul, pe Duhul vie^ii, in pantecele inimii
tale §i al fiin^ei tale, in toate madularele tale, care te face viu.

Omul cand se na§te se na§te mort, se na§te om nerenascut.
Noi primim adevarata via^a, viaia reala, via^a lui Dumnezeu, via^a
Duhului, in pantecele cristelni^ei, in pantecele apei Botezului.

De aceea nu po^i sa fii al lui Hristos daca nu e§ti botezat, daca
nu traie§ti tainic, in fiin^a ta, moartea §i invierea Lui. De fapt,
intreaga noastra via^a duhovniceasca nu e decat o reactualizare
continua a mor^ii §i a invierii Lui, cat §i a tuturor evenimentelor din
via^a Lui in trup.

Ca sa in^elegi cum Duhul a coborat §i a ramas in trupul lui
Hristos la Botez (de§i Duhul era cu Fiul din veci; dar asta a fost
evideniiere, revelare concreta, ca sa vada oamenii §i sa creada)
trebuie sa te botezi §i sa devii fdpturd noud; trebuie sa te mirungi §i

23

sa primesti pe Duhul; trebuie sa te impartasesti cu Hristos si sa te
intaresti in via^a dumnezeiasca.

Faptele trupului sau poftele trupului nu se pot omori, in mod
exclusiv, prin acte de voinfal Ai nevoie de puterea lui Dumnezeu
din Sfintele Taine, ai nevoie de Duhul din Tainele Bisericii pentru a
cura^i templul trupului. Ca trupul eel vechi sa fie daramat si sa
avem simiiri noi trebuie sa ne botezam dumnezeieste, in Biserica lui
Dumnezeu, fara de care nu putem vorbi de via^a dumnezeiasca.

Traiesc o durere imensa ori de cate ori vad un eterodox
vorbind despre mdntuire si viafa duhovniceascd. Aud, prin ei, pe
dracul facand teologie. Nu degeaba Biserica porunceste celor mai
slabi in credin^a sa nu aiba partasie, prietenie cu ereticii si cu
paganii, pentru ca sa nu se lipeasca de ei aceiasi demoni, care ii
consiliaza pe aceia. §i bisericile eretice se cunosc prin aceea ca nu
primesc intreaga inva^atura a Bisericii, ci raman la ce vor, la ce le
place, la opinii particulare si hulitoare, spre marea lor deznadejde.

Filocalia si alte car^i, care nu sunt cuprinse in aceasta
colec^ie, arata datele reale ale cura^irii noastre de patimi, detalii
punctuale. Sfm^i Paring extrem de luminal au detaliat multiplele
siretlicuri ale demonilor si ale ereticilor prin care robesc mintea
oamenilor.

Nu exista car^i similare in alte religii sau culte, pentru ca nu
exista adevarata calauzire a Duhului in via^a acelora! A ajunge fiu
al lui Dumnezeu nu inseamna a te proclama fiu sau mdntuit, ci
inseamna a crea, prin multa truda, in fiin^a ta, impreuna cu harul
Treimii, un palat plin de smerenie si de curate Stapanirii celei in
trei impostasuri.

E usor sa o dai cu sfinfenia, atunci cand nu stii ce imensitate
este. Omorarea cugetului trupesc, a gandirii rele presupune o
renun^are la tot ceea ce Duhul ne lumineaza ca este pdcat.

§i primul dintre pacate este a nega ceva din ceea ce Biserica
Ortodoxa {ine, prin Sfin^ii Sai, ca drept si autentic.

Adica, de ce ma rog, receptam doar trei sau patru Sinoade
Ecumenice si nu sapte, cate sunt de fapt?

De ce nu cinstim pe Maica lui Dumnezeu, pe Sfnui, Sfintele
Icoane, cand Sfin^ii lui Dumnezeu le-au cinstit? De ce nu receptam
intreaga inva^atura a Bisericii, despre mantuirea ca asceza, despre
puterea Sfintei Cruci, Sfanta Liturghie si slujbele Bisericii, modul
teologie al vie^ii duhovnicesti?

Nu merge cu jumata^i de masura! Daca Biserica a decazut in
vreo perioada a ei, atunci nu exista nicio Biserica. E ca si cand am
spune ca a existat soarele, s-a stins vreo cateva secole si s-a aprins
la loc.

24

Daca Biserica, ale carei por^i nu pot fi biruite nici de draci §i
nici de eretici sau pagani, a avut vreo eclipsd, atunci Dumnezeu e
slab §i mincinos. Pentru ca El a spus ca Biserica nu poate fi tarata in
nefiin^a §i Pavel a spus ca Biserica sunt to^i aceia, care au intrat,
prin Botez, in comuniune cu El, ca madulare ale Sale.

Ceea ce este ironic in istoria bisericilor §i a sectelor creatine e
aceea ca ele se ceartd cu dreapta credin^a, cand nu dreapta credin^a
a nascut ereziile §i schismele de astazi.

Ereticii amenda^i de catre primele 7 Sinoade Ecumenice au
pierit. Organiza^iile lor parareligioase s-au spulberat sau modificat
intr-un anume fel. Ceea ce vine dupa caderea romano-
catolicismului de la Biserica lui Dumnezeu nu are nimic de-a face
cu Biserica Ortodoxa, ci cu mentalitatea romano-catolicd.

Adica discutam dupa 1054 despre emanafii §i prefaceri ale
unei mentality §i ale unui mod de via^a eretic, a-haric, care se rupe
in mod voit de Biserica, pentru ca sa ne intalnim in secolul al XX-
lea, la masa unui fals dialog, cand, de fapt, trebuie sa vorbim despre
o intoarcere a fiilor risipitori acasa, la Biserica Ortodoxa, la
Biserica lui Dumnezeu.

Cum poate Biserica lui Dumnezeu sa trateze credin^a,
tezaurul credin^ei, pe picior de egalitate cu ereticii? Noi vedem
discuiiile ecumenice ca pe ni§te moduri iconomice de a lucra ale
Bisericii in situa^ia istorica actuala.

Nu putem sa acceptam Biserica decat in termenii Crezului
ecumenic: ca Biserica e una, e sfdntd, este soborniceascd §i
apostolica; ca ea are continuitate istorica §i haricd pana astazi.

Daca avem nevoie de un melanj al tuturor bisericilor pentru a
vedea Biserica, atunci nimeni nu are o Biserica §i realitatea
Bisericii e de domeniul viitorului sau al impreciziei. Iar daca nu
exista Biserica decat in aparenfd, nu exista nici mdntuire §i nici
Sfinii, nicio Taind §i nicio Impdrdiie.

Cei care sunt mana^i insa de Duhul lui Dumnezeu, care sunt
condu§i spre ceea ce Duhul vrea sa facem, nu au nedumeriri in ceea
ce prive§te Biserica §i istoria ei §i nu o cauta in Biserica filosofiei
dezumanizate romano-catolice, nici in Biserica discretionarismului
falsei reforme §i, cu atat mai mult, mai tarziu.

Daca Sfantul loan Gura de Aur a trait in Biserica lui Luther
sau in cea a lui Toma de Aquino, eu ma fac, deodata, peste noapte,
ecumenist, adica unui care vad in toate Bisericile, doar Biserici
partiale, care vor sa gaseasca sau sa cladeasca adevdrata Biserica.

Dar, daca Biserica in care el s-a sfin^it este cea in care §i eu
traiesc astazi, atunci prefer Biserica tuturor veacurilor, Biserica
Sfantului loan Gura de Aur §i a Sfantului Augustin al Hipponei,

25

Biserica apusului §i a rasaritului ortodox pana la dramatica schisma
din 1054, in care nu ma tern de niciun gand §i de nicio minciuna.

Fiii lui Dumnezeu trebuie sa arate ca fiii lui Dumnezeu §i nu
ca ni§te mumii ambulante §i nici ca inventatori in materie de
credin^a.

Am editat ieri la nivel online un capitol din marea lucrare, in
cinci car^i, a Sfantului Irineu al Lyonului, care, in secolul al doilea
dupa Hristos, a scris unui prieten al sau, o carte de 600 de pagini, ca
sa ii explice, pe indelete, toate abera^iile pe care le sus^ineau la acea
data maniheii, docheti§tii §i gnosticii. §i ei se credeau mostenitori ai
unor dogme §ifilosofii aparte ca §i ereticii de astazi!

§i pe atunci trupul era considerat de catre eretici un ran,
mintea era sursa raului, desfranarea nu era cautata in voin^a de a
alege perversiunea ci ii gaseau sediul in organele sexuale, se vorbea
despre o altfel de Treime, se vorbea de o create pe care ar fi facut-o
un Dumnezeu, Cel al Vechiului Testament, Care ar fi fost altul
decat Cel propovaduit in Noul Testament de catre Fiul, despre
miununi §i prorocii demonice, care pareau sfinte §i de penticostali
avant le temps, care erau poseda^i de catre demoni, dar care, cu
multa nonsalanta, ei se credeau conduct de catre Duhul Sfant.

Dupa studiile de caz pe care le-am facut pe ereticii intra^i sub
colbul istoriei, trebuie sa ii dam dreptate parintelui profesor Petru I.
David, ca ereticii actuali nu sunt decat niste reactualizatori
epigonici ai unor idei demonice infdsurate in uitarea istoriei.

Satana iube§te faptul ca, din cand in cand, sa faca aceea§i ie
cu aceea§i palarie, adica sa dea de munca unor cugetatori liber
profesioni§ti, care nu au nimic de-a face cu Tradi^ia Bisericii §i cu
via^a Sfm^ilor Apostoli.

26

Sfdntul Isaac Sirul si iertarea lui Dumnezeu (Isaac
III 6, 32)

„Caci El iarta atat ce este mare, cat §i ce este mic. §i chiar
daca cei care primesc iertarea nu sunt la inal^imea ei, o primesc
totu§i deopotriva.

Fiindca, pentru El, amandoua acestea sunt egale, pentru ca nu
Se obose§te sa socoteasca: cand il iarta pe eel ce a gre§it mai mult,
nu Se mahne§te si nu-I e mai greu decat atunci cand iarta pe eel ce a
pacatuit mai putin.

Fiindca El ii iube§te pe oameni, §i nu iube§te dreptatea
despar^ita de mild. Caci spune: <Gandurile Mele nu sunt ca
gandurile voastre. §i caile Mele nu sunt caile voastre: Eu sunt un
Dumnezeu milostiv! > [Is. 55, 8; 22, 26; Ier. 3, 12]" 2 .

Avem in textul de fa^a al Sfantului Isaac iertarea lui
Dumnezeu privita din perspectiva lui Dumnezeu §i nu a oamenilor.
Daca la oameni pacatul e mic sau mai mare, grav §ifoarte grav, la
Dumnezeu orice pacat este iertabil, daca exista pocain^a pentru el
din partea oamenilor.

Iertarea lui Dumnezeu, ne spune Sfantul Isaac, este iertare ca
a unui Dumnezeu §i nu ca a unui om. In fa^a Sa orice pacat e tot la
fel de u§or de iertat. Insa iertarea Sa noi o primim in masura in care
incercam o anume pocain^a, fara ca iertarea Sa sa fie pe masura
pocain^ei noastre. Pentru ca Dumnezeu iarta orice pacat pocait,
chiar daca, cei care primesc iertarea Sa, cei care se pocaiesc, nu
sunt intra totul la inal^imea pocain^ei, pe care o cer pacatele pe care
le-au facut.

Pocain^a omului este dupa puterea §i gandul omului. Iertarea
lui Dumnezeu este iertare a lui Dumnezeu, ca a unui Dumnezeu,
care intrece orice putere de in^elegere umana.

Dar iertarea Sa e reala, e sim^ita de catre noi, chiar daca noi
abia am inceput sa ne pocaim. Primim deopotriva, §i Sfin^i §i
pacato§i, iertarea lui Dumnezeu, primim iertare ca din partea lui
Dumnezeu, chiar daca viaja noastra e diferita de la persoana la
persoana. Cu alte cuvinte, nu exista standarde egale de pocainid §i
nici de dreptate, pentru ca sa prime§ti mila lui Dumnezeu.

2 Cf. Sfantul Isaac Sirul, Cuvinte catre singuratici. Partea a Ill-a, recent gasita, cuvant inainte,
introducere si text Sabino Chiala, trad, in rom. de Diac. loan I, lea jr., Deisis, Sibiu, 2005, p.
78.

27

Pocain^a, ca virtute, ca oricare dintre virtu^i de altfel, tine de
rela^ia dintre om si Dumnezeu, de intimitatea cu El si este pe
masura a cat poate omul sa cuprinda si sa lucreze cu Dumnezeu la
sfnuirea sa. Dumnezeu nu cere din partea omului un anume nivel al
pocain^ei ca sa il ierte, ne spune Sfantul nostru ierarh, ci El iarta
daca exista pocain^a pe masura noastra.

In fa^a Sa, ca iarta un pacat mare sau mic, spune Sfantul
Isaac, e tot una. Pentru ca iertarea Sa, umplerea noastra de harul
Sau e umplere pe masura pocain^ei, a deschiderii noastre catre El.

Iar daca noi avem potirul sufletului de o anume marime, nu
putem sa il avem de toate marimile. De aceea, noi nu putem sa fim
ca tofi Sfinfii la un loc, in acelasi timp, ci putem sa fim doar cat
putem sa fim noi, in rela^ia noastra cu Dumnezeu si la varsta
duhovniceasca pe care o avem.

Asa cum nu ne putem transcende varsta anilor si sa gandim la
douazeci de ani ca la 80, tot la fel nu putem sa traim experience
duhovnicesti mai presus de puterea noastra de crestere
duhovniceasca.

Dumnezeu iubeste faptura Sa, lucrul mainilor Sale si la El
dreptatea pedepsirii pentru pacat nu e despar^ita de milostivirea
pentru pocdin0.

Cineva tanar greseste, pacatuieste cu ceva, fara ca sa isi dea
seama de gravitatea pacatului facut. In fa^a lui Dumnezeu pacatul
nu e socotit pacat in mod general si nu e judecat ca atare, ci in mod
particular, dupa puterea de in^elegere a celui care 1-a facut, dupa cat
a dorit si s-a implicat rau in fapta rea.

De aceea, cu mare in^elepciune duhovniceasca avem
prescript din Molitfelnic pentru duhovnici, in care suntem
pova^uiti, ca sa-i judecam pe cei care se spovedesc nu in functie de
varsta pe care o au, de varsta fizica, ci de gradul de constientizare a
pacatului si de sanatata trupeasca si mintala pe care o au sau au
avut-o in acea perioada.

Ca poate sa vina cineva, care a facut de toate si pentru el sa
nu fie pacat ce e pentru to^i pacat, ci pacate sa fie considerate doar
lucruri colaterale. Scrupulozitatea constiin^ei apare in masura in
care constientizezi multiplele pacate, sutele de pacate reale pe care
le-am facut si care se constituie in abisul decadenfei noastre
interioare.

Mila lui Dumnezeu nu este dupa mintea omului si nici nu se
potriveste cu ea. El, Care stie adancul inimii, da numaidecat iertarea
Sa celor care pacatuiesc impotriva iubirii Sale.

Caci daca El iarta, cum am putea sa nu iertam noi, pe cei pe
care El ii iarta? §i cei pe care El ii iarta se disting imediat de alfii,

28

pentru ca sunt aten^i, vigilen^i la via^a lor, nu suporta pacatul in
via^a lor, ci vin repede la spovedanie §i la imparta§irea cu Domnul,
§i se arata ni§te oameni ai cuviin^ei §i ai lini§tirii.

Dumnezeul nostra este Dumnezeul pacii §i al milostivirii.
Iertarea lui Dumnezeu este izvoratoare de pace §i de impacare, de
seninatate. De ea te bucuri sau nu te bucuri. Iar daca te bucuri de ea
nu vrei sa convingi pe nimeni, cu for^a, ca tu ai dreptate.

29

Cerul nou si pamantul nou al eshatologiei

Apoc. 21, 1 ne propune amanuntele unei vederi extatice a
Sfantului loan, cu privire la ceea ce va fi lumea reinnoita, lumea
transfigurata a vie^ii ve§nice:

„§i-am vazut un cer nou §i un pamant nou, fiindca cerul eel
dintai §i pamantul eel dintai au trecut, iar marea nu mai este" (cf. ed.
BOR 2001, ednia IPS Bartolomeu). Vederea lui loan are con^inut
asemanator cu cea a lui Isaia de la Is. 65, 17: „va fi cerul nou §i
pamantul nou, iar ei nu-§i vor mai aminti de cele ce-au fost".
Observam acela§i lucru §i la Is. 66, 22 §i la II Petr. 3, 13.

Astfel, potrivit Scripturii si Tradi^iei, Biserica Ortodoxa
a§teapta restaurarea, reinnoirea, prin slava lui Hristos, a intregii
crea^ii.

„A§tept invierea mor^ilor §i via^a veacului ce va sa fie", din
Crezul nostru, arata ca a§teptam invierea mor^ilor pe acest pamant
transfigurat de har, unde va cobori, potrivit Apoc. 21, 2: „cetatea
cea sfanta, noul Ierusalim...gatita ca o mireasa impodobita pentru
Mirele ei".

Astazi, terminand de tradus Impotriva tuturor ereziilor a
Sfantului Irineu al Lyonului, am gasit in ultimul capitol din cartea a
cincia, in capitolul al 36-lea, faptul ca Sfantul Irineu a primit
tradi^ia de la un Prezbiter al Bisericii, de la un Ierarh al Bisericii (nu
§tim daca contemporan cu el sau care a trait cu pu^in inaintea lui),
ca In. 14, 2 trebuie in^eles astfel: unii Sfin^i vor mo§teni cerurile,
al^ii Paradisul iar al^ii cetatea noului Ierusalim de pe pamantul
transfigurat.

„Multele loca§uri" ale Tatalui sunt pentru Sfantul Irineu
gradele diferite de sfinienie ale Sfm^ilor §i, implicit, sdld§luiri
diferite in intimitatea lui Dumnezeu.

Apoc. 21, 1, ca §i celelalte trei texte scripturale, care se ocupa
cu acest amanunt eshatologic, prezinta, in mod concis, o vedere
extatica larga.

Lucrul pe care il subliniaza insa loan e acela ca invierea
mor^ilor presupune o revenire la via^a a oamenilor, in trupuri
transfigurate §i ca aceasta inviere se va face intr-o lume innoita, ca
ea presupune schimbarea lumii de acum, o transfigurare a ei §i nu o
anihilare, o nimicire a ei.

Va trece chipul acestei lumi (I Cor. 7, 31), nu lumea! §i
Sfantul Irineu spune ca va trece pacatul §i va pieri moartea de pe
pamant, adica ceea ce nu fusese in crea^ia de la inceput, zidita de
catre Dumnezeu.

30

Daca la II Cor. 5, 1, Sfantul Pavel vorbea despre mutarea
noastra, prin moarte, din cortul trupului nostra, in casa nefacuta de
mana, in casa ve§nica a noastra din cerari, la Apoc. 22, 1, cetatea
cea sfdnta a lui Dumnezeu e vazuta ca pogorandu-se pe noul
pamant.

§i ce poate sa fie altceva aceasta cetate a noului Ierasalim,
decat Sfin^ii Sai §i Imparaiia lui Dumnezeu, Ierasalim, care in
talmacire romaneasca inseamna: ora§ul paciil

Caci Imparaiia Dreptilor sau Imparaiia lui Dumnezeu este
mo§tenirea intregii crea^ii de catre Sfin^i. „Noul Ierasalim" sau
„Biserica celor intai nascu^i" [Evr. 12, 23] este una §i aceea§i,
pentra ca reprezinta unitatea §i comuniunea tuturor Sfm^ilor, din
toate veacurile, care au pastrat aceea§i credin^a §i aceea§i incredere
in Stapanul, in Dumnezeu Atot^iitorul.

In Comentariul la Apocalipsa al Fericitului Averchie (edrfia
Icos, 2000, p. 229), acesta asimileaza Apoc. 21, 1 cu Rom. 8, 21 §i
Ps. 101, 27, cand vorbe§te despre schimbarea fapturii §i izbavirea ei
de stricaciune §i fcrfelege ca marea va disparea, ca una „a carei fire
este nestatornica §i zbuciumata" (cf. Ibidem), preluand literal fmalul
de la Apoc. 22, 1.

In vie^ile Sfhnilor §i in ierminiile ortodoxe ale existen^ei in
lumea noua, transfigurata, se vorbe§te despre existen^a unei
vegeta^ii noi, care rode§te intr-un mod minunat, despre pasari
minunate, despre pomi §i flori duhovnice§ti §i despre o supunere a
intregii crea^ii celor Sfin^i, ca la inceputul crea^iei.

In cartea Sfantului Irineu de care va vorbeam, am citit despre
credin^a sa ferma, ca in lumea transfigurata vor exista §i animale
salbatice §i domestice, dar ca ele nu vor mai manca carne, ci vor
deveni vegetariene, ca la inceput, cf. Fac. 1, 30:

„§i tuturor fiarelor pamantului §i tuturor pasarilor ceralui §i
tuturor vieta^ilor care se tarasc pe pamant §i care au suflare de via^a
[le dau] toata iarba verde ca hrana".

Sfantul Irineu citeaza in acest sens Is. 11, 7: „boul §i ursul
impreuna vor pa§te §i puii lor vor fi laolalta, iar leul intocmai ca
boul se va hrani cu paie".

Hranirea cu paie a leului e in^eleasa literal de Sfantul Irineu
(care a trait in secolele II-III, martirizat la 202 d. Hr.) §i Prea Sfin^ia
sa se intreaba: Ce fel de grau minunat va fi acela, care va create din
pamantul transfigurat, de va putea sa hraneasca un leu?

Is. 11, 6-9 este reluat, in mod concentrat, in Is. 65, 25. In
edrfia pe care o avea Sfantul Irineu, la Is. 65, 25 se vorbea despre
faptul ca §arpele va manca paine, atunci cand leul va pa§te paie
impreuna cu boul.

31

In edrfia IPS Bartolomeu a Scripturii, varianta textuala e
urmatoarea: „Atunci lupii §i mieii vor pa§te impreuna §i leul
intocmai ca boul va manca paie §i §arpele pamant precum paine".

Din varianta BOR 2001, putem in^elege pe acest precum cu
sensul: mdndncd pamant ca §i cdnd ar fi paine sau mdndncd
pamant precum noi am manca paine.

Conform edrfiilor americane se observa faptul ca avem de-a
face cu varianta: pamantul vafi pdinea pe care o va manca §arpele,
adica prima accep^iune literala data de catre noi. Ramane sa
cercetam variantele grece§ti ale textului, cat §i pe cele latine, pentru
o abordare mult mai nuan^ata.

Apoc. 21, 3 vorbe§te despre intimitatea lui Dumnezeu cu
Sfin^ii pe pamantul transfigurat §i de faptul ca poporul lui
Dumnezeu sunt Sfin^ii.

Sintagma poporul lui Dumnezeu apare in Estera 10, 3;
In^elep. 18, 13; Evr. 11, 25; I Petr. 2, 10. Conform ultimei cita^ii
scripturale poporul lui Dumnezeu s-a format dintre aceia, care nu
erau un popor §i s-a format prin miluirea lor de catre Dumnezeu:
„voi, cei ce odinioara nu era^i popor, dar care acum sunte^i poporul
lui Dumnezeu; voi, cei ce odinioara nu avea^i parte de mila, dar
acum sunte^i milurfi".

Poporul lui Dumnezeu exista in Biserica Sa, aici e poporul
Sau. Numai ca la Judecata Sa nu vor fi poporul Sau to^i cei boteza^i,
ci numai cei care vor fi gasi^i vrednici de camara de nunta a
Stapanului.

Poporul lui Dumnezeu sunt Sfin^ii §i aceasta e o no^iune
eclesialo-eshatologica. Poporul lui Dumnezeu e Biserica, insa, a§a
cum spune Pavel, mo§tenirea Impara^iei este a acelei Biserici a
Sfin^ilor, care va fi „Biserica slavita, fara sa aiba pata sau cre^uri
sau altceva de acest fel, ci. . . sfanta §i fara prihana" [Efes. 5, 27].

Sfin^irea Bisericii, a membrilor Bisericii se face prin baia
Botezului §i prin marturisirea crednrfei celei mantuitoare [Efes. 5,
26]. Insa trebuie sa traim exigence lepadarii continue de Satana §i
de pacatele pe care el ni le sugereaza, ca sa fim mo§tenitorii
Bisericii slavite, a celei care e formata drnfiii Impdrdfiei.

Insa Biserica e mereu deschisa Impara^iei §i este poarta spre
Impara^ie, pentru ca e trupul tainic, mistic al lui Hristos, intra care
inva^am sa avem o via^a divino-umana, adica plina de har §i de voia
lui Dumnezeu.

Sfantul Andrei al Cezareei, in Comentariul sau la
Apocalipsd, spunea ca Noul Ierusalim sunt Sfiniii, cf. cap. 65, apud.
Fericitul Averchie, ed. cit, p. 230.

32

Sfir^ii vor fi, impreuna cu Hristos Dumnezeu, stapanitori ai
pamantui transfigurat §i in aceasta lume noua nu va mai fi plangere,
pacat, moarte sau durere, cf. Apoc. 21,4.

Via^a Sfm^ilor pe pamantui reinnoit va fi o via^a, care se
hrane§te din izvorul apei vie^ii, cf. Apoc. 21,6. Aceasta realitatate
reapare la Ps. 35, 9 §i la In. 7, 38 §i, conform In. 7, 39, apa viefii
este Sfdntul Duh, este harul dumnezeiesc, din care se vor hrani
Sfin^ii in veacul viitor.

Tocmai de aceea hrana Sfm^ilor in ve§nicie va fi
duhovnicasca, va fi lumina dumnezeiasca §i nu o hrana trupeasca.

In vie^ile Sfm^ilor sunt prezentate de multe ori extaze de zile,
luni sau chiar ani, in care Sfin^ii au stat fara sa manance, rapi^i fiind
de vederea celor ve§nice, hrana lor fiind lumina divina.

Asta inseamna sa traie§ti intr-o lume transfigurata: intr-o
lume in care slava lui Dumnezeu va cuprinde toate §i se va vedea
prin toate §i unde noi vom avea o via^a duhovniceasca, in trupuri
transfigurate.

Lumea de acum va fi transfigurata prin har §i nu vom avea o
lume cu totul noua, dupa ce aceasta ar fi distrusa printr-un
cataclism. Poten^ele acestei lumi sunt nebanuite, atata timp cat
aceasta lume §i cerul de acum vor fi transfigurate de catre slava
Dumnezeirii.

In teologia adventa, texte ca eel de la II Petr. 3, 12: „venirea
zilei Domnului, din pricina careia cerurile, luand foe, se vor nimici,
iar stihiile, aprinse, se vor topi!" au fost in^elese naturalist §i de
aceea concep transfigurarea lumii, ca pe un sfar§it total al acestei
lumi, prin foe.

Filmele holywoodiene, care propun un sfdrsit al lumii printr-
o catastrofa planetara sunt inspirate de o astfel de eshatologie
catastrofica eterodoxa.

Insa lumea de acum, creata la inceput ca foarte buna de catre
Dumnezeu, are nevoie sa ii fie §terse petele stricaciunii din ea,
urmarile pacatului §i nu sa fie desfiiniatd total. Pentru ca nimic din
ceea ce a creat Dumnezeu ca bun nu poate fi distrus, dar toate au
nevoie sa se prefaca, sa se schimbe, sa se innoiasca prin slava Sa,
din cauza caderii omului.

§i cum Hristos, luand firea noastra umana, de la Sfantul Duh
§i din Prea Curata Fecioara, a transfigurat-o §i a inal^at-o la ceruri,
ca sa §ada de dreapta Tatalui §i nu a desfiin^at-o prin asumarea ei in
ipostasul Sau eel ve§nic, tot la fel §i lumea va fi transfigurata prin
slava, care va curge la sfar§itul veacurilor din trupul transfigurat al
lui Hristos, cum inva^a Fericitul Dumitru Staniloae, urmand
Parin^ilor Bisericii.

33

Daca vorbim de o distrugere a lumii §i de inaugurarea unei
alte lumi, total noua, care sa nu aiba nimic de-a face cu lumea
istoriei, atunci vorbim monofizit despre asumarea firii umane de
catre Hristos.

Iar cei care vorbesc despre o catastrofa nimicitoare a lumii
vorbesc, de fapt, in numele unei hristologii monofizite, unde natura
umana nu este luata pentru a fi reinnoita, ci e luata pentru a fi
distrusa la contactul ei cu dumnezeirea.

Invierea mor^ilor, subiect comic pentru atenienii, care nu
aveau nadejde de mantuire [F. Ap. 17, 32], este un subiect central
pentru Biserica §i ea este generala: este „§i a drep^ilor §i a
nedreptilor" [F. Ap. 24, 15].

Numai ca, „cei ce au facut cele bune vor ie§i [cu sensul de:
vor invia] spre invierea vie^ii, iar cei care au facut cele rele, spre
invierea osandei"[In. 5, 29].

Invierea Sfm^ilor va fi o inviere a trupului, in care vor trai ca
fringe transfigurate boga^ia de via^a ve§nica a Treimii, pe cand cei
pacato§i vor invia cu trupul, cu trupuri transfigurate, dar nu pentru a
se bucura, ci pentru a trece la un chin §i mai mare.

Bucuria §i chinul ve§nic vor fi traite, dupa Judecata de apoi,
de catre oameni transfigura|i, cu trupuri §i suflete care nu mai mor
niciodata.

Ve§nicia nu este o ipostaza a nefiiniei ci o etapa a existen^ei
personale cu doua feluri de existen^a ve§nica: fericita sau chinuitd.
De aceea „cei frico§i [care nu au vrut sa traiasca o via^a autentic
cre§tina, ca sa nu sufere neplaceri n.n.] §i necredincio§i §i spurca^i §i
uciga§i §i desfrana^i §i vrajitori §i inchinatori la idoli §i to^i cei
mincino§i [care au pervertit credin^a nascand tot felul de biserici
suspecte n.n.], partea lor este iezerul, care arde cu foe §i pucioasa,
care este moartea cea de-a doua" [Apoc. 21, 8], adica moartea de
dupa moarte, chinul ve§nic dupa chinul suferit in lad pana la
invierea mor^ilor.

Alegorizarea Iadului sau a Raiului na§te exegeze care nu sunt
proprii Bisericii. Pentru Biserica Ortodoxa, Raiul §i Iadul sunt
realita^i existence, obiective, in care oameni se bucura sau sufera
chinuri cumplite.

Daca incercam sa consideram abordarea Scripturii drept
mitologicd aruncam in aer orice incercare autentica de a teologhisi
despre eshatologie. Eshatologia nu are finalitate, daca nu vorbim
despre Rai §i despre lad, ca despre doua existence ve§nice, paralele,
in care oamenii vor trai sau suferi in integralitatea fiin^ei lor dupa
Judecata finala.

34

Sintagmele cerul nou si pdmdntul nou se transforma intr-o
asteptare ireala, utopica, daca nu exista inviere a trupurilor, daca nu
exista transfigurare a crea^iei in integralitatea sa, daca Raiul si Iadul
nu sunt vesnice si daca, in ele doua, nu sunt oameni, care se bucura
sau se chinuie vesnic.

In Apoc. 20, 11-14, se vorbeste despre invierea generala a
mor^ilor, despre judecata tuturor potrivit faptelor personale, despre
aruncarea mor^ii si a Iadului in iezerul de foe (a se vedea v. 14) si
despre faptul ca acest iezer de foe este moartea a doua, adica
condamnarea definitivd, cum comenteaza IPS Bartolomeu Anania,
cf. n. i, p. 1771.

Lumea transfiguratd va fi mo§tenirea Drepiilor - acesta este
sensul asteptarii eshatologice a Bisericii - si cand chemam sa vind
Impdrdtia Sa, dorim, de fapt, ca toate sa sefacd noi, sa se umple de
lumina slavei Sale celei vesnice.

Asteptarea Bisericii nu este moartea ci viafa, zorii vesnici ai
Impara^iei. Cei care se innoiesc continuu in fiin^a lor, care se
schimba in cele dinlauntru, se pregatesc pentru revelarea intru slava
a fiilor lui Dumnezeu [Rom. 8, 19].

Daca Biserica pare ca tace, ea intotdeauna se roagd cu
suspine negraite. Daca Biserica pare ca e veche, ea este intotdeauna
noud in cele de taina ale celor care se mantuiesc.

Iar daca Biserica pare ca e absorbitd de lume si de grijile
veacului, se va dovedi, la sfarsit, cand Domnul ei va veni, cine sunt
madularele ei si ce a facut fiecare pentru transfigurarea acestei lumi.

35

Intre cdutarea Impdrdtiei si grijile veacului

Mt. 6, 33 ne aten^ioneaza, ca primordial in via^a noastra
trebuie sa fie cdutarea Impara^iei lui Dumnezeu §i a drepta^ii, a
sfin^eniei Sale, pentru ca celelalte sunt adaugate in via^a noastra de
catre Dumnezeu Insu§i.

Cel care e absorbit de iubirea lui Dumnezeu, de via^a cu
Dumnezeu este sub purtarea de grija a Sa intr-un mod evident §i
constant. Cel care cauta Impara^ia in mijlocul grijilor de tot felul §i
a cotidianita^ii nu o prime§te despar^it de viaja sa curenta, ci in
mijlocul tumultului vie^ii traie§te, din plin, bucuria Impantfiei.

Grija pentru ziua de mdine e socotita de Mt. 6, 3 1 drept o
obsesie a necredin^ei, a unei vie^i pagane, care considera stabilitatea
personala ca rezidand exclusiv in stabilitatea fmanciara.

Insa grija nu e tot una cu cdutarea Impara^iei ci ne
direc^ioneaza dinspre cer spre pamant. Grija este obsesia care ne
scoate din asceza, din lupta cu noi inline. Cautarea Impara^iei
presupune darea noastra cu totul lui Dumnezeu, ca voia Sa sa se
faca in noi.

Cautarea Impara^iei e o trecere de la stabilitatea instabild a
grijii §i a proprieta^ii, pentru darurile lui Dumnezeu §i pentru o via^a
paradoxals impreuna cu El. Lasarea in dragostea lui Dumnezeu,
concentrarea muncii noastre sj a vie^ii noastre spre a fi placu^i Lui,
ne fac sa avem o via^a §i o etica a muncii care despatimesc.

Daca simpla munca ne aducea numai beneficii materiale §i un
efort care pastra trupul intr-o gimnastica proprie, munca cu
Dumnezeu, munca vazuta ca implinire a poruncii lui Dumnezeu ne
aduce implinire duhovniceasca §i materiala.

Roadele muncii sunt vazute, in perspectiva intimita^ii cu
Dumnezeu, ca roade ale binecuvdntdrii Sale §i ca daruri, care
trebuie impar^ite cu arfii. Darul lui Dumnezeu devine bucuria
noastra prin care ne daruim altora iubirea.

Noi nu facem decat sa ne pum amprenta pe darurile lui
Dumnezeu daruindu-le mai departe. Daca grija pentru ziua de
maine este vazuta cu pondera^ia pe care o aduce a§teptarea §i
rugaciunea, atunci grija nu e nociva.

Omul care dore§te sa munceasca pentru ca sa faca §i
milostenie, omul care vrea sa faca lucruri bune pentru al^ii are grija
de a face binele.

Grija de a face binele, grija muncii pentru a fi bun prin
munca, nu este o grija impovaratoare ci despovaratoare. Grija de
care ne fere§te Domnul e grija care ne inchide orizontul a§teptarii in

36

frica. Grija care face bine este aceea, care ne deschide inima pentru
to^i §i ne face sa vedem in to^i §i in toate mesajul dragostei lui
Dumnezeu pentru noi. Eficien^a reala a muncii este eficien^a care
vine din bucuria de a munci pentru bine.

Am asistat la bucuria unei parohii de a-§i zidi Biserica §i de a
o picta. To^i aduceau mancare pentru zidari, apoi pentru pictori, i§i
dadeau concursul. Era o bucurie reala, o bucurie care ii implinea.
Ca sa apara o carte duhovniceasca trebuie ca scriitorul, corectorul,
editorul, tipograful, distribuitorul sa colaboreze. Oriunde exista un
bine al muncii pentru al^ii se observa ca munca nu e grija ci
jubilafie, fericire.

§i aceasta pentru ca munca e scoasa din grija, din panica.
Munca fara griji de§arte e munca duhovniceasca. Daca te temi
pentru ziua de maine, atunci n-ai in^eles ce puternic e Dumnezeu §i
ce milostiv este El, Care are grija de toate gazele, de toate
animalele, de nascu^i §i de nenascu^i §i care aranjeaza toate lucrurile
cu mult mai inainte, din ve§nicie.

Cumperi astazi cartea, care iji va trebuie in ziua X, intr-un
mod minunat. Intalne§ti astazi pe un om, prin care ni va veni
mantuirea si via^a ta se va schimba radical. Acumulezi ni§te
cuno^tin^e, ni§te date pe care le vei folosi, intr-un mod incredibil de
bine, intr-o zi, cand acele date acumulate de catre tine i§i vad
adevarata lor utilitate personala.

Cautarea Impantfiei este golirea de griji marunte, de obsesia
vie^ii stabile §i umplerea noastra de certitudini. Certitudinile alunga
supozrfiile, grijile, ideile panicarde ale demonilor.

Tocmai de aceea grija e o nebunie in domeniul praxeologiei,
pentru ca ea este o concentrare monomana intr-un punct §i nu o
traiectorie degajata spre toate punctele din fa^a ta.

Grija e ca o oprire numai la standul de fructe, de§i in
supermarket exista alte o suta de standuri. Insa tu te opre§ti doar la
ceea ce crezi ca e bine, numai la un fel de bine, fara a lua in calcul
ca nu po^i sa mananci numai fructe.

Nevoile omului sunt diverse §i grija e o impotmolire in drum.
Daca vezi grija de suflet ca fiind superioara grijilor de tot felul, nu
faci decat sa pleci cu ma§ina mai departe, sa o sco^i din gropa
grijilor §i sa-^i indrep^i ma§ina fiin^ei tale spre noi orizonturi.

Intrebarile care te secatuiesc, grijile care te coco§eaza, fricile
care te fac sa vibrezi la orice pas, nu au rolul de a ne dinamiza ci de
a ne bloca aspira^iile spre ve§nicie.

De ce sa inchizi geamul, daca po^i sa respiri aer proaspat? De
ce sa ramai prizonierul propriei tale imagina^ii, popularii min^ii tale
cu fantasme §i sa nu mergi, fara griji, in fa^a zilei de maine?

37

Maine este mereu o minune, daca nu \\\ faci din viitor un
program. Programul e o stagnare. Entuziasmul cautarii, al lucrului
bun este eel care ne face sa fim plini de harul Impara^iei.

38

„Ostirea lui Dumnezeu" sau despre Ingeri in viata
noastrd

„§i Iacov a mers mai departe in calea sa si ridicandu-si ochii
a vazut o§tirea lui Dumnezeu [napefiPoArjv 0eou] adunata ca o
tabara si Ingerii lui Dumnezeu [oi ayyeXoi tov 0eov] au iesit in
intampinarea sa": acesta e textul scriptural de la Fac. 32, 2, Cf.
Septuagintei.

Acest text, unic in esen^a sa in cartea Facerii, face trecerea de
la episodul despar^irii lui Iacov de Laban la eel al drumului familiei
lui Iacov spre Palestina.

Evenimentul dumnezeiesc pe care il vede Iacov autentifica
existen^a Puterilor ceresti, care slujesc lui Dumnezeu. 0§tirea /
Armata lui Dumnezeu sunt Puterile ceresti, care au fost create de
Dumnezeu si Ii apar^in Lui.

Sfantul Iacov vede extatic sau iconomic, intr-o forma anume,
pe Ingerii lui Dumnezeu, care vin spre el si el nu se teme de
prezen^a lor.

In capitolul anterior, Iacov vazuse in vis pe Ingerul lui
Dumnezeu. §i lui Laban i se aratase Dumnezeu in vis si il mustrase
pentru comportamentul sau fa^a de Iacov. Insa acum el vede direct,
in vedenie sau iconomic ostirea lui Dumnezeu, adunata la un loc,
intr-o forma unitara [ca semn ca toata este, la un gand, la porunca
lui Dumnezeu], care il intampina pe el, pe eel nedrepta^it timp de 20
de ani de catre socrul sau Laban.

Titulatura de o§tire a lui Dumnezeu nu e una arbitrara, ci este
o realitate a Impara^iei lui Dumnezeu si o avem repetata de mai
multe ori in Scriptura.

Puterile ceresti au o oranduire ierarhica potrivit Tradi^iei
Bisericii, lucru aratat cu maxima concrete^ extatica de catre Sfantul
Dionisie Areopagitul, vazatorul si talcuitorul celor de sus.

Carole sale sunt o introducere cuprinzatoare despre existen^a
si modul de manifestare al celor 9 cete ceresti si cei care le-au citit
sau le vor citi isi vor da seama de acest lucru. Sfantul Dionisie a
vorbit pe baza vederilor sale extatice despre Ingeri si Impanuia lui
Dumnezeu.

In Fac. 2, 1 avem: „§i s-au implinit cerul si pamantul si toata
ostirea lor", cf. LXX.

In ed. BOR 2001, IPS Bartolomeu a tradus: „si toata podoaba
lor", aratand in n. h, p. 23, ca in textul ebraic avem: „si toata ostirea
lor". In ed. BOR 1988 avem textul Septuagintei.

39

De§i primele doua capitole ale Facerii nu vorbesc despre
crearea Ingerilor (dupa cum spun anumi^i Sfin^i, pentru ca oamenii
acelor timpuri sa nu ii cinsteasca pe Ingeri ca dumnezei], ierminia
patristica a nrfeles prin cer §i prin ostire de la Fac. 1, 1 §i 2, 1 o
afirmare explicita a crearii Puterilor cerebri de catre Dumnezeu.

De la Fac. 2, 1 la Fac. 33, 2 nu mai apare ideea de ostire
cereasca. Ie§. 12, 41 este un alt verset important pentru tema
noastra de cercetare: „Iar dupa trecerea celor patru sute treizeci de
ani a ie§it toata ostirea Domnului din pamantul Egiptului, noaptea",
cf. ed. BOR 1988.

Versetul nu se refera la poporul lui Israel, ci la Ingerii lui
Dumnezeu, care au pazit pe poporul lui Israel in Egipt, in timpul
robiei sj care au ie§it impreuna cu poporul §i au calauzit poporul in
pustiu.

Ostirea lui Dumnezeu apare subliniata la Ie§. 12, 41 din
acela§i motiv pentru care a fost subliniata §i la Fac. 33, 2, cf. LXX:
ea este impreuna cu cei care iubesc pe Dumnezeu, pentru ca este
trimisa de catre Dumnezeu, pentru ca sa-i apere pe cei Sfm^i.

Ostirea lui Dumnezeu sau a cerului apare si la Ie§. 12, 51;
Deut. 4, 19;17, 3; IV Regi 21, 3; 21,5; 23, 4; 23; 5; II Cronici sau II
Paral. 18, 18...

La II Paralipomena 18, 18, Sf. Proroc Miheea spune: „L-am
vazut pe Domnul §ezand pe tronul Sau, § i toata ostirea cerului stand
imprejuru-I, de-a dreapta §i de-a stranga", cf. ed. BOR 2001.

Alte texte ale Scripturii referitoare la tema noastra: II Paral.
33, 3; 33, 5; Neem. 9, 6...

La Sfantul Neemia, in textul ultim citat, apare: „Numai Tu
e§ti Domn; Tu ai facut cerul si cerul cerurilor §i toata statornicia lor,
pamantul intreg cu toate ale lui §i marile cu toate ale lor, Tu pe toate
le chemi la via^a §i Tie Ti Se inchina o§tirile cerului" [Neem. 9, 6],
c/ed. BOR 2001.

Is. 45, 12: „Eu cu mainile am intins cerurile §i la toata ostirea
lor Eu ii dau porunca", cf. ed. BOR 1988.

Cf. Ibidem, la Ier. 33, 22: „Precum e nenumarata ostirea
cereasca §i nenumarat nisipul marii, a§a voi inmul^i neamul lui
David, robul Meu, §i al levi^ilor celor ce-Mi slujesc Mie"; Dan. 4,
32: „Toti locuitorii pamantului sunt socoti^i ca o nimica §i El face
ce voieste cu ostirea cereasca si cu locuitorii pamantului §i nimeni
nu poate sa-L impiedice la lucrul Lui §i sa-I zica: <Ce faci Tu>?";
Apoc.19, 19: „§i am vazut fiara §i pe impara^ii pamantului, §i
o§tirile lor adunate, ca sa faca razboi cu Cei ce §ade pe cal §i cu
ostirea Lui".

40

Din Apoc. 19, 19 sau din Lc. 2, 13-14 [„Si deodata s-a vazut,
impreuna cu ingerul, murine de oaste cereasca, laudand pe
Dumnezeu si zicand: Slava intru cei de sus lui Dumnezeu §i pe
pdmdnt pace, intre oameni bundvoire!"], se observa faptul, ca
oastea lui Dumnezeu se manifesto la fel ca in locurile epifanice ale
Vechiului Testament.

Dumnezeul Savaot al Scripturii e Dumnezeul o§tirilor cere§ti.
Dumnezeu Atotiiitorul sau Pantocratorul e Acelasi Dumnezeu al
o$tirilor cere$ti sau Creatorul / Fdcdtorul cerului si al pamantului.

Dumnezeu Savaot: I Regi 1, 3; 1, 11; 1, 20; 4, 4; 15, 2; 17,
45; II Regi 5, 10; 6, 12: „...ca sa aduca chivotul Domnului, asupra
caruia este chemat numele Domnului Savaot, Cel ce sade pe
heruvimi" etc.

Dumnezeu Atotiiitorul: Rut 1, 20; 1, 21; Est. 4, 17; Amos 5;
16: „Domnul Dumnezeu Savaot, Atotiiitorul". Toate citable sunt
cf. ed. BOR 1988.

Prezen^a ostirii ceresti in via^a noastra este o prezen^a dorita
de Dumnezeu pentru ca este spre ajutorul nostru.

Ingerul Domnului o gaseste pe Agar in pustiu [Fac. 16, 7];
doi Ingeri merg in Sodoma [Fac. 19, 1]; Ingerul Domnului il opreste
pe Sfantul Avraam ca sa il junghie pe fiul sau Isaac [Fac. 22, 1];
Sfantul Iacov are o vedenie in vis: „a visat ca era o scara, sprijinita
pe pamant, iar cu varful atingea cerul; iar ingerii lui Dumnezeu se
suiau si se pogorau pe ea" [Fac. 28, 12].

Ingerii lui Dumnezeu vin si pova^uiesc, vin si ii ajuta pe cei
Sfin^i, vin si implinesc pedeapsa lui Dumnezeu. Ingerii ne
strdjuiesc, cum spune Sf. David [Ps. 33, 7], dar tot ei ne si
pedepsesc:

„§i a iesit ingerul Domnului si a batut in tabara Asiriei o suta
si cincizeci de mii; iar diminea^a, la sculare, to^i erau mor^i"[Is. 37,
36].

Cand Sfantul Daniel era in groapa: „Dumnezeu a trimis pe
ingerul Sau si a astupat gura leilor" [Dan. 6, 23]. Dupa Judecata de
apoi, „asa va fi la sfarsitul veacului: vor iesi ingerii si vor despar^i
pe cei rai din mijlocul celor drep^i. §i ii vor arunca in cuptorul eel
de foe; acolo va fi plangerea si scrasnirea din^ilor" [Mt. 13, 49-50].

Prezen^a Sfm^ilor Ingeri in Scriptura e una comuna. La fel, in
Vie^ile Sfm^ilor, Sfin^ii din cer si Ingerii sunt prezen^e familiare si
nu sunt considerate niste imixtiuni nedorite in via^a personala.

Dimpotriva, comuniunea de credin^a si de dragoste dintre
membrii Bisericii de pe pamant si a celei din cer, cere apropierea si
nu depdrtarea unora de al^ii.

41

Unitatea §i armonia dintre Puterile cerebri se infaptuie§te §i
intre noi, in Biserica. Cei care cauta sa i§i sfmfeasca via^a se unesc
intre ei cu cei de dinaintea lor sj cu Puterile cere§ti.

Imaginea de pe Sfantul Disc, unde Puterile cerebri sunt
impreuna cu Sfnuii inaintea Domnului arata, ca cele cerebri nu sunt
separate de cele pamante§ti, ca Ingerii nu sunt separa^i de oameni,
ci sunt impreuna.

„Pe noi inline §i unii pe al^ii §i toata via^a noastra lui Hristos
Dumnezeu sa o dam", nu spune altceva decat, ca fiecare avem
nevoie de fiecare pentru a fi in Hristos.

Mantuirea e comuniune si mantuirea angajeaza intreaga
Biserica. Daca cred ca ma pot mantui fara tot trupul Bisericii atunci
cred, in mod fals, ca mantuirea inseamna o legatura egoistd cu
Dumnezeu.

Insa mantuirea mea implica mantuirea fra^ilor mei, implica
bucuria mea, impreuna cu al^ii, de Dumnezeu §i bucuria mea
ve§nica, impreuna cu al^ii, in fa^a lui Dumnezeu.

Legatura de iubire a Sfm^ilor Ingeri e aceea§i legatura de
iubire a Sfin^ilor §i e iubirea Bisericii pentru ca e iubirea Treimii.

Fiecare poate trai iubirea, de§ertarea de sine pentru al^ii
pentru ca fiecare persoana a Treimii iube§te, impreuna cu Alta, pe o
a treia. In Treime nu e iubire de sine ci intotdeauna este iubire
participative.

Tatal iube§te pe Fiul §i impreuna iube§te pe Duhul Sfant, iar
Duhul Sfant iube§te pe Tatal §i impreuna cu Tatal iube§te pe Fiul iar
Fiul iube§te pe Sfantul Duh §i impreuna cu Sfantul Duh iube§te pe
Tatal. Nu exista iubire de sine in Treime ci mereu o iubire de Altul
§i impreuna cu Altul de un al treilea.

Noi iubim pe Sfin^i §i pe Ingeri §i ei ne iubesc pe noi §i fiind
impreuna^i in lupta noastra pentru adevar §i pentru slava lui
Dumnezeu, ei ne sunt aproape, sunt cu noi pururea.

Prezen^a Sfm^ilor Ingeri, a Sfin^ilor, a Prea Curatei Stapane
ne-a fost mai mult decat evidenta in via^a noastra. Daca nu sim^im
in noi harul lui Dumnezeu §i daca prezen^a Sfinjilor §i a Ingerilor
Lui nu este o prezen^a familiara e semn ca suntem departe de via^a
cuvioasa a Bisericii. A trai cuvios inseamna a trai cuviincios, sl trai
potrivit evlaviei pe care o avem pentru Dumnezeu.

Fragmentul: „Doamne, iubit-am bunacuvinrfa casei Tale §i
locul loca§ului slavei Tale. Sa nu pierzi cu cei necredincio§i sufletul
meu §i cu varsatorii de sange via^a mea" [Ps. 25, 8-9], nu degeaba
apare in rugaciunea de la spalarea mainilor preo^ilor, cand ace§tia se
pregatesc sa inceapa Sfanta Proscomidie.

42

Cei care iubesc bunacuviin^a, podoaba interioara a preo^iei §i
doresc sa slujeasca acolo unde este Dumnezeu, la altarul Sau eel
Sfant, trebuie sa intre in fa^a lui Dumnezeu cu inima curata,
cuvioasa, sfielnica.

Sfielnicia, teama, reveren^a de Dumnezeu se imbina cu
dragostea, cu dorul de Dumnezeu, atunci cand Ii slujim Lui.
Aceea§i teama o traiesc §i Ingerii, care slujesc cu frica §i cutremur
lui Dumnezeu, dar la cote mult mai adanci decat noi.

Organiza^iile religioase, care au eliminat din cultul lor
cinstirea Prea Curatei Stapane, a Sfin^ilor, a Ingerilor, a Sfintelor
Moa§te de aceea au oameni goi de cuvio§ie, pentru ca nu mai au de
la cine inva^a §i cu cine se intrece in fapta buna.

Pere^ii aceia goi ai loca§urilor lor nu sunt un semn ca au o
inchinare ideala, ci ca sunt rup^i de cei Sfm^i, sunt rup^i de Sfm^ii
tuturor veacurilor §i de Puterile cele cerebri, sunt rup^i de membrii
Impara^iei lui Dumnezeu, in concluzie.

Ei vor sa spuna ca au o inchinare noua, care exclude
inchinarea Bisericii. Dar a inova in materie de realitate eclesiald
inseamna afabula.

Biserica se inchina Sfnuilor, ii cinste§te ca pe unii, care sunt
langa Dumnezeu. La fel §i pe Ingeri. Biserica nu inlocuie pe Creator
cu creaturile Sale, ci da fiecaruia cinstea ce i se cuvine: lui
Dumnezeu, ca Celui incomparabil §i celor din jurul Lui ca suitei, ca
o§tirii Celui in Treime slavit §i inchinat.

43

Simon Magul si Satana la Sfdntul loan Gura de Aur
si Sfdntul Amfilohie de Iconium

In primul rand, in acest articol, vrem sa elogiem efortul
traductorial al prietenului, confratelui intra preo^ie §i na§ului nostra
de cununie, parintele Marcel Hanche§, concretizat in cartea:
Dreapta credinfa in scrierile Sfiniilor Paring. Sfdntul Theodor
Studitul, Sfdntul loan Gura de Aur, Sfdntul Amfilohie de Iconium,
vol. 1, trad, din limba greaca veche de Pr. Marcel Hanche§, Ed.
Sofia, Bucure§ti, 2006, 262 p.

In al doilea rand, vrem sa subliniem faptul, ca ultima predica
a Sfantului loan Gura de Aur, inserata in textul car^ii de catre
traducatoral nostra, text cf. PG 59, col. 553-568, autentifica
polemica Sfantului Apostol Petra avuta cu Simon Magul la Roma §i
faptul ca, prin ragaciunea sa, primul eretic al epocii apostolice §i-a
gasit sfar§itul ru§inos.

Teologi recen^i considera descrierea evenimentului un loc
apocrif Sfantul loan Gura de Aur vorbe§te de doua ori in aceasta
predica despre realitatea de netdgdduit a evenimentului.

Primul pasaj, cf. sursa citata, p. 169:

„Acestea le-a grait Petra, Petra, eel cu adevarat fericit; Petra,
piatra credin^ei, pe care [piatra] Hristos a zidit Biserica; Petra, eel
care tine cheile cerurilor; Petra, eel ce a calcat valurile cu picioral,
iubitoral eel cald al Stapanului Hristos, eel ce 1-a azvarlit [la
pamant] in Roma pe magul Simon, [caci se cuvenea] ca verhovnicul
§i intaistatatoral [Apostolilor sa-1 azvarle] pe eel dintai talhar §i
ucenicul diavolului in erezii".

Simon Magul, care se considera puterea lui Dumnezeu pe
pamant [cf. F. Ap. 8, 10] vine la Roma §i le arata oamenilor cum se
inal^a el in vazduh.

De fapt, dracii il inal^au in vazduh, dar nimeni nu ii vedea, in
afara de Sfantul Apostol Petra, care se roaga ca sa se arate
in§elaciunea lui Simon.

Astfel, dracii il scapa pe Simon eel inalfat in aer §i cade la
pamant §i se face praf. Despre sfar§itul sau ru§inos vorbe§te aici
Sfantul loan Gura de Aur. Primul dintre Apostoli, verhovnicul
Apostolilor il biruie §i il face de rapine pe primul dintre eretici: pe
Simon Magul.

In finalul primului text citat se observa, ca Satana, diavolul, e
considerat de Sfantul loan drept inspiratorul ereticilor. E revelator
sa amintim faptul, ca ultima predica a Sfantului loan Gura de Aur,
cea din care citam, rostita dupa ce primise incredin^area de la

44

Dumnezeu ca va adormi la scurt timp [cf. cap 1, p. 160], are
urmatorul titlu:

Cuvdnt despre prorocii mincinosi si dascdlii mincinosi si
lipsitii de Dumnezeu eretici si despre semnele sfdrsitului veacului
acestuia.

Cu alte cuvinte, testamentul duhovnicesc al Sfantului loan
Gura de Aur a fost un cuvant impotriva ereticilor celor fara de
Dumnezeu §i despre semnele venirii Domnului intru slava Sa.

Al doilea text referitor la Simon Magul, cf. Idem, p. 173:
„Ascultati ortodocsjlor §i nu face^i pogoraminte ereticilor. Asculta^i
pastorilor §i infiora^i-va §i sa nu tace^i, ci propovadui^i cuvantul. Nu
da^i loc diavolului, nu da^i vanat lupilor.

Urma^i Fericitului Apostol Petru care, pe cand in Roma de
trei ori blestematul Simon hulea §i spunea ca el este puterea lui
Dumnezeu, nu a tacut nici pentru un ceas, nici nu a zabovit, ci 1-a
mustrat §i 1-a dovedit mincinos §i talhar §i potrivnic lui Dumnezeu
§i, aruncandu-1 [jos], 1-a predat pierzaniei".

Sfantul loan reconfirma moartea lui Simon Magul ca rezultat
al rugaciunii Sfantului Apostol Petru. O rugaciune plina de zel
impotriva unui mincinos [pentru ca se considera ceva ce nu era,
adica Sfdnt §i intruparea Sfantului Duh], a unui talhar [pentru ca
fura pe credincio§ii Bisericii pentru secta lui] §i potrivnic lui
Dumnezeu [pentru ca instaura un mod de a fi §i o credin^a
mincinoasa, care huleau Biserica §i pe Dumnezeu].

Simon moare la Roma. Tot la Roma sunt martiriza^i, din
porunca imparatului Nero, si Sfin^ii Apostoli Petru §i Pavel.
Polemica avuta cu Simon §i moartea ru§inoasa a acestuia apare in
via^a Sfantului Apostol Petru §i ea este autentica.

Titlul nostra nu este intamplator. Sfantul loan, in cap. 6 al
predicii, cf. p. 175, il nume§te pe Simon Magul: „cel dintai in
erezie, ucenicul si inainte mergatoral lui Antihrist".

Ereticul este orice om care sta in afara Bisericii Ortodoxe, a
singurei Biserici a lui Dumnezeu. A fi eretic inseamna a alege, cu
de la sine voin^a, cu indarjire §i cutezan^a, sa nu fi partas. mantuirii
§i sfm^eniei lui Dumnezeu in Biserica Sa. Erezia nu este un dat ci o
alegere. Insa erezia strica ontologic pe eel care se raliaza la ea.

In cap. 8 al predicii, p. 183-184, apare un pasaj foarte direct
despre cum se pregate§te primirea Antihristului:

„Ia aminte cum sus §i jos [vorbe§te] de prorocii mincinosi §i
de dascalii mincinosi §i de apostolii mincinosi ai lui Antihrist, fiul
pierzaniei, care, fiind pregati^i mai dinainte prin duhurile necurate §i
fiind lucra^i [poseda^i] de ele, se fac inainte mergatori ai lui

45

Antihrist §i ai potrivnicului [ai Satanei]. §i amagesc prin dogmele
lor §i pregatesc un popor destoinic pentru a primi pe fiul pierzarii".

Cine §tie teoria dublului adevar are inainte, de fapt, platforma
program a mistificarii. Ereticii nu mizeaza, in polemicile lor, pe
logica, pe adevar total, necenzurat, pe istoria acrivica a Bisericii, pe
filia^ia fa^a de Sfin^ii din toate secolele ci pe tactica fragmentului, a
mistificarii datelor, pe for^a demonica, care emana din ei.

Starea de euforie a penticostalilor, inver§unarea, deloc
galanta, a bapti§tilor, militarismul iehovist, diploma^ia mormona,
transa adventa a sfar§itului, recursul la morala al evangheli§tilor etc.
nu sunt stdri harice, ci multiple manifestari ale aceleia§i stari de
demonizare accentuatd.

A miza pe evlavie, pe coeren^a, pe bun sim^ in disputa cu
ereticii inseamna a miza pe lucruri care nu le sunt proprii. Tocmai
de aceea, nu vei avea parte de un discurs edificator despre propria
lor doctrina, care se afla intr-o continua schimbare §i alterare, ci
intotdeauna vorbirile cu ei, cand ajung in puncte grave de
incoeren^a, se transforma intr-o izbucnire necontrolatd.

Psihologia ereticilor fa^a de Biserica secolului al 4-lea, apare
in predicile Sfantului loan cu pregnan^a. Ereticii alterau textele
Scripturii, inventau texte revelate din senin, i§i instaurau ierarhii
biserice§ti false §i pretindeau ca au o via^a mult mai curata decat a
membrilor Bisericii.

Encratifii, spre exemplu, se considerau infrdnafi, oameni
evlavio§i, cum se cred evanghelicii de la noi, cand se numesc
pocdifi.

Gnosticii, dupa cum spune §i numele lor, se credeau
cunoscdtori ai unor lucruri nerevelate Bisericii sau interpretau
Scripturile creatine de asemenea maniera incat, pe seama lor acestia
brodau tot felul de existence divine de ordinul zecilor, dupa cum
penticostalii no§tri vorbesc de o revelafie continua a Duhului, unde
li se transmit lucruri speciale, de ultima ord, care imbogdfesc
Scriptura.

Eunomienii se laudau cu o vedere a esen^ei lui Dumnezeu §i
cu o cunoa§tere a lui Dumnezeu dupa cum Se cunoa§te Dumnezeu
Insu§i, precum romano-catolicii zilelor noastre iar mesalienii se
considerau un fel de isiha§ti, dar care traiau intr-o mare
destrabalare, care nu aveau nevoie de Biserica §i de Sfintele Taine,
pentru ca ei considerau ca scotpe draci numai cu rugaciunea.

Diversitatea ereziilor §i a sectelor este aparenta. Toate au in
comun un singur lucru: indepartarea oamenilor de Biserica una §i de
mantuirea prin Hristos.

46

Ca unii asteaptd regatul, ca al^ii calculeaza sfar§itul lumii, ca
unii vorbesc in limbi, ca al^ii au mare dar la evaghelizare etc. e prea
pu^in important. Treaba e ca fiecare a§teapta ceva §i nimeni nu
prime§te nimic.

Sfantul loan Gura de Aur aminte§te de multe ori faptul, ca
lupii, ereticii, nu vin ca sa ajute Biserica, ci pentru ca sa prade pe
credincio§ii slabi §i neintarrfi ai Bisericii. Ereticii §i Satana sunt
pentru el co-participan^i la raul facut Bisericii.

In tratatul contra apotactitilor sau a ghemelitilor [secta care
renun^ase la anumite lucruri, printre care §i consumul de carne, oua
§i lapte §i pentru aceasta membrii ei se sim^eau alesi], Sfantul
Amfilohie de Iconium, prieten al Sfantului Vasile eel Mare, incepe
capitolul al 2-lea, cf. p. 217 a editiei de fata, cu urmatoarele lucruri:

„Incepatorul [§i inva^atorul] tuturor ereziilor este diavolul.
Caci, dupa cum Hristos este incepatorul Bisericii sobornice§ti §i S-a
dat pe Sine pentru Ea ca sa o sfm^easca §i sa o infati§eze Sie§i
Biserica, neavand pata sau zbarcitura sau ceva de acest fel (cf. Ef.
25, 27), a§a §i diavolul, fiind gata sa amageasca §i sa impra§tie, s-a
facut incepatorul tuturor ereziilor. Caci numai ce a fost inva^at
neamul oamenilor sa se inchine lui Dumnezeu, §i [gata] diavolul a
facut mul^i dumnezei cu nume mincinos".

Punerea Satanei in antiteza radicala cu Hristos, il arata pe
Satana drept ini^iatorul §i sus^inatorul tuturor ereziilor §i al
separator pe false motive de credinfa, pe motive inventate de
credin^a.

Sfantul Amfilohie ne da aici un portret admirabil despre
psihologia fostului credincios ortodox, care, peste noapte, devine
eretic.

Va rog sa il asculta^i cu aten^ie, pentru ca ve^i regasi imediat
amprenta interioara a prietenului sau a rudei dv., care de cateva luni
sau de ca^iva ani a devenit un altfel de credincios, adica un
penticostal, un mormon, un adventist, de§i, tot neamul sau, §i el
insu§i, era ortodox:

„Caci numai ce-1 apuca diavolul pe careva dintre ei §i il
scoate din Biserica, ca il §i vezi din acel ceas pe unul ca acesta
graind fara cru^are nedreptate spre inal^ime, nemaicunoscand de
acum nici pe preotul care 1-a botezat, nici pe Maica sa
duhovniceasca, Biserica ce 1-a nascut §i 1-a hranit, nici altarul de
unde s-a hranit §i s-a adapat de copil, nici darurile cele sfinte aduse
cajertfa.

Ci indata cea dintai procopseala §i mare isprava este socotita
de ei tagaduirea §i hulirea impotriva Tainelor. Caci unul ca acesta
incepe sa spuna, sau mai degraba diavolul graie§te in el: Ce este

47

Biserica? Ce e Botezul? Acela este sdngele lui Hristos? Sa nufie ca
acela sa intre in gura meal.

Ticalosule! Daca \\\ pazeai inima cu toata strajuirea, daca te
rugai cu osteneala pana la ultima suflare, ramanea cu tine straja
[adica harul Duhului]. Daca nu dadeai intrare diavolului in inima ta,
nu ai fi robit spre voia aceluia", cf. Idem, p. 222.

Apostazia, caderea de la Biserica a unui ortodox e vazuta de
catre Sfantul Amfilohie ca o lipsa acuta de via^a duhovniceasca.

§i, de aceea dracul, care il punea pe fostul ortodox sa bea, sa
fumeze, sa curveasca, cand ajunge baptist, il face sa renun^e la ele
pentrufrumoasa mdndrie de a se da de sfdnt.

Tocmai de aceea fostul ortodox ma va aborda pe mine ca
preot pe o tema morala, spunandu-mi ca atunci, cand era ortodox
era foarte pacatos, dar acum, de cand e adventist, e un om sfdnt.
Insa, cine nu te-a lasat frate Gheorghe sa fii Sfant, cand erai
ortodox?

Avalan§a de moralism ascunde lipsa de fundamentare
teologica. Teologii eterodoc§i, care au cunoa§tere teologica vor
incerca sa puna intre acolade marile probleme, lipsa de fundament a
credin^ei §i a Bisericii lor §i vor vorbi despre puncte comune intre
noi §i ei.

Insa punctele comune sunt mereu divergente. Discu^iile inter-
religioase, in materie de credin^a sunt nule, daca nu exista pocain^a,
re venire in Biserica Ortodoxa.

Ambii Sfm^i de care ne ocupam acum au o vehement
radicala impotriva contactului §i a prieteniei cu ereticii.

In predica Sfantului loan Gura de Aur citata anterior, in cap.
4, p. 170, se considera mancatul impreuna cu ereticii o vrajma§ie a
noastra fa^a de Hristos:

„Auzi^i to^i cei care manca^i impreuna cu ereticii hotarare
dureroasa: sunte^i vrajma§i ai lui Hristos. Caci nici eel ce este
prieten cu vrajma§ii imparatului nu poate sa fie prieten al
imparatului; §i nu se invrednice§te de via^a, ci piere impreuna cu
vrajma§ii §i sufera §i mai [mari] rele".

Sfantul Amfilohie, vorbind §i el despre Simon Magul, il
considera incepatorul tuturor ereziilor, ca unul care „a primit in
inima lui toata rautatea diavolului", cf. p. 229.

Cap. 11, p. 230-232, din tratatul Sfantului Amfilohie citat
anterior, ne da amanunte foarte interesante despre evolu^ia lui
Simon Magul:

„Caci acesta, apropiindu-se de Filip Apostolul, care
propovaduia in Samaria, §i fiind inva^at de el cuvantul adevarului, §i

48

lepadandu-se de diavol, §i unindu-se cu Dumnezeu, a fost
invrednicit §i de Botez.

El a ramas langa Apostol §i, vazand semnele §i minunile
savar§ite prin el, se uimea. Caci nu a ascultat [doar] in chip simplu
propovaduirea, ci Scriptura arata, ca pana la o vreme a ramas [langa
Filip] ca sa se incredin^eze §i prin ochi, §i prin auz.

§i acestea le-a lucrat iubirea de oameni a lui Dumnezeu ca sa-
1 ca§tige pe el. §i daca ar fi vrut, ar fi avut imparta§ire cu Acesta,
dar in locul Lui el a cugetat cele potrivnice.

Caci, aratand Sfantul Filip Apostolilor din Ierusalim ca
Samaria a primit cuvantul lui Dumnezeu §i ca e vremea sa le fie da^i
preo^i, pogorandu-se Sfin^ii Petru §i loan din Ierusalim §i punandu-
§i mainile, au primit Duh Sfant cei care erau vrednici de acest har
[adica de preo^ie].

§i vazand Simon ca prin mainile Apostolilor se da Duhul
Sfant, cugetand la iubirea de stapanire, a adus daruri Apostolilor,
zicand: Daii-mi si mie puterea acestea ca pe eel pe care imi voi
pune mainile sa primeascd Duh Sfant.

Dar Petru a zis catre el: Argintul tau [sa fie] cu tine spre
pierzanie, ca ai socotit ca darul lui Dumnezeu se dobdndeste prin
bani, §i celelalte urmatoare [cate se spun in F. Ap.].

Acesta este Simon, care mai inainte s-a lepadat de diavol §i
de ingerii lui, §i de toate lucrurile lui. Acesta este eel care a primit
de la Apostolul Filip Botezul.

Pana aici era de laudat, dar dupa aceasta e vrednic de mila.
Caci departandu-se de scop §i fiind judecat nevrednic de un
asemenea har §i de hirotonie, a inceput sa se razboiasca cu
Apostolii, nemaicunoscandu-i pe lucratori, nemaicunoscand pe eel
care 1-a nascut, ci uitand de to^i.

Cel ce pu^in mai inainte era ucenic acum e vrajma§. Ce ai
pa^it, omule? Cine te-a salbaticit a§a? Cine te-a pornit spe furie
oarba? De ce te-ai dat cu totul pe sine^i celui rau incat ^i s-a
impietrit toata inima §i nu mai prime§ti indemnul Apostolilor, ci te
socote§ti mai drept decat Apostolii?

§i nu a incetat pana la moarte sa se lupte cu Apostolii §i nu s-
a dat in laturi sa mearga din Samaria pana la Roma §i acolo sa
lucreze impreuna cu adiavolul §i sa se lupte cu Hristos".

Frustrarea lui Simon eel botezat §i membru al Bisericii a fost
aceea ca nu a fost hirotonit preot de catre Sfin^ii Apostoli. Pentru ca
nu a primit „puterea lui Dumnezeu", pe Duhul, de la Sfin^ii
Apostoli, de aceea §i-a arogat singur titulatura de „putere a lui
Dumnezeu" §i demonizandu-se a inceput ca sa faca minuni false cu
ajutorul demonilor.

49

Cf Vieiilor Sfiniilor pe luna iunie, ed. rom. 1997 [Ed.
Episcopiei Romanului §i Sf. Manastire Sihastria], cand Sfantul
Petru ajunge la Roma, Simon se numea pe sine Hristos §i facea
diverse minuni false inaintea oamenilor. Sfantul Petru s-a dus la
locuin^a lui Simon §i a aflat de la cei care il a§teptau la poarta pe
Simon, ca e considerat de catre ei un "„eu puternic", cf. p. 481.

Sfantul Petru il face pe cainele negru de la poarta lui Simon
sa graiasca omene§te §i sa ii spuna lui Simon ca vrea sa vorbeasca
cu el, cf. p. 482.

Simon face naluciri in fa^a lui Petru §i a oamenilor, Apostolul
face minuni in fa^a lor. Una dintre minunile Sfantului Petru e
descrisa de istoricul Hegesip §i anume cum invie un mort, cf.
Ibidem.

Simon face, ca prin naluciri demonice, sa para ca a inviat pe
mort, dar tanarul nu se ridica. Sfantul Petru face rugaciune §i invie
pe tanar, ca §i pe Tavita. Sunt descrise §i alte minuni aici.

Simon devine prietenul imparatului Nero §i le promite intr-o
anume zi oamenilor, ca se va lasa taiat pentru ca sa invie a treia zi.
Face un berbec sa ia chip de om §i acela e taiat in locul lui.

Insa Sfantul Petru il da iara§i de gol, aratand ca a fost
junghiat un berbec §i nu Simon, cf. Idem, p. 484.

Intr-alta zi se urea pe o cladire inalta din Roma §i le arata
oamenilor cum poate el sa zboare.

Textul sfant spune: „Vrajitorul Simon, zicand acestea, a
plesnit din maini, s-a inal^at in vazduh, a inceput a zbura [nu va
aduce aminte asta de iluzioni§tii veacului nostru? n.n.] §i a se sui in
sus inal^andu-1 diavolii", cf. Ibidem.

Acesta este momentul in care Sfantul Petru ii cearta pe
demoni §i „indata au fugit de la Simon prin vazduh §i ticalosul
vrajitor a cazut jos, precum odinioara a cazut diavolul eel lepadat
din cer, §i astfel i s-a sfaramat tot trupul", cf. Idem, p. 484-485.

Insa Simon cade la pamant, e ranit grav, dar nu moare decat a
doua zi. Nero vrea sa puna mana pe Sfantul Petru dar nu se
intampla asta acum, ci dupa mai mul^i ani.

Sfantul Petru il pune pe Sfantul Lin episcop de Roma, apoi
merge spre Spania, contrar teoriei false a primatului papal romano-
catolic, care stipuleaza mai mul^i ani de stat in Roma ai Apostolului
§i un presupus episcopat al sau aici, cf. Idem, p. 485.

Recapituland lucrurile deja afirmate, primul eretic, care
parase§te Biserica, este Simon Magul, care moare ru§inos.

Sfantul loan §i Sfantul Amfilohie valideaza moartea lui
Simon din cauza Sfantului Apostol Petru. Ereticii sunt to^i cei care
nu au partake cu Biserica Ortodoxa, care e Biserica Apostolilor.

50

Chiar daca ortodoc§ii au pacate de tot felul, daca se pocaiesc
se pot mantui. Eterodoc§ii, chiar daca au fragmente de adevar §i o
via^a morala aleasa, fara dreapta credin^a §i comuniunea cu Biserica
Ortodoxa stau in afara Bisericii lui Hristos §i nu mo§tenesc
Impara^ia Cerurilor.

Pentru o aprofundare a acestei tematici, traducerea parintelui
Marcel Hanches. este foarte expresiva §i notele sale de subsol pun in
evident locurile grele ale textelor.

V-o recomandam spre citire, alaturi de celelalte trei car^i pe
care Sfintia sa le-a publicat pana acum:

1. Sfantul loan Gura de Aur, Cateheze baptismale, trad, din
lb. greaca veche de Pr. Marcel Hanche§, Ed. Oastea Domnului,
Sibiu,2003, 13 lp.

2. Sfantul loan Gura de Aur, Cateheze maritale, trad, din lb.
greaca veche de Pr. Marcel Hanche§, Ed. Oastea Domnului, Sibiu,
2004, 181p.

3. Sfantul loan Gura de Aur, Omilii §i cuvdntdri despre
educafia copiilor, trad, din lb. greaca veche de Pr. Marcel Hanches.
§i Psa. Rusalina Hanche§, Ed. Marineasa, Timi§oara, 2005, 188 p.

Traducerile sale sunt foarte acrivice, poarta amprenta sa
duhovniceasca profunda §i emana evlavia dumnezeiasca care il
anima. El este nu numai un simplu traducator, ci un iermineut al
Sfin^ilor Paring, care ii in^elege din intimizarea continua cu ei.

Eu, personal, sunt foarte recunoscator §i indatorat viziunii
sale teologice §i traductoriale, fapt pentru care ii multumesc cu
dragoste §i pe aceasta cale.

51

Mania rdvnei lui Dumnezeu

Cum Se manie Dumnezeu, Cel care ne iube§te? Ce fel de
manie apare in contextul de la In. 2, 15, cand se spune:

„§i facandu-§i un bici din §treanguri, i-a scos pe to^i afara din
templu, §i oile §i boii, §i schimbatorilor le-a varsat banii §i le-a
rasturnat mesele"? Acesta e textul din ed. BOR 1988.

In NT, ed. Nestle-Aland, Stuttgart, 1981, avem „4)paYeA.A,iov
4k oxolvlcov". Sintagma din limba greaca veche ne spune despre un
bici din funii, cppayeXXiou grecesc fiind sinonim cu flagellum
latinesc, de unde a rezultat flagelare in limba romana.

Acjiunea de a flagela se face cu un flagellum, adica cu un
bici. Daca Fiul lui Dumnezeu §i-a facut un bici din funii §i a
rasturnat xccq xpuneCuc, [mesele], Sfantul loan califica gestul Sau
drept unul profetic, o implinire a Ps. 68, 9, care, in traducerea IPS
Bartolomeu Anania, adesea foarte plina de miez, apare: „ca ravna
casei Tale m-a mancat".

In. 2, 17, apare in ed. BOR 1988 in termenii: „Ravna casei
Tale ma mistuie". Diferen^a semnificativa intre cele doua edi^ii
scripturale apare intre ma mistuie din ed. BOR 1988 §i „ma
mananca" din ed. BOR 2001.

IPS Bartolomeu, adica ed. BOR 2001, se caleaza perfect pe
edrfia greceasca a textului la In. 2, 17: „6 C'H^oc; tou o'lkou Sou
KaTa^ayeTaL |_ie".

Zelul, ravna pentru casa lui Dumnezeu, mai bine-zis, pentru
respectarea sfm^eniei interioare sT a sfin^eniei templului, a Bisericii,
L-a facut pe Fiul lui Dumnezeu sa aiba o anume violen^a: violen^a
iubirii de Dumnezeu.

Pacifismul e teoria cum ca violen^a nu e buna in niciuna
dintre circumstance. Adica, noi nu trebuie sa actionam violent
pentru ceea ce iubim.

In In. 2, 15, Hristos Dumnezeu Se arata violent pentru ceea
ce iube§te. Ierminiile patristice la acest text arata, intr-un mod
pregnant faptul, ca aici Domnul §i-a aratat postura Sa de Judecator
al lumii sau ca Cel prea bland este §i Drept sau ca va fi Drept cu
to^i.

Textul evanghelic nu ne spune ca Domnul a folosit biciul ci
ca si-a facut [iToiriaac;] un bici.

Ceea ce rezulta, in defmitiv, din textul de la In. 2, 15 e aceea
ca El i-a scos din templu pe schimbatorii de bani, pe negociatorii
fmanciari, care nu aveau ce sa caute acolo, cat sT oile §i boii.

52

Mania dumnezeiasca a Fiului lui Dumnezeu venea din rdvna
pentru sfinienie §i nu pentru interese meschine. El le-a rasturnat
mesele, le-a varsat banii pe jos §i i-a scos, cu intreaga harmalaie,
din templu.

Un gest profetic §i judiciar, in eel mai bun sens cu putin^a,
pentru ca judiciarul, judecata trebuie sa vina din rdvna pentru
sfinienie §i nu din ranchiuni personale.

Logica umana defectuoasa §i extremista vede ori prea multa
bunatate, ori prea multa dreptate, rectitudine in gesturile Fiului lui
Dumnezeu.

Cum sa Se manie Fiul lui Dumnezeu pe noi, daca ne iube§te,
se intreaba omul? §i totu§i gestul acesta s-a petrecut, este real, e
consemnat cu tarie de Scriptura, §i Cel care §i-a facut un bici era
Cel care 1-a iubit pe om mai mult decat pe Sine.

La Rom. 8, 31, Sfantul Pavel, marea §i sublima minte a
Bisericii, pe care o laudam incepand cu aceasta seara, la praznicul
sau de peste an, spunea: „Daca Dumnezeu e pentru noi, cine este
impotriva noastra?".

§i, in versetul urmator: „E1, Care pe Insu§i Fiul Sau nu L-a
cru^at, ci L-a dat mor^ii, pentru noi to^i, cum nu ne va da, oare, toate
impreuna cu El?" [Rom. 8, 32]. Asta cu necruiatul reprezinta iara§i
un cuvant tare, care reprezinta ravna Tatalui pentru mantuirea
noastra.

Particula „ouk e^eioaTo" de la Rom. 8, 32 se traduce prin „nu
L-a menajat [verbul 4>ei.5o|jm]" pe Fiul, nu L-a cru^at Tatal pe Fiul,
nu L-a scapat de moarte, pentru ca moartea Lui era mantuirea
noastra.

Ravna Fiului de a cura^a templul de farsori se intampina cu
cea a Tatalui de a nu cru^a pe Fiul de la cruce. Ravna de a ne iubi a
Tatalui este identica cu ravna de a iubi sfin^enia lui Dumnezeu a
Fiului. Daca vrem sa in^elegem cele doua versete, cel de la loan §i
cel de la Romani, trebuie sa in^elegem ca sfinfenia §i mantuirea sunt
lucruri rdvnite, sunt lucruri pline de zel, lucruri care cer violen^a
ravnei.

Rdvna §i mania par antagonice §i titlul articolului nostru pare
a fi deplasat. Insa mania lui Dumnezeu e mania ravnei, manie
sfanta si mania duhovniceasca a Sfm^ilor vine din dragostea de
adevar, de sfinienie.

Avem Sfin^i sau Sfinte, care au intrat in templele pagane §i
le-au devastat, au zdrobit idolii, i-au aruncat la pamant, fapt pentru
care au primit o moarte cruda, infioratoare. A califica mania ravnei
Sfin^ilor drept un impuls malefic spre distrugere, spre razbunare nu
inseamna decat a privi din afara logicii vie^ii duhovnice§ti.

53

Palma data de Sfantul Nicolae ereticului Arie nu a venit din
cauza ca Sfantul suferea de sindromul enervarii, a enervarii
necontrolate, ci din ravna pentru adevar, din prea mare dragoste
pentru Fiul lui Dumnezeu, caci nu a mai suportat insultele
demonice la adresa Lui, dupa cum, blestemul Sfantului Calinic,
a§ezat la poarta Frasineiului nu a venit dintr-o inielegere
defectuoasd a femeii §i a drepturilor sale, ci din nevoia de via^a
duhovniceasca autentica a monahilor de acolo.

Logica umana decazuta nu poate in^elege logica enervarii lui
Dumnezeu, nici a pedepsei lui Dumnezeu §i nici a rdvnei pentru
adevar.

Cand cineva lupta astazi pentru adevar, cand e plin de zel
pentru casa lui Dumnezeu e considerat fundamentalist,
retrograd '. . .in cuvintele cu care este elogiat punandu-se intreaga
vituperare [vorba domnului Sorin Dumitrescu] la adresa noastra. A
vitupera = a denigra, a defaima. Cuvinte vituperande.

Trebuie sa nu te enervezi deloc sau sa te enervezi
dumnezeiestel Se pare ca Scriptura nu cunoa§te verbul a se enerva,
dar il cunoa§te, din plin, pe eel de a se mania, cf. Fac. 27, 44; 31,
36; 34, 7; 40, 2; 41, 10; Ies. 15, 17;22, 24; Num. 11, 1; 11, 10. ..In.,
3, 36; Rom. 1, 10; 9, 22; Efes. 4, 26; 5, 6; Col. 3, 6; I Tes. 1, 10 etc.

Enervarea, iritarea, e o chestiune latenta in om, pe cand
mania e violenta. Mania omului cuvios ca §i mania lui Dumnezeu
vine din ranirea celei mai fine dragoste.

Locurile citate de catre noi ne spun in esen^a lor : Cand se
trece cu senilele tancului peste sensibilitdiile inimii, cand se
atenteazd la cele mai scumpe simidminte si certitudini, atunci nu vd
asteptafi sa stdm cu mdinile in sdn si sa privim, nepdsdtori, cum
Dumnezeul nostru, inima noastra, constiinia noastra sunt anulate
ca un pai, ca un zero. Atunci vom acfiona cu ravna pentru casa lui
Dumnezeu si pentru adevar.

Cand Fiul lui Dumnezeu impline§te pe Ma mdndnca sau Ma
mistuie ravna casei Tale, impline§te, de fapt, valvataia ravnei, a
ravnei dumnezeie§ti pentru cele ale lui Dumnezeu §i ale mantuirii.

Sfin^ii Mucenici, Sfin^ii Marturisitori, Sfin^ii Evanghelizatori
ai lumii erau mana^i de acest zel naucitor, devastant, de a spune
adevarul unor oameni, care nu dadeau doi bani pe el sau de a le
arata ca sfm^enia e reala unor oameni, care credeau ca toata lumea e
perversa, ca toata e curva, ca toata e prefacuta.

Pentru lumea secularizabila continuu, pentru cea in care ne
traim zilele la modul real, dureros, eel mai naucitor ferment sau
nebunie sfanta e acest zel profetic, zel al mantuirii, care exista in cei
care se cuntfesc de patimi.

54

Cei care iau contact real cu taria Scripturii §i a Vie^ilor
Sfin^ilor devin ei m§i§i plini de zel, plini de doruri straine lumii
imbacsite de lehamite §i astfel de oameni nu pot fi stapanrfi §i
imbatati cu apa chioara.

Astfel de oameni sunt imposibil de timorat. Zelul, ravna, pe
masura ce vrei sa o stingi, pe masura ce oricine incearca sa te
sminteasca in credin^a ta, sa ni spuna sa o la§i mai moale cu asceza,
cu cunoa§terea §i cu rectitudinea, cu sfin^enia, ca pe aici, pe pamant,
gainariile sunt la putere §i numai prin astfel de mijloace se poate
trai, ea se umple de §i mai multa putere §i vede §i mai evident mana
providen^ei lui Dumnezeu in istoria lumii §i a vie^ii personale.

Cei care va ocupa^i cu studiul Scripturii §i al Sfin^ilor, §ti$i, cu
prisosin^a, ca atunci cand Sfin^ilor li se inchidea o u§a li se
deschidea alta, ca atunci cand ii trimiteau in exil ei deveneau §i mai
cunoscu^i, iar atunci cand cineva ii injosea, nu facea decat sa le
sporeasca slava.

Oricum ai da-o, mai pe romane§te, cu oamenii care slujesc lui
Dumnezeu, ei cad tot in picioare, §i se umplu de folosul
duhovnicesc al vie^ii cu Dumnezeu.

Pentru ca a te mdnca dorul de sfinienie, a te roade, a roade
maruntaiele tale dorul de bine, de frumos, de lini§te, de adevar, nu
inseamna decat ca harul, focul lui Dumnezeu te arde §i te invaluie,
ca el te patrunde §i te face tor^a, pregatindu-te paine placuta, buna
pentru masa lui Dumnezeu.

„Painile punerii inainte" de la Ie§. 25, 30 ne vorbesc,
tipologic, despre trupurile §i sufletele noastre sfnuite, care „se vor
afla pururea inaintea Mea" [cf. Ibidem].

Trebuie sa te coci ca painea, sa te pui in cuptorul ispitelor §i
al durerilor, al rabdarii, in cuptorul ravnei, ca sa devii paine, care
stai inainte, pe care Dumnezeu o va pune ve§nic inaintea Sa. Insa,
ca sa fie paine, trebuie sa existe ac^iunea drojdiei, ac^iunea violenta
a drojdiei, care face din faina un trup bun de mancat.

Ca sa fie paine, trebuie sa fie foe, trebuie sa te mistuie dorul
de Dumnezeu, dorul de bine intre oameni, dorul de sfinienie. Iar
daca, atunci cand e dragoste, e mult foe, multa concentrare asupra
celui iubit / a celei iubita, mult entuziasm, cum sa fie focul pentru
Dumnezeu un foe mai mic §i nu unul infinit mai dureros, mai
devorant interior, mai sfa§ietor?

Ravna §i mania lui Dumnezeu sunt impreuna. Dragostea §i
dreptatea sunt la un loc la Dumnezeu. Atotvederea §i atotsusiinerea
fiecarei existence i§i gasesc in Dumnezeu identitatea lor non-
antagonica.

55

Cel care vede toate este, in acela§i timp, in toate, §tie toate,
cuprinde toate, sus^ine toate, le hrane^te pe toate, le judeca pe toate,
le iube§te pe toate. Daca am in^elege ca toate energiile, puterile,
lucrarile lui Dumnezeu nu sunt despar^ite ci sunt unite in fiin^a
Treimii, am in^elege de ce dreptatea Sa are mila §i mila Sa are
ravna, de ce bunatatea Sa e plina de prevedere §i candoarea Sa este
deosebit de atenta cu adancurile omului.

Dumnezeu nu da niciodata haruri mai presus de puterea
omului §i nici nu ii cere omului sa faca lucruri carora nu le in^elege
rostul, utilitatea.

Dumnezeu nu il for^eaza pe om sa fie bun, chiar daca noi
suntem ni§te puncte de praf inaintea Lui §i nici nu Se bate cu noi,
nu vrea sa ne arate noua cat de puternic este El. Mare^ia lui
Dumnezeu se in^elege din tacerea §i smerenia Lui iar din urgia
maniei Lui se vede blande^ea Lui cu noi.

Daca Dumnezeu ne-ar bate cu biciul la fiecare pacat, ce
sanatate am mai avea? Iar daca ne-ar da daruri pe care noi, din
cauza putinata^ii noastre de minte, le-am pierde in doua clipe, ce
rost ar avea sa ni le mai dea?

Cand nu in^elegem ceva din via^a noastra, sa nu dam vina pe
El, ci sa vedem rostul fiecarei clipe care sta de fa^a.

Vom vedea ca nimic nu e intamplator in via^a noastra, ca
nimic nu e mai mult sau mai pu^in decat trebuie, ca toate sunt
perfecte intr-o lume, care trebuie sa ne coaca, ca pe ni§te paini,
pentru Impara^ia netrecatoare a lui Dumnezeu.

56

Intre realitatea lui Dumnezeu si conceptele despre
Dumnzeu

In articolul sau de astazi, 11 iulie 2007, Parintele ortodox
american, Stephen Freeman scria:

„Theology is about God as reality and not God as a concept.
Subtlety was an ascription given of the serpent, not applied
particularly to God. That which is difficult about God is in the
human heart. We find God difficult to know or understand because
our hearts are hard. Blessed are the pure in heart for they shall see
God.

Adica: „Teologia se refera la Dumnezeul Cel Viu iar
Dumnezeu nu este un concept, o idee.

Subtilitatea / rafinamentul a fost o caracteristica pusa pe
seama §arpelui / a diavolului §i ea nu a fost atribuita lui Dumnezeu
de catre Scriptura.

Dificultatea de a-L in^elege pe Dumnezeu \me de inima
noastra. Noi traim greutatea de a-L in^elege pe Dumnezeu pentru ca
inimile noastre sunt reci, sunt dure. Ne trebuie ceea ce ne-a spus
Domnul, adica: Fericifi sunt cei curafi cu inima, cdci aceia vor
vedea pe Dumnezeu".

Realitatea lui Dumnezeu nu poate fi niciodata obiectualizata.
Ea este in^eleasa pe masura duhovniceasca a omului §i fara a fi
epuizata de catre cineva. Dumnezeul Cel Viu al Scripturii vorbe§te
oamenilor, Se reveleaza lor, este intim cu Sfin^ii Sai §i ii intare§te in
necazurile lor §i le aduce bucurii negraite.

Cine este in relate cu Dumnezeul Scripturii §i al Bisericii, cu
Dumnezeul Parin^ilor §tie ca nu poate sa i§i aroge dreptul de
preeminent in fa^a Sa, ca in fa^a lui Dumnezeu se intra prin
sfin^enie §i mare curate.

Iar vorbirea despre Dumnezeu este mereu o sesizare §i mai
accentuata §i mai intima a realitafii lui Dumnezeu §i nu o
experimentare in discursul analitic despre sursele, care vorbesc
despre Dumnezeu. Teologia este viaja cu Dumnezeu §i vorbirea din
interiorul acestei vie^i.

57

Forma discursiva a comunicarii despre Dumnezeu nu este
fundamentala. Despre Dumnezeu se poate vorbi tacand, se poate
vorbi sfintindu-ti via^a, se poate vorbi plangand sau iubind.

Insa, in viat.a noastra, relatia cu Dumnezeu trebuie sa fie o
relate cu Dumnezeul Treimic. Dumnezeul nostra este Tatal, Fiul §i
Sfantul Duh, un Dumnezeu in trei persoane, un Dumnezeu ve§nic,
un Dumnezeu tripersonal, fiint.a una a lui Dumnezeu fiind continuta
in comun de trei persoane intr-o iubire §i armonie desavar§ite.

Ca sa accept realitatea lui Dumnezeu trebuie sa accept, prin
credinja, revelatia lui Dumnezeu fatl de noi, modul in care El S-a
facut cunoscut, prin Fiul, noua inline.

Dogma Sfmtei Treimi insa e socotita in sistemul teologic
protestant drept o realitate non-biblica §i raportarea la ea se face
prin prisma hristologiei.

Parintele profesor §tefan Sandu, in admirabila sa Istorie a
Dogmelor, analizand triadologia protestanta primara a ajuns la
concluzia, ca s-a produs o centrare a teologiei protestante pe
hristologie in detrimentul invat.aturii despre Dumnezeu .

Invat.atura despre Dumnezeu a inceput sa fie privita
functional in protestantism §i locul soteriologiei in invat.atura
protestanta a minimalizat, paradoxal, invat.atura despre Dumnezeul
treimic.

A§a cum spuneam intr-un articol anterior, minimalizarea
triadologiei in favoarea hristologiei in conceptia protestanta a dus la
o deformare pronuntata a soteriologiei, pentra ca s-a pus semnul
egal intre mdntuirea universale adusa de Hristos §i cea personala
(A se vedea: art. nostru).

Un Dumnezeu real este intotdeauna autentic, este intotdeauna
actual §i paradoxal. Daca recitim cu atentie cartea Facerea in ceea
ce prive§te revelarea lui Dumnezeu in via^a celor trei Patriarhi, a
Sfintilor Avraam, Isaac §i Iacov, vom observa ca Dumnezeu,
Domnul Dumnezeu este, pe de o parte, Dumnezeul, Care le-a vorbit,
in mod personal iar, pe de alta parte, e Dumnezeul Parintilor, e
Dumnezeul in Care au crezut §i inaita§ii lor.

Isaac are o relate personala cu Dumnezeu dar §i traditionala,
pentra ca Dumnezeul, Care i-a vorbit era acela§i Dumnezeu, Care ii
vorbise §i tatalui sau.

Daca Dumnezeu este viu §i intotdeauna acela§i, daca e
Dumnezeul tuturor §i e Dumnezeu ve§nic, daca El Se reveleaza
oamenilor §i S-a revelat, atunci El trebuie sa fie perceput de catre
toti la fel: ca Dumnezeu, Care are intimitate cu oamenii.

Cf. Pr. Prof. Dr. Stefan Sandu, Istoria Dogmelor. Istoria Dogmelor in Epoca moderna, vol.
IV, Ed. Bren, Bucuresti, 2005, p. 135.

58

Daca Dumnezeu nu mai vorbe§te oamenilor si astazi, daca nu
mai e in relafie cu oamenii inseamna ca noi nu mai putem fi
poporul Sau §i nu mai exista Biserica Sa.

Insa rela^ia cu Dumnezeu e mereu posibila in Biserica Sa, in
Biserica Ortodoxa §i ea este probata de Sfin^ii vremurilor noastre §i
de credincio§ii imbunata^i [adica de catre aceia, care sunt plini de
bunata^ile lui Dumnezeu, de harul Sau] dintre noi.

Poate exista pericolul ideologizdrii lui Dumnezeu in via^a
unui om, care se cura^te de pacate §i vrea sa vada slava Lui?

Putem sa ne facem un idol din ideea de Dumnezeu, cand noi
ne impartasjm cu via^a lui Dumnezeu in Sfmtele Taine ale
Bisericii? Raspunsul e: Nu!

Conceptele despre Dumnezeu apar acolo, unde nu mai exista
relate cu Dumnezeu, unde oamenii nu mai aud glasul Lui §i nu mai
simt harul Sau in via^a lor. Acolo unde s-a renun^at la cuntfirea de
patimi pe premisa, ca s-a mdntuit prin simplul fapt ca a crezut,
relevant triadologiei si a hristologiei este redusa.

§i e normal sa fie a§a, atata timp cat mantuirea protestanta
este raportarea la un act al lui Hristos din trecut, rupt de Hristosul
real, de Cel actual.

Daca ne raportam la Crucea lui Hristos, la moartea Sa pentru
noi numai ca la un act istoric §i nu vedem ca ranile Sale §i tot ceea
ce a facut El pentru noi se reactualizeaza continuu in persoana lui
Hristos, in Hristosul actual, nu putem vorbi de o relafie vie cu
Hristosul, Care sta de-a dreapta Tatalui, ci cu o presupusd relafie cu
Hristos, Care moare pe cruce.

Hristologia protestanta e deficitara in problema invierii lui
Hristos cat §i a pnevmatizarii trupului lui Hristos inviat, pentru ca a
exclus, din start, asceza, cura^irea de patimi in via^a credincio§ilor,
pe premisa ca omul se mantuie§te numai prin har.

Soteriologia lui Martin Luther a dezmembrat viziunea
soteriologica a Sfantului Pavel, in Epistola catre Romani mantuirea
prin har nefiind o reduc^ie a mantuirii persoanale la rolul lui
Dumnezeu §i recomandarea unui pasivita^i lamentabile
credincio§ilor, ci sintagma paulina a mantuirii prin har vrea sa
puncteze faptul, ca prin iconomia lui Hristos §i nu prin Legea
mozaicd vine mantuirea.

Rom. 5, 15 §i 11, 6, spre exemplu, ne arata, ca vorbirea
despre mdntuire prin har nu exclude faptele omului credincios, care
sunt inseparabile de sine, ci ca mantuirea nu este o posesiune a
Impara^iei prin intermediul faptelor exterioare ale Legii sau prin
formalism, ci prin interiorizarea harului lui Dumnezeu in via^a
noastra, care se petrece prin faptele bune.

59

Minimalizarea efortului ascetic din partea lui Martin Luther a
avut un scop precis: transformarea credin^ei §i a rela^iei cu
Dumnezeu dintr-o relafie interioara cu Dumnezeul Cel Viu intr-o
relafie intelectuald cu un Dumnezeu al Scripturii, nemaiinteles ca
Dumnezeul Bisericii lui Hristos, al Apostolilor, al Mucenicilor §i al
Parin^ilor, ci cu un Dumnezeu al refleciiei, al exegezei.

De aceea Luther a renun^at la Icoane, la fa^a lui Hristos, la
Sacramentele romane §i la ideea de Taine, la Missa romana, deci la
ideea de Liturghie, la asceza, la monahism, la rolul intimizarii prin
fapte cu Dumnezeu, la indumnezeire §i a creat, pe premise
personale, un Dumnezeu stilizat, necunoscut Bisericii Ortodoxe, un
Dumnezeu idee, un Dumnezeu, Care nu Se manifesto, pentru ca S-a
manifestat in Scriptura, fapt pentru care Scriptura a inceput sa fie
idolatrizata, absolutizata, pentru ca inlocuie pe Dumnezeu pe
pamant, aceasta autoritate defectuoasa a Scripturii fiind un alter-ego
al teoriei sacerdotiului papal.

Protestantismul nu este decat extrema cealalta a romano-
catolicismului, aidoma monofizitismului cu nestorianismul. Daca
Biserica cazuta a Romei maximaliza ceva, protestatarii de secol
XVI au minimalizat acel lucru.

Faptul ca, mai ieri, papa Benedict al XVI-lea ne-a reamintit
ca singura Biserica a lui Hristos are contiguitate cu Biserica Romei,
acest fapt ne reafirma distan^a dintre evidenfa §i contrafacere.

Dupa cate evidence scriptice are Vaticanul referitoare la
adevarul Bisericii una §i la schimonoselile de dupa schisma ale
doctrinei romano-catolice nu credem, ca actualul pontif nu §tie care
este adevarul despre Biserica tuturor, ecumenica.

Nu de ne§tiinia sufera teologii romano-catolici important ci
de neacceptarea adevarului ca Biserica Romei nu este Biserica lui
Hristos, ca ea este o frunza ofilita, cazuta din trupul Bisericii
ecumenice.

Insa aroganfa conceptului se ia la tranta, in mod incalificabil,
cu realitatea, cu evidenla istorica. Eterodoc§ilor nu le trebuie
Biserica lui Hristos pentru ca au ideea de Biserica a lui Hristos,
conforma cu posibilitatea omului postmodern de a o accepta.

Biserica de ultima ord, biserica vandabila §i cu gustul
divertismentului este biserica show, este biserica unde se canta §i se
danseaza, unde fiecare inva^a §i nimeni nu asculta, e biserica pentru
minority sexuale, pentru minority anarhice, pentru teribili§ti.

Dumnezeul Pdriniilor nostri nu mai e credibil pentru ca
majoritatea se raporteaza nu la El, la Dumnezeul paradoxal, la
Dumnezeul smereniei §i al sfm^eniei, ci la un dumnezeu, care e

60

savant, doctor in teologie, om de stiinfd, care e femeie, o forfa a
planetei sau o incarnare a Satanei.

Ideile despre Dumnezeu din contemporaneitate sunt
bulversante. Dumnezeul pe care il viseaza un hindus are alta fa^a
decat eel visat de un satanist sau un mormon.

Pentru ca sa discu^i teologie cu un eterodox trebuie ca mai
intai sa il audiezi, sa ii inregistrezi crezurile, sa i le inve^i §i apoi sa
treci la discu^ii serioase cu el, pentru ca una §tii tu, ca ortodox, ca
este Dumnezeu §i altceva crede el ca este Acesta.

Realitatea lui Dumnezeu e cople§itoare pentru toji vecii §i
pentru toata ve§nicia. Conceptele despre Dumnezeu, argumentele
existen^ei sau ale neexisten^ei Sale sunt lucruri banele, u§oare, pe
care le po^i molfai la un §prrf rece, intr-o vara fierbinte, le po^i
intoarce pe toate par{ile...§i nu te apuci de metanii §i nici de
pocanrfa.

Tocmai de aceea aviditatea binecuvantata a oamenilor de
astazi de experience reale, autentice ale sfm^eniei, de oameni
duhovnice§ti, de Sfinti.

Am scris, relativ recent, un articol, care se numea Strategia
porno §i au intrat divers^ oameni, care cautau porno, imagini
extreme etc.

§i, cu toate celelalte intrebari...nu cumva oamenii cauta
adevarurile adanci in realitate, in imaginile §oc? Daca oamenilor le-
ar place lucrurile facile, u§oare, §i toata lumea ar inghi^i telenovele
aseptice, reclamele idealizate, daca nimeni nu ar vrea sa cunoasca
ceva nou, cine ar mai cauta lucruri §oc, dedesubturi, imagini live,
mostre de realitate brutala / bruta?

Insa oamenii cauta viul lui Dumnezeu, II cauta pe Dumnezeu
§i cand nu i§i dau seama. Pentru ca oamenii, care joaca in filme
porno §i sunt pasionali, pentru ca cei care ucid cu bombe artizanale,
pentru ca cei care canta sau joaca intr-un rol de om energic
reprezinta crea^ia unui Dumnezeu viu, a unui Dumnezeu, Care da
via^a §i nu a unei idei fantasmagorice.

Da, oamenii care vor sa consume drame, moarte, porno, talk
show, politica, razmerrfe §i cataclisme vor sa consume viafd, adica
vor sa II cunoasca pe Dumnezeu, vor ceva real.

Ei nu vor dumnezei conceptuali. S-au saturat sa le tot spui ca
Dumnezeu e sus §i noi suntem jos §i ca intre noi nu e nimic.

Cei care vor pacatul cu aviditate, II cauta pe Dumnezeu in
pacat, II cauta acolo unde El nu este. Cei care pacatuiesc ca sa se
simta vii, energici, puternici ajung sa se deposedeze de orice putere
§i har de la Dumnezeu, pe cand cei care se cura^esc de patimi se

61

umplu de via^a, de har, de putere, adica de acele realita^i, pe care le
cauta §i pacato§ii in pacate, dar nu le gasesc.

Cine este Dumnezeul eel viu? E Dumnezeul Parin^ilor no§tri,
e Dumnezeul Bisericii Ortodoxe, Care Se poate cunoa§te §i in
camera, §i in chilie, §i pe strada, §i la locul tau de munca, daca faci
voia Lui §i te umpli de cuviin^a §i smerenia, care iradiaza din El, din
El, Cel Viu.

62

Despre viol, indrdgostire si feciorie in Fac. 34, 1-3.
O continud lectie pentru tineri

Textul pe care il vom discuta este cf. LXX, ed. Rahlf:

1 . „Iar Dina, fata Liei, pe care i-o nascuse lui Iacov,
a ie§it sa observe pe fiicele localnicilor.

2. §i vazand-o pe aceasta Sihem, fiul lui Ammor Horreos,
stapanul acelui pamant, §i luand-o pe aceea

s-a culcat cu ea §i a umilit-o pe ea.

3. Dar mintea sa se intorcea mereu [iTpooeoxev]
spre sufletul Dinei, fata lui Iacov,

§i a iubit-o pe fecioara [tt)V uapGevov]
§i i-a vorbit acestei fecioare
dupa mintea [tt]v 8iavoi.av] ei".

Acest text mi-a sarit in faja astazi, in timp ce scriam la o
carte a noastra de teologie dogmatica. Traducand un text din
apropierea acestuia, mi-am dat seama, ca Fac. 34, 1-3 e mereu o
paradigma pentru cei tineri, pentru tineretea navalnica, care vrea sa
iubeasca cuforfa, daca nu este iubita de buna voie.

V. 1 ne arata o Dina curioasa de vecinii ei, o domni§oara care
vrea sa exploreze imprejurimile. Dupa cum ne spune textul Sfintei
Scripturi ea era interesata sa vada via^a tinerelor ca §i ea §i nu sa se
indragosteasca de un tanar din acele locuri. Dina era fiica Sfantului
Iacov iar localnicii erau pagani, erau oameni care nu trebuia sa aiba
atingere cu poporul lui Israil / Israel, adica cu poporul lui Iacov.

Avem de-a face, ca §i astazi, cu un regim strict al contactelor
inter-religioase.

V. 2 il aduce in prim-plan pe Sihem, fiul latifundiarului de la
care Iacov cumparase teren pentru a face un jertfelnic Domnului in
Vetil / Betel, fiu care, o ia cu for^a pe Dina, o violeaza §i prin
aceasta o umile§te, o face sa se simta ofemeie usoara.

Acest lucru reiese §i din spusele fra^ilor sai, care in Fac. 34,
31, ii spun lui Iacov, ca i-a omorat pe to^i paganii dimprejur, pentru

63

ca Sihem s-a comportat fa^a de sora lor „ca fa^a de o curva" [cbaei
iropurj\.

Cuvantul iropvi) [porni] inseamna, in greaca veche: curva,
prostituatd, femeie usoard. De la acest porni avem in limba romana
pornografie, adica imagini desfrdnate, cu femeie §i barba^i
desfrana^i, imagini sexuale care te imping la desfranare.

Sihem §tia ca prin acest gest o va umili, o va desconsidera.
Numai ca nu §tia ce se va petrece cu el dupa acest viol, dupa aceasta
abuzare de Dina.

In v. 3 aflam ca profitorul s-a indragostit de victima sa, intr-
atat de mult, incat a inceput sa o iubeasca. Dupa cum se observa din
traducerea noastra, el se intorcea mereu cu mintea nu spre trupul
Dinei ci spre sufletul ei.

Atunci cand percepuse dragostea ca pe o simpla impreunare
trupeasca, ca pe un act sexual cu Dina, el se raporta la ea ca la un
trup sj cauta o satisfac^ie trecatoare. Insa, dupa ce a violat-o §i a
vazut puritatea ei sufleteasca, cura^ia ei, Sihem a inceput sa
iubeasca sufletul Dinei, ceea ce era Dina.

V. 3 este o luminare dumnezeiasca importanta pentru cei care
vor sa vada cum considera Scriptura pe cineva care e violat fara
voia sa.

De§i Dina nu mai era fecioara din punct de vedere fizic,
Sfanta Scriptura o nume§te pe Dina fecioara [-uapGevov / partenon],
pentru ca nu i se schimbase mintea ca unei femei, ci era o fata
nevinovata de care se abuzase.

De aceea se §i specifica faptul, ca Sihem i-a vorbit dupa
mintea ei fecioreascd, pentru ca ea nu in^elegea ce inseamna sdfii
femeie, pentru ca nu i§i dorise sa fie femeie mai inainte de vreme.

Ce ne spun aceste trei versete despre tineri §i de ce am vrut ca
sa le eviden^iem in acest articol? Ele ne vorbesc despre o graba a
poftei, despre un tanar care se grabe§te, care nu cunoa§te dragostea,
nu vrea sa iubeasca, dar vrea sa aiba contacte sexuale pasagere.

Sihem are o concep^e defectuoasa despre dragoste dar §i
despre sexualitate. El confunda dragostea cu pofta trupeasca §i
vede in viol §i dezvirginarea Dinei un act de bdrbdfie §i de umilire a
ei.

Fecioara Dina, de§i ajunsa/emez'e fara voia ei, pentru ca traia
in atmosfera religioasa a familiei Sfantului Iacov, tatal ei, nu se
arata dupa acest viol ca o fata perversa, cu mintea destructurata, ci
ca o fecioara intreagd la minte.

Dina i§i pastreaza fecioria sufletului ei §i mintea ei de copila
tanara. Daca nu ar fi fost a§a, Scriptura dumnezeiasca nu ar fi scos
acest amanunt in eviden^a.

64

Fiecare lucru pe care il citim in Sfanta Scriptura are o
semnifica^ie extrem de adanca §i ne vorbe§te despre lucruri, care ne
folosesc duhovnice§te.

Nu po^i, cu alte cuvinte, sa schimbi pe om cu formal Chiar
daca il violezi, chiar daca il ba^i, chiar daca il amenin^i ca il omori
nu po^i sa schimbi un om, care nu se vrea schimbat din binele sau!

Fecioria, ne spune Dumnezeu in acest pasaj, trebuie sa fie a
trupului §i a sufletului. Daca pierdem din prostie sau din nebunia
tinere^ii fecioria trupului nostru, ne putem redobandi fecioria
sufletului, cea mai importanta dintre toate, prin pocain^a §i
implinirea poruncilor lui Dumnezeu.

Tanarul, care crede ca barba^ia sa consta in cat de potent este
§i in cat de multe fete fraiere§te ca sa se culce cu el, afla din acest
text ca iubirea se daruie si se primeste, ca iubirea nu se ia cu asalt §i
ca domni§oarele nu se iubesc cu palmele, cu for^a.

Acolo unde exista credin^a §i bun sim^, unde exista ru§ine §i
delicate^e interioara, tanara este tanara §i §tie sa iubeasca iar tanarul
§tie sa daruie iubire.

Sihem afla, §i aflam §i noi, ca dragostea inseamna relafie §i
nu posesie. Ca sa intri in inima unui om trebuie sa intri, mai intai de
toate, prin sufletul tau §i nu prin trupul tau.

Daca vrei sa cucere§ti pe un barbat cu trupul tau va gasi §i
alte trupuri §i mai frumoase decat al tau. Trupul se va invechi
continuu, sufletul, cand iube§ti insa, intinere§te continuu. Degeaba
incepi cu lifting de piele, cu opera^ii de marire a sanilor, daca nu
incepi, mai intai, cu credin^a in Dumnezeu, cu bunul simf §i cu
dragostea.

De-a lungul timpului, mi-au tot reconfirmat o mul^ime de
femei §i de barba^i, pe care i-am cunoscut sau spovedit, ca oricat ai
vrea sa te faci ca nu ai nevoie de dragoste §i sa te vinzi tuturor,
nevoia de a fi iubit/-a te tortureaza, daca nu te iube§te nimeni.

Deopotriva, barba^i §i femei, avem nevoie de dragoste §i sa
daruim dragoste. Insa dragostea nu se reduce la sex, ci dragostea se
manifesto, in primul rand, ca prietenie, admira^ie, respect,
binefacere, ucenicie, devotament infinit, bucurie infinita fa^a de
persoana altuia.

Fecioara Dina e o paradigma a sufletului renascut prin
marturisire, prin spovedanie. Chiar daca ai cazut, chiar daca e§ti o
fecioara cdzutd in pacat, Domnul nostru ne face mirese ale Sale
prin pocakrfa, marturisire §i impreunare euharistica cu Sine.

Tanarul Sihem, care poate fi oricare dintre barba^i, reprezinta
cre§terea in experien^a, in maturizare duhovniceasca, pentru ca

65

Sihem a trecut de la ceea ce se vede la ceea ce nu se vede, la
adancimile sufletului.

Astfel, daca Dina e numita de catre Sfantul Duh fecioard §i
dupa ce nu mai e fecioard e pentru ca sa ne dea incredere noua, ca
Dumnezeu ne reda fecioria min^ii, a inimii §i a mi§carilor trupurilor
noastre, daca ne lepadam de pofta desfranata §i dorim fecioria
intregii noastre fringe.

Daca Sihem afla ca sufletul e mai drag §i mai de iubit §i de
pre^uit decat trupul este pentru ca sa ne inve^e pe noi, ca sa trecem
de la pofta fa}d de trup la bucuria fafd de pacea, de curajia §i
sfin^enia sufletului, cat §i a trupului.

66

Binecuvdntarea Domnului [evXoyia Kvpiov]

Inaintea ecfonisului [a partii finale] a Sfintei Liturghii a
Sfantului loan Gura de Aur, preotul binecuvinteaza cu mana dreapta
pe credincio§i, din cadrul Sfmtelor u§i imparate§ti §i zice:
„Binecuvantarea Domnului peste voi, cu al Sau har §i cu a Sa iubire
de oameni, totdeauna, acum §i pururea §i in vecii vecilor" 4 .

In cadrul acestei rostiri liturgice apare, dupa cum se observa,
expresia ce va face continutul articolului de fatl.

Sintagma evXoyicc Kvpiov apare in LXX de 9 ori: Fac. 39, 5;
Ps. 128, 8; Proverbe 10, 6; 10, 22; Sirah 11, 22; 33, 17; Ps. lui
Solomon 5, 17; 17, 38; Is. 65, 8.

In Fac. 39, 5, unde apare pentru prima data, e vorba despre
persoana Sfantului Patriarh Iosif, unde Domnul binecuvinteaza casa
lui Petefris / Putifar din cauza prezent.ei in ea a lui Iosif.

Sfar§itul versetului este elocvent pentru tema noastra: „§i a
fost binecuvantarea Domnului in toate cele care erau in casa lui §i in
pamantul lui".

Sintagma teologica pe care o dezbatem ne da posibilitatea
unei in^elegeri dinamice a lui Dumnezeu in cosmos §i in viat.a
noastra, a unei prezent.e harice a lui Dumnezeu in viat.a celor Sfinti.

Binecuvdntarea Domnului nu transpare de aici drept o
realitate trecutd §i nici viitoare, ci o prezenfd actuald a Sa in fiint.a
§ i viat.a noastra.

Aoristul pasiv cu care debuteaza fragmentul citat din Fac. 39,
5 nu inchide relatia lui Dumnezeu cu Iosif in trecut sau cu omul
credincios in general ci arata, ca relatia Sa cu oamenii e o realitate
reperabila §i de altii, ca e o realitate obiectiva, care atinge
subiectivitatea noastra.

Daca prezent.a energetica, harica a lui Dumnezeu in viat.a lui
Iosif nu ar fi fost obiectiva, ci ar fi fost o realitate strict subiectivd,
Putifar nu ar mai fi sesizat prezen^a lui Dumnezeu in viat.a lui Iosif:

„Iar stapanul sau cuno§tea ca Domnul era cu el §i ca toate
cate facea Domnul le inmul^ea in mainile lui" [Fac. 39, 3].

Daca Putifar in^elegea prezenfa lui Dumnezeu in viat.a lui
Iosif, cu atat mai mult Iosif insu§i cuno§tea dinamismul interior
extraordinar al relatiei lui Dumnezeu cu el.

4 ***Li( Ur ghi er ^ tiparit cu aprobarea Sfantului Sinod §i cu binecuvantarea PFP Teoctist,
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane, Ed. IBMBOR, Bucure§ti, 2000, p. 186.

67

Sintagma binecuvdntarea Domnului ne spune extrem de
multe §i de adanci lucruri despre realitatea lui Dumnezeu, sesizabila
interior, in via^a noastra.

Fac. 39, 5 spune, ca binecuvantarea Domnului era in toate ale
lui Putifar §i nu: langd ele. Harul lui Dumnezeu nu este niciodata
exterior crea^iei ci este interior ei. Harul e sesizat in launtrul
omului, in via^a sa, chiar daca apare, uneori, prepozi^ia peste in
contexte epifanice.

Binecuvantarea Domnului peste voi [Ps. 128, 8], nu are in
vedere o teologhisire non-interioard a prezen^ei lui Dumnezeu, ci,
dimpotriva, Scriptura arata prin acest lucru, ca harul care este in noi
vine peste noi de sus, coboara de sus peste noi ca sa ramana in noi.

Folosirea lui peste este astfel foarte teologica, pentru ca arata
faptul, ca harul nu este o realitate mundana, lumeasca, ci e prezen^a
reala a lui Dumnezeu in via^a noastra, cobordrea Lui energetica in
fiin^a noastra.

In Proverbe / Pilde 10, 6 avem de-a face cu prezen^a
binecuvantarii Domnului peste capul celui Drept. Harul coboara
peste capul celui care se pocaie§te §i care vine sa se spovedeasca
sau sa se hirotoneasca.

Punerea mdinilor ierarhului peste diaconul, care devine preot
sau punerea mdinilor duhovnicului peste capul celui care se
spovede§te §i rostirea ecfonisului dezlegarii de pacate vorbesc
despre pogordrea, venirea, cdderea, sederea sau intrarea,
sdldsluirea harului in fiin^a noastra.

Toate aceste verbe ale miscdrii harului spre noi, spre cei care
suntem boteza^i in numele Sfintei Treimi §i suntem madularele
Bisericii lui Hristos, ale Bisericii Ortodoxe, ne vorbesc despre
miscarea lui Dumnezeu cdtre noi, de§i El este fara mutare §i fara
schimbare.

Sfanta Scriptura, interpretata in Duhul, Care a insuflat pe
Sfin^ii ei scriitori, reveleaza o teologie a unui Dumnezeu viu, activ,
prezent in via^a noastra, Care prin coborarea Sa la noi nu iese din
ve§nicia §i neschimbabilitatea Sa fiin^iala §i tripersonala in acela§i
timp.

Sfanta Scriptura demonteaza orice fabula^ie rationalists, orice
proiec^ie ra^ionala a fiin^ei lui Dumnezeu ca simplitate ce nu emana
slava dumnezeiasca ve§nica, prin toate referirile paradoxale ale
prezen^ei Sale in via^a noastra.

Sintagma binecuvdntarea Domnului nu poate fi in^eleasa fara
realitatea si teologia harului necreat, ve§nic, care emana din fiin^a
lui Dumnezeu si care e lucrarea vie a lui Dumnezeu in fiin^a
noastra.

68

Fara harul ve§nic, necreat §i mantuitor al lui Dumnezeu, am
vorbi despre un Dumnezeu absent din via^a noastra, Care nu are
atingere cu noi, asemenea unui telefon celular, care ar func^iona,
daca ar avea semnal, undele nevazute, dar prezente, atunci cand el
functioneaza.

Disputa teologica a Sfantului Grigorie Palama cu erezia
romano-catolica a vederii utopice a fiinfei lui Dumnezeu, a
reevaluat si fixat teologic inva^atura Scripturii §i a Sfinjilor Bisericii
despre Dumnezeul Cel viu, Care e viu §i e sim^it viu in via^a
noastra, pentru ca Se manifesto prin harul Sau in noi.

Proverbe 10, 22 arata ca binecuvdntarea Domnului venita in
via^a celui Drept il imboga^e§te in toate lucrurile.

Binecuvantarea Domnului este peste capul Dreptului
[Proverbe 10, 6; 10, 22], dupa cum mirul [care aduce harul, care
poarta harul lui Dumnezeu] curge pe capul lui Aaron §i pe barba sa,
umplandu-i §i ve§mintele [Ps. 132, 2] §i dupa cum Israel toarna
ofranda de bautura §i ulei pe stalpul, unde Domnul ii vorbise §i
nume§te acel loc Vetil / Betel [Fac. 35, 14-15].

Sirah 11, 22 ne spune, ca: „binecuvantarea Domnului (este)
in rasplata celui evlavios", in miezul virtutilor sale. Cu alte cuvinte,
ca radacinile virtu^ilor, ale vie^ii evlavioase este insa§i harul lui
Dumnezeu.

Sintagma binecuvdntarea Domnului este echivalenta, in mod
perfect, cu aceea a harului lui Dumnezeu. Nu-^i po^i cladi mantuirea
ta personala fara harul lui Dumnezeu!

Iar harul se gase§te in Biserica lui Dumnezeu, in Biserica
Ortodoxa, in Biserica lui Dumnezeu, care nu a cazut din har, care
nu a alterat inva^atura mantuirii, ci le inva^a pe toate madularele
sale, ca mantuirea incepe cu con§tientizarea in noi, prin pocain^a §i
fapte bune, a harului primit la Sfantul Botez §i in Sfmtele Taine ale
Bisericii.

Binecuvdntarea Domnului se prime§te in Biserica §i ca
membru al Bisericii.

Sirah 33, 17 ne spune ca numai in / prin binecuvantarea
Domnului ajungem, ajungem la mantuire, adica prin harul Sau. Dar
ca sa sim^i harul Sau trebuie sa stai in Biserica §i sa fii Sfant pentru
ca sa sim^i sfm^enia, harul, prezen^a lui Dumnezeu in noi. Continua
sfin^ire, cuntfire de sine duce la sim^irea binecuvantarii lui
Dumnezeu, care lucreaza in noi mantuirea.

Binecuvantarea preotului sau a ierarhului de la Sfanta
Liturghie, cu care am inceput expunerea noastra, e o daruire de har
de la Dumnezeu celor credincio§i.

69

Preotul §i ierarhul impart har, daruie har prin binecuvantarile
lor celor credincio§i, ca ace§tia sa-L traga pe Duhul in fiin^a lor, sa
II respire cu intreaga lor fiin^a.

In Psalmii lui Solomon 5, 17, LXX-ul ne vorbe§te despre
faptul, ca binecuvantarea Domnului sfm^e§te pe om intra dreptatea
sa, intra sfm^enia sa, pe cand in 17, 38 ne spune, ca binecuvantarea
Domnului vine intru tarie §i nu intru slabiciune, ca vine in omul,
care se intare§te interior prin implinirea porancilor §i prin ascultare
de Dumnezeu impotriva tuturor ispitelor diavolului.

Ultima aparrfie in LXX a sintagmei de fata, cea de la Is. 65, 8
ne vorbe§te despre faptul, ca binecuvantarea Domnului este in cei
care fac mila cu robii Sai.

Mila, iubirea pentra fra^i este sediul haralui. Acolo unde este
mila, iertare, intrajutorare, grija pentra fra^ii tai exista §i mult har de
la Dumnezeu. Acolo unde nu e mila, nu sim^i mila lui Dumnezeu cu
tine, adica binecuvantarea Domnului.

§i astfel, binecuvantarea Domnului vine peste cei care sunt
prezen^i la Sfanta Liturghie, pentra ca sa ramana in ei.
Binecuvantarea Sa e haral Sau, e iubirea Sa, e mila Sa, e pacea Sa, e
iertarea Sa...

E tot ceea ce face Dumnezeu cu noi, in mod sim^it,
con§tientizat de catre noi, in fiin^a noastra. El este Cei care ne
conduce, ne direc^ioneaza prin haral Sau din interior §i haral §i
cuvintele Sale nu ne orbesc, ci ne lumineaza, ne elibereaza de
ne§tiinja noastra suprema, de ne§tiin^a pacatului.

Haral ne arata ca pacatul e sursa ne§tiinjei §i ca, daca ne
curajim sim^irile §i II primim pe Hristos cu sufletul §i cu trapul
curate, cura^ite prin milostenie, prin pocainja, prin lacrimi, putem
in^elege mila Sa cu noi.

Iar daca e cu noi acum, daca il sim^im in noi, va fi ve§nic cu
noi, daca nu stingem Duhul [I Tes. 5, 19, cf. BNT] din noi, prin
pacatele noastre.

Daca nu stingem lumina cura^itoare, sfm^itoare, luminatoare a
haralui din fiin^a noastra §i ne pastram candela aprinsa a haralui in
fiin^a noastra [Mt. 25, 1], putem sa-L intampinam pe Mirele
Bisericii, atunci cand va veni sa ne cheme la Sine.

70

Eclesiologie tipologicd. Despre sintagmele
avpaycoyag edvtiv §i Kaxdoxtoiv aitiviov

Sintagma auvayooYocc; eGvcov apare de doua ori in cartea
Facerea: la 28, 3 §i 48, 4. A doua sintagma, Kaxaoxeoiv odcoviov
apare tot de doua ori: in 17, 8 §i 48, 4.

Prima sintagma inseamna „adunare de popoare", pe cand a
doua: „mo§tenire ve§nica".

§i, incadrate in fagaduin^ele lui Dumnezeu fa^a de Sfin^ii
Patriarhi, aceste sintagme sunt insagi voia lui Dumnezeu fa^a de
urma§ii lui Avraam, Isaac, Iacov §i Iosif, adica fa^a de credincio§ii
Bisericii lui Hristos, unde se implinesc, cu adevarat, aceste prorocii.

Ce vrem sa spunem in definitiv? Ca fagaduin^ele lui
Dumnezeu din cartea Facerea, cum ca din Patriarhi vor ie§i multe
popoare §i ca pamantul lui Israel ii este dat spre mo§tenire ve§nica
cuprind realita^i tipologice, adica vorbesc despre lucruri, care \m de
Biserica lui Hristos §i de parcursul Bisericii spre ve§nicie.

Dupa cum cunoa§tem din Sfanta Scriptura, Israel, poporul lui
Israel nu este §i nu a fost niciodata o adunare de popoare, ci to^i au
drept stramos. pe Avraam, caci to^i au ie§it din coapsele sale. In
acela§i timp, Israelul real, ca popor, nu are tot teritoriul fostei
Palestine §i nici nu-1 va avea ve§nic, chiar daca il va dobandi in
integralitatea sa, pentru ca pamantul §i cerul de acum nu sunt
ve§nice.

Cele doua sintagme scripturale, rostite in vedenie de catre
Dumnezeu, revelate in mod extatic, vorbesc despre doua trasaturi
principale ale Bisericii.

Biserica Ortodoxa este o adunare de popoare, o adunare de
Biserici na^ionale, o adunare de credincio§i din diferite na^ii.
Sintagma „adunare de popoare" vorbe§te despre universalitatea
Bisericii, care cuprinde §i cheama intreaga lume in interiorul ei.

Credincio§ii lui Dumnezeu actuali nu sunt cei care au primit
Legea dar nu au in^eles esen^a Legii, ci cei intra care s-au implinit
fagaduin^ele ei:

„Caci voua va este data fagaduin^a §i copiilor vo§tri §i tuturor
celor de departe, pe orica^i ii va chema Domnul Dumnezeul nostra"
[F. Ap. 2, 39, cf. ed. BOR 1988] si:

„De aceea [mo§tenirea fagaduita] este din credin^a, ca sa fie
din har §i ca fagaduin^a sa ramana sigura pentru to^i urma§ii, nu
numai pentru to^i cei ce se \m de lege, ci §i pentru cei ce se \m de
credin^a lui Avraam, care este parinte al nostra al tuturor" [Rom. 4,
16, cf. Idem].

71

A doua sintagma vorbe§te despre mo§tenirea ve§nica pe care
o vor primi madularele adevaratei Biserici. Mo§tenirea ve§nica e a
Sfin^ilor [a se vedea F. Ap., cap. 7, unde Sfantul §tefan arata
implinirea fagaduin^elor in Biserica lui Hristos] sau Biserica lui
Hristos va mo§teni Impantfia cea ve§nica a lui Dumnezeu.

Sfin^ii Paring insista pe aceasta citire tipologica a Vechiului
Testament, pe vederea retroactiva a Vechiului Testament, pe
in^elegerea de la Hristos spre profe^iile §i vorbirea umbroasa despre
El din Vechiul Testament.

O adevdratd cunoa§tere sl Vechiului Testament trebuie sa fie
una duhovniceascd, una care sa caute in^elegeri folositoare
mantuirii noastre.

Atunci cand citim paginile Vechiului Legamant trebuie sa
cautam sa vedem in ele ceva despre via^a noastra din Biserica, ceva
despre noi, despre starea noastra interioara, dupa cum Noul
Testament ne vorbe§te, despre cum vom fi in via^a ve§nica.

Noi suntem aduna^i din toate popoarele in Biserica §i ni s-a
daruit sa traim via^a ve§nica inca de acum. Istoria nu este separata
de ve§nicie, ci in cadrul istoriei noi putem sa experiem rela^ia cu
Dumnezeu, in Biserica, prin Sfmtele Taine, prin rugaciune, prin
experien^a interioara.

Am eviden^iat tipologia eclesiala a celor doua sintagme
pentru a aten^iona asupra faptului, ca Biserica cre§tina a fost
pregatita, a§teptata §i prorocita in cadrul poporului lui Israel.
Vechiul Testament vorbe§te despre Biserica ce va mo§teni
fagaduin^ele si aceasta Biserica e ve§nica, nu este §i nu poate fi
inghi^ita de istorie, pentru ca e condusa de catre Dumnezeu.

Astazi se impline§te acela§i lucru cu Biserica, ca atunci cand
Israel mergea spre fml sau Iosif in Egipt, §i Dumnezeu i s-a aratat in
vedenie la fantana juramantului, in Beer-§eba §i i-a spus: „Eu ma
voi pogori impreuna cu tine in Egipt sj Eu te voi inal^a pana la
sfarsit", c/ LXX, Fac. 46. 3.

Biserica va fi inalfata in fa^a tuturor vrajma§ilor ei pdnd in
sfdr§it, adica intotdeauna. Cei care vor lupta cu Biserica lui Hristos
vor lupta cu Insu§i Dumnezeu, pentru ca, a§a cum a spus Gamaliel
[care dupa o marturie vrednica de crezare era cre§tin infiltrat in
sinedriu, pentru ca sa aten^ioneze pe cre§tini despre eventualele
prigoane]: „Iar daca este de la Dumnezeu, nu ve^i putea sa-i
nimicrfi, ca nu cumva sa va afla^i §i luptatori impotriva lui
Dumnezeu" [F. Ap. 5, 39, cf. ed. BOR 1988].

In concluzie, Biserica poate cuprinde intreaga lume, pe to^i
ca^i cred in Hristos §i se boteaza ortodox iar dimensiunea ei nu e
pur istorie ci divino-umana.

72

Pentru ca este via^a lui Dumnezeu cu oamenii, impreuna-
petrecerea lui Dumnezeu cu oamenii, Biserica continua dupa
transfigurarea lumii §i judecata tuturor, fiind ve§nica.

73

Cine este Asteptarea neamurilor [npoodoKicc
eOvtiv]? Locul profetic de la Fac. 49, 10

In LXX, conform traducerii noastre, avem urmatorul text
prorocesc:

„Nu va lipsi conducator din Iuda si nici carmuitor din
coapsele sale [tgov uripcov aircou / Apoc. 19, 16] pana ce nu vor
veni cele harazite / stabilite / rezervate siesi si Cel [care este]
asteptarea neamurilor".

A .

In LXX, la Fac. 49, 10, substantivul upooSoiaa [prosdochia] e
un unicat, pentru ca e singura referire din intreg VT-ul la o
persoana si nu la o stare defapt.

Substantivul luat in discu^ie apare de doua ori in VT: in Fac.
49, 10 si in Int. lui Sol. 17, 12 iar in NT in Lc. 21, 26 si F. Ap. 12,

A .

11. Insa numai aici, la Fac. 49, 10, iTpoa6oiaa e Cineva si nu ceva.

Compozi^ia morfematica a lui TTpoo8oKi.a, in opinia noastra,
desfasoara in^elesul adanc al persoanei la care textul face referire.

Astfel -upoc; + 5oicr| = prin / din + vedenie. Cel care este
asteptarea neamurilor, adica Mesia, e Cel asteptat conform
vedeniilor Patriarhilor, dupa profilul zugravit de catre Proroci.

Neamurile, care vor intra in Biserica si membrii poporului lui
Israel, care vor intra in Biserica Sa, isi vor da seama cine este El

74

citind Scripturile §i confruntandu-le cu via^a Lui in trup §i cu datele
despre dumnezeirea Sa.

Locul profetic de aici vorbe§te asadar, pe de o parte, despre
plinirea vremurilor, despre timpul cand va veni Mesia iar, pe de
alta parte, despre faptul ca Mesia va fi a§teptat conform vedeniilor
proroce§ti, dupa cum a spus Sfanta Treime in Scriptura sau dupa
cum El Insu§i S-a aratat Prorocilor, §i vor in^elege, ca El este
Rasaritul eel de sus, adica Cel care a rasarit din Tatal mai inainte de
veci, ca este Logosul, Cuvantul Tatalui.

75

Ce semnificd mitra ierarhilor ortodocsi?

Pentru a in^elege semnificatia acurata, adanca, duhovniceasca
a mitrei trebuie sa §tim ce inseamna in lb. gr. x\ \ir\zpa,-ac,.

In lb. greaca veche |jf|Tpa [mitra] inseamna pdntece. De aceea
avem in axioanele de la Sfanta Liturghie fragmentul: „caci mitrasul
tau scaun s-a facut", cu referire la Prea Curata Stapana. Insa nu se
refera la stomac ci la uterul Prea Curatei Stapane.

Mitrasul, uterul, pantecele Prea Curatei s-a facut scaun al
Imparatului cerurilor, al Celui, Care Se poarta pe Heruvimi sau al
Carui scaun sunt Heruvimii.

In limbajul bisericesc ortodox, se spune mitras pentru uter
sau pdntece iar pentru a se indica na§terea seminala, ca rod al
relabel sexuale, se spune: a rodit / a ndscut/ a ie§it din coapsele
sale prune. §i coapsele nu se refera la solduri ci la organele
genitale masculine.

§i ce are uterul in comun cu episcopatul, ma pute^i intreba, §i
cu mitral

Foarte multe lucruri duhovnice§ti, pentru ca fiecare ve§mant
episcopal are o semnifica^ie adanc teologica.

Intr-un articol viitor vom vorbi despre semnifica^ia
cuvantului episcop. Fara a spune ce este episcopul dupa
semnifica^ia lingvistica a cuvantului, referindu-ne la mitra, ea arata

76

ca epicopul na§te paring, na§te preo^i §i diaconi, care hranesc
Biserica.

In Vechiul Testament, Avraam, Isaac, Iacov §i Iosif sunt
numi^i parinfi ai lui Israel, pentru ca din coapsele lor au ie§it to^i
ceilalfi membri ai poporului. Din ei §i din fiii lor a ie§it tot poporul.

In Biserica Ortodoxa, Sfin^ii Apostoli au hirotonit episcopi,
carora le-au dat harul arhieriei lui Hristos si ace§tia au nascut
paring, care sa nasca fii duhovnice§ti.

Mitra episcopala e semnul vazut al lucrarii duhovnice§ti pe
care o face episcopul in Biserica. El na§te paring prin hirotonie §i
pova^uire continua, preo^i §i diaconi, care slujesc Biserica §i care au
la randul lor fii duhovnice§ti.

Mitra episcopala e un simbol maternal in cadrul ve§mintelor
arhiere§ti, dupa cum carja episcopala este un simbol al paternita^ii,
al in^elepciunii duhovnice§ti, al experien^ei profunde.

Parintele este eel care na§te intru Duhul pe fml sau, dar care il
§i create cu inva^atura dreptei credin^e. §i nu po|i sa te na§ti in
Biserica, daca nu te na§ti de sus, de la Duhul, de catre Treime.

De aceea mitra e semnul na§terii, al na§terii noastre dupa har,
din harul dat de Domnul, Arhiereul suprem sj ve§nic, prin Sfin^ii
Apostoli, episcopilor Bisericii.

Episcopul e mama Bisericii, pentru ca el na§te preo^i §i
diaconi prin hirotonie sacramentala, dar este §i tatal Bisericii, ca
unul care o conduce cu carja in^elepciunii dar §i a mustrarii.

Cel care na§te pe fiii lui Dumnezeu dupa har, pe fiii Bisericii,
e purtator de mitra. Fiii legitimi respecta mitra §i o cinstesc, se
roaga pentru sanatatea §i mantuirea celui care o poarta §i prin care
s-au nascut intru harul Treimii.

Fiul eel bun §tie sa i§i iubeasca §i sa i§i laude tatal, sa se laude
cu tatal sau iar daca acesta gre§e§te cu ceva, §tie sa acopere
goliciunea tatalui sau §i nu se bucura de erorile sale precum Ham.

Fie dar sa avem in^elepciunea de a ne iubi §i respecta ierarhii,
pe cei intru care este harul Prea Sfantului Duh §i pe parin^ii preo^i,
care ne hranesc cu apa Vie^ii!

77

Cele 3 binecuvdntdri de la Fac. 49, 25

Sfantul Iacov il binecuvinteaza pe Sfantul Iosif, in
binecuvantarea de dinaintea adormirii sale §i ii proroce§te acestuia 3
feluri de binecuvantari pentru el §i fiii sai:

guIoy'locv oupocvou [binecuvantarea cerului],

euloyLav yf\Q [binecuvantarea pamantului] §i

eiiXoyiaQ [xaoxoiv Km [ir\xpac, [binecuvantarea sanilor §i a
pantecelui].

Cu alte cuvinte ii proroce§te ca Dumnezeu il va binecuvanta
cu har dumnezeiesc, ca ii va da sa aiba roade imbel§ugate ale
pamantului §i ca ii va da fertilitate, darul maternita^ii femeilor din
neamul sau.

De la evXoyia [evloghia] acesta noi avem in limbajul §i in
practica bisericeasca cuvantul binecuvdntare.

Cand vrem sa fim binecuvantari pe cap, sa ni se faca semnul
Sfintei Cruci pe capul nostru de catre un preot sau un episcop cerem
evloghia, adica cerem sa ni se zicd de bine, sa fim binecuvantari de
catre harul lui Dumnezeu prin mana episcopului sau a preotului,
prin care lucreaza harul lui Dumnezeu.

Cand doi tineri ortodoc§i doreau sa se casatoreasca, in
vechime, dar §i astazi, §i traiau in familii credincioase, mergeau la
parinrii lor ca sa ceara binecuvantare pentru casatorie, incuviinrare
pentru acest pas in via^a lor. Nu erau binecuvantari cum face preotul
cu credincio§ii, ci parnuii, daca erau de acord cu aceasta relarie de
dragoste, le urau de bine, ii felicitau §i ii indemnau ce sa faca in
via^a, cum sa traiasca in cuplu.

Cand un barbat vrea ca sa devina diacon, apoi preot, cere mai
intai de la ierarhul, care vrea ca sa il hirotoneasca, binecuvdntare
pentru casatorie, apoi pentru preoiie. §i ierarhul vorbe§te cu cei
doi, care vor sa se casatoreasca §i sa devina o viitoare familie
preoteasca, preot §i preoteasa, §i ii sfatuie§te §i ii binecuvinteaza
pentru acest lucru.

Cel care se spovede§te la un duhovnic cere sa fie
binecuvantat de acesta ori de cate ori il intalne^te §i sa se roage
pentru el.

Rugaciunea pentru eel pe care il binecuvintezi este o datorie
de con§tiinra, parinteasca §i fra^easca in acela§i timp.

Omul se smere§te §i se pleaca sub mana ta de lut iar pentru
acest lucru Dumnezeu il umple de har, de pace, de dragoste.

78

Nu po^i sa ui^i binecuvantarile pe care oamenii duhovnice§ti
\i le-au dat, duhovnicii tai, ierarhii tai, cum nu po^i sa ui^i
momentele de fericire din via^a ta. Binecuvantarea e o fericire, un
Pa§ti, o emo^ie sfanta, ca §i imbra^i§area sfanta, frajeasca, plina de
dragoste cu cineva, care e plin de credin^a §i de har.

De la oupavog [uranos], care inseamna cer in greaca veche,
avem pe Urania, Uranius iar de la yfl avem pe Geea, §i particula
care formeaza cuvinte ca geo-logic, geo-centric. . .

Pentru a vorbi despre sani, in greaca veche avem substantive
principale: pe 6 [lccotoc,, -ou [o mastos, mastu] §i 6 \iaCoQ, -oO [o
mazos, mazu] iar in In. 1, 18, cand vorbim despre sdnul Tatalui
[tov koXttov tou rtatpoc;] [ton colpon tu Patros], citim ca Fiul S-a
nascut din fiinia Tatalui.

79

Semnificatia lingvistica a cuvdntului episcop

[eiTLOKOITOQ, - OU]

Substantivul kirioKoiroQ, in acceptiunea sa initiala, inainte de a
deveni un termen bisericesc avea semnificatia de: supraveghetor.

Episcopul era eel care sta intr-un turn de veghe si privea, de
deasupra, ce se intampla in aria de jos a turnului sau a muntelui. De
aceea, eel care ocupa aceasta functie anun^a daca vin dusmani, daca
ei se apropie de cetate sau avea eviden^a a ceea ce se intampla in
apropiere. Era santinela, lunetistul de astazi, gardianul public.

Cuvantul e format din em si oKoiua [epi + scopia], aKoina
fiind sinonim cu latinescul specula, care inseamna, in ambele limbi:
turn de supraveghere.

Deci a specula ceva inseamna a face un lucru mai repede
decdt alfii, pentru ca vezi lucrurile de care ai nevoie pentru aceasta
operatiune.

Astfel, in greaca veche, emoKonot; insemna eel care priveste
din turn, care vede toate, care e atent la toate.

Dar, atunci cand Sfintii Apostoli 1-au preluat in limbajul
bisericesc pe ema/coTroc [episcop], ca si pe 7rpeaj3uTepoc [preot], ca si
pe diccKouot; [diacon], nu le-au preluat cu dimensiunile secular e ale
termenilor ci su semnificafii duhovnicesti, cu semnificafii noi.

Astfel, episcopul Bisericii apare in NT nu ca un gardian al
oamenilor, ca un polifist, ci ca pdzitor si apdrdtor al dreptei
crednrfe, al moralitafii membrilor Bisericii, ca garant al perpetuarii
viefii bisericesti si a hirotoniilor legale, ca Parinte al Bisericii locale
pe care o instituea.

El supraveghea duhovniceste turma, o inva^a si o iubea mai
mult decat pe sine, intr-atat de mult, ca atunci cand erau prigoane,
el se da pe sine, mai inainte, ca sa moara pentru Hristosul sau.

Episcopii erau oameni de mare moralitate, de mare sfm^enie,
cei mai adanci teologi si vorbitori ai Bisericii, oameni cu multe
studii, cu multa experien^a.

Tocmai de aceea istoria Bisericii Ortodoxe inregistreaza
scrierile unor episcopi ca Sfantul Clement Romanul, Sfantul Ignatie
Teoforul, Sfantul Irineu al Lyonului, Sfantul loan Gura de Aur,
Sfantul Grigorie Palama etc., ale caror scrieri sunt normative pentru
Biserica.

Ei priveau de deasupra pe pastorifii lor pentru ca ii intreceau
in multe lucruri. §i de aceea episcopul era eel care era plin de

80

aten^ie, de bunacuviir^a, de ravna §i credincio§ie pentru inva^aturile
Parin^ilor, ale predecesorilor sai.

Astazi, cuvantul episcop desemneaza pe Parintele
duhovnicesc al unei eparhii, al unei zone locuibile, foarte bine
marcata tentorial. El supravegheaza la buna func^ionare a parohiilor
din subordinea sa, la instruirea preo^ilor §i la situa^ia lor financiara
§i sociala.

81

Sdrutul de dragoste §i Fac. 50, 1

Protoparintele nostra,

Sfantul Adam,

primul om facut de Dumnezeu

Fac. 50, 1 exprima reac^ia Sfantului Iosif la adormirea
Sfantului Iacov, tatal sau.

LXX spune: „§i Iosif, cazand pe fa^a tatalui sau, 1-a plans pe
acesta §i 1-a sarutat [Km k$iXr\oev mjtov]".

Textul grecesc insa, care vorbe§te de sarut, vorbe§te de fapt
despre... dragoste. Verbul (f)iAia) inseamna §i eu iubesc dar §i eu
sarut pe cineva.

§i nu exprima oare acest verb, adevarul dragostei? Pai cum
po^i sa saru^i autentic pe cineva, daca nu il iube§ti? §i cum poji sa
iube§ti pe cineva, fara sa vrei sa te manifest, sa ii ara^i cumva
dragostea ta?

Ca §i in romana, verbul cu pricina nu se refera la aspectul
sexual al dragostei, ci la aspectul intensiv, duhovnicesc al dragostei.
Dragostea pentru tatal sau se manifests. El cade pe fa^a lui, se
arunca cu toata durerea pe fa^a tatalui sau mort, il imbra^i^eaza §i il
saruta plin de lacrimi.

Sarutul sau e un sarut de dragoste addnca, un sarut al fiului
pentru parintele sau iubit, un sarut al unui fiu iubitor, prea incercat
in viaja sa, fa^a de un tata Sfant.

Acest fel de sarut adanc il avem noi, atunci cand ne sarutam
Parin^ii no§tri duhovnice§ti in cosxiug sau cand sarutam Sfmtele lor
Icoane.

Sarutand Icoanele lor e ca §i cum i-am saruta pe ei, pentru ca
noi nu vedem lemnul §i vopselele, ci noi vedem dragostea pentru

82

chipul lor, pentru via^a lor, care ne-a insufletit §i ne-a purtat §i ne
poarta de grija.

Mama care i§i plange baiatul tanar mort in Irak, trimis acolo
pentru o via^a mai buna, ii pupa fotografia, ii ia in bra^e tabloul cu
el, ii strange in bra^e hainele lasate acasa §i plange cu amar.

Ea nu e nebuna! Nu confunda s armaria fotografie cu el, cu
fiul ei, sj nici nu imbra^eaza trupul mort, cand e adus cu avionul §i
crede ca acel trup mort este Ionel al ei. Ea §tie ca baiatul ei este eel
viu, eel care vorbea cu ea si care o iubeape ea.

Icoana Sfantului nu e o pictura aiurea, izvorata din fantezie §i
halucina^ii, ci chipul duhovnicesc al unui Sfant al lui Dumnezeu, al
unui om plin de Duhul, care s-a facut locas. al lui Dumnezeu §i care
acum e cu Dumnezeu §i se roaga Lui pentru mantuirea noastra.

Rugaciunile Sfin^ilor sunt dragostea lor pentru noi, dragostea
ca §i noi sa fim, sa ajungem acolo unde sunt ei. Nu este egoism, ci
dragoste! Egoismul e acolo unde Sfm^ii nu sunt recunoscuti, ci se
recunoa§te fiecare pe sine drept buliba§a al interpretarii Scripturii.

83

De ce da Dumnezeu peste capplanurile oamenilor?

Pentru ca ii orienteaza spre o privire mult mai adanca asupra
vie^ii lor. Bolile, necazurile, moartea cuiva drag, saracia, falimentul,
du§manii aparu^i din senin sunt tot atatea motive ca sa vezi via^a §i
rostul ei altfel.

Trebuie sa vedem altfel. Noi suntem inva^i sa privim
lucrurile liniar, cu o previzibilitate umana. Dumnezeu calauze§te
via^a noastra. . .altfel.

Convertirea noastra la credin^a inseamna o schimbare
radicala, o schimbare adanca spre un altfel de via^a, spre via^a pe
care nu o intuiam, dar care e via^a pe care o vrea Dumnezeu cu noi.

Convertirea e ca o calatorie, pe nepusa masa, spre fericire.
Noi doream purine lucruri §i Dumnezeu, intr-o clipa, intr-o zi, direct
sau prin oameni, prin anumite evenimente, ne face sa intuim
mare^ia unui drum mare, imens, ve§nic. Noi doream pu^in §i El ne
da mult.

Saul mergea catre Damasc ca sa-i ucida pe cre§tini. Era pus
pe omoruri. §i, in vedenie, mergand pe cale, ii apare Iisus, Domnul
§i Dumnezeul Sau, §i il intreaba pe viitorul Apostol Pavel, de ce II
prigone§te, de ce II fugare§te §i il omoara in credincio§ii Sai.

Pavel nu se a§tepta sa ajunga vasul alegerii [F. Ap. 9, 15]
Duhului Sfant in acea zi, dar el era pregatit, fara sa o §tie, pentru
aceasta dumnezeiasca misiune. El avea ravna buna dar o proasta
in^elegere asupra a ceea ce face, pentru ca nu in^elesese pana atunci
in fiin^a lui, ca acei cre§tini, pe care el ii prigone§te sunt fiii lui
Mesia, fiii lui Dumnezeu dupa har.

De aceea, atunci cand vede, cand vede slava Sa, care 1-a orbit,
ravna lui se autentifica, devine dreapta, pentru ca acum §tie pentru
cine traie§te. Pana acum avea ravna dar nu §i cuno§tin^a dreapta. De
acum incolo, intalnirea cu El, vederea Lui, ii da §i ravna cea buna §i
in^elegerea cea dreapta a faptei.

Convertirea mea la dreapta credin^a, prima convertire
con§tienta, ruptura definitive de inertia vie^ii [pentru ca am fost
botezat de mic ca ortodox] a venit atunci, cand am vazut harul lui
Dumnezeu in oamenii ie§rfi pe strada, la revolu^ia din decembrie
1989, care se rugau sj strigau cu o astfel de putere adevaruri mari,
sfinte, cum nu mai auzisem niciodata.

In fiin^a lor, in toate din jur, in atmosfera aceea calduroasa a
unui decembrie providen^iat de catre Dumnezeu, am trait
cople§itoarea prezen^a a lui Dumnezeu, prezen^a Sa, Care te facea
sa fii leu, sa te lup^i cu tot ceea ce e murdar §i stramb, sa mori din

84

cauza sfm^eniei acestui gand: al liberta^ii, al liberta^ii de a fi frumos,
de a fi liber, cu adevarat, in Dumnezeu.

Tocmai de aceea moartea Martirilor no§tri, a unor tineri, care
erau de seama mea, a nascut in mine credinja. Dumnezeu mi-a
reconfirmat fiin^ial, mai presus de orice gand §i idee a mea, faptul
ca Martirii Bisericii sunt saman^a care extind Biserica, ca moartea
celui Drept izvora§te via^a ve§nica in eel care nu §tia, ca a venit ziua
mantuirii lui, dar era pregatit pentru ea.

Se pare ca Dumnezeu, in marea Sa milostivire, pregatise
pentru mine §i pentru al^i mul^i confra^i ai mei ziua mantuirii, un
Pasti in decembrie.

Am trait bucuria extrema a convertirii mele cu lacrimi.
Priveam la televizor cum se striga: Vom muri si vom fi liberi! sau
acel Tatal nostru in genunchi, cu lumanari in maini §i barba^ia unei
iubiri, a unei cutezan^e primite de sus, atunci, chiar atunci §i am
inceput sa cant, in strigat, Tatal nostru... pe care nu-1 §tiam.

Nici aljii ca mine nu il §tiau, dar Dumnezeu ne-a inva^at sa-1
tipam, sa-1 cantam, sa ne bucuram in acest ^ipat de bucurie, cand
credin^a a devenit {ipat de bucurie, o cavalcada de bucurie.

A§a ca nu am inva^at de la oameni despre Dumnezeu, ci
Dumnezeu mi S-a descoperit in oameni §i in mine, a izbucnit din
mine §i aceasta izbucnire s-a accentuat pe zi ce trece, s-a format un
rai, o frumuse^e, care ma sus^ine continuu §i ma incanta §i de care,
pe zi ce trece, ma simt tot mai nevrednic, tot mai mic, tot mai
...insuficient.

Cuvintele au putere, daca vin de sus! Daca te umple Duhul
lui Dumnezeu, acum, intr-o clipa, Soarele rasare in inima ta. Ji se
deschid u§ile mantuirii. Ji se deschid ochii. Incepi sa vezi ce nu ai
fi crezut sa vezi. Incepi sa sim^i ceea ce detestai pana ieri. Incepi sa
gu§ti via^a din destul, acea via^a pe langa care treceai ca un orb, ca
un surd, ca un neispravit §i nu §tiai ca e viafa ta.

Martirii din decembrie 1989

Dumnezeu ne dezorienteaza pe calea noastra, ne scoate din
caile noastre §i ne pune pe caile Lui. El este un Dumnezeu
surprinzator pe langa un Dumnezeu zelos.

El te suprinde cand ^i-e lumea mai draga §i te vrea numai
pentru El. Vie^ile Sfin^ilor sunt pline de neprevazutul providen^ierii
lui Dumnezeu §i de acest zel slant, dumnezeiesc.

Sa va lasa^i surprinsi de catre Dumnezeu!

Nu o sa va para rau cand o sa citiji §i o sa vede^i cu al^i ochi
via^a, cu ochii stravazatori ai credin^ei §i ai dragostei de El.

85

De ce nu a fast omordt Sfdntul Proroc Moise?

Pentru ca era dotelov [astion], era frumos [Ie§. 2, 2]. Mama sa
„a luat in pantece" [kv yaoTpi eXufiev I en gastri elaven] §i a nascut
un prune frumos, pe eel mai mare^ barbat al lui Israel.

Expresia „a luat in pantece" apare, mai mereu, in cantarile
ortodoxe fiind corelativul lui: intrupare. Evlavia Scripturii fa^a de
femeie, fa^a de na§tere, fa^a de sexualitate, aten^ia scriitorilor ei
luminal de catre Sfantului Duh fa^a de astfel de subiecte este plina
de grandoare §i de simplitate in acela§i timp, neexistand grosolanii
de limbaj, care sa te faca sa arunci Scriptura din mana.

Aceste amanunte delicate sau despre delicateiea lui
Dumnezeu cu femeia §i cu cele care \m de ea ar trebui sa fie facute
cunoscute feministelor, acelui grup radical, care prefera, mai
degraba, lesbianismul decat egalitatea eclesiala a barbatului cu
femeia, in care barbatul e cap femeii in toate lucrurile cele bune §i
face, prin acest lucru, prin exemplul sau personal de iubire §i de
aten^ie pentru so^ia sa, ca aceasta sa fie corectorul §i punctul sau de
echilibru, prin dragostea §i atena^ia ce i-o poarta.

Mama lui Moise / Moisis [Mcouafic;] il na§te in timpul
interdic^iei imparatului Egiptului de a fi {inu^i in via^a copiii de
parte barbateasca §i, din cauza ca em frumos, spune cartea Ie§. 2, 2,
il acopera, il tainuie§te timp de trei luni, apoi, il pune pe apa
Nilului, dupa cum §tim.

Un amanunt, un dat providential, frumuse^ea, te scapa de
moarte. Dupa cum te scapa de moarte §i intarzierea cu un minut,
mai inainte ca propria ta locuin^a sa sara in aer sau trecerea cu o
secunda mai repede, mai inainte de a te face zob o ma§ina cu viteza
mare.

86

§i Dumnezeu iiprivea indelung cdnd...}ipau

Unde suntem?! La Ie§. 2, 25: „ Km eiTei6ev 6 Oeoc; xobc, uioug
Iopar|A, Km eyvtooGri ocutolc;" /„§i Dumnezeu a privit indelung pe fiii
lui Israel §i i-a cunoscut pe ei".

Murise faraonul, care il cunoscuse pe Iosif §i a venit unul
care i-a pus la munci grele pe fiii lui Israel. Fiind impila^i, asupri^i,
pu§i la cazne, fiii lui Israel au strigat, au ^ipat, au gemut catre
Dumnezeu in durerea lor Kod av4pr| r\ pof| airccov upoc; xbv Oebv auo
tgov epycov [„§i s-a ridicat strigatul / geamatul lor pana la
Dumnezeu / catre Dumnezeu, din (mijlocul) muncilor lor"] (Ies. 2,
23).

Cand ei au {ipat, cand sufletul lor a fost sfa§iat de durere,
atunci Dumnezeu a auzit [eloriKouoev] (Ies. 2, 24) geamatul lor,
pentru ca era un geamat netrucat, era unul realist, profund, acut.

Dumnezeu i-a ascultat pentru ca tocmai acum, in mijlocul
durerii, s-au concentrat numai asupra Lui, au vazut numai in El
scaparea. Caci rugaciunea autentica este aceasta: upo; xbv ©gov,
catre Dumnezeu, dar din mijlocul inimii tale, al fiin^ei tale §i nu din
buze.

Cand ei au ^ipat, El i-a auzit §i cand ei au plans, El §i-a adus
aminte [6|ivr|o0r|] (Ibidem), de cine?, de legamantul \xx\q b\.a§r\K.r\<;~\
(Ibidem) Lui cu parin^ii lor, cu Avraam, Isaac §i Iacov.

Legamantul Lui e vesmic §i el se impline§te §i cu noi acum,
care suntem mo§tenitorii dupa fagaduin^a ai lui Avraam, Isaac §i
Iacov.

Poporul lui Israel, noul popor al Bisericii este os din oasele
lui Hristos §i carne din carnea Sa, pentru ca se hranesc din masa
Stapanului, din Insa§i Prea Sfantul Trup §i Preacuratul Sange al
Domnului §i Dumnezeului nostru Iisus Hristos.

Pe cei care au plans, pe ace§tia, Dumnezeu i-a privit
indelung. Forma euelSev, care vine de la o forma de aorist, este
interpretabila. Noi am gasit de cuviin^a sa vorbim despre o privire
indelungd a lui Dumnezu fa^a de popor §i nu de o privire fugard
sau, pur §i simplu, de privire. Dumnezeu i-a privit indelung pe fiii
lui Israel, spune textul, pentru ca sa-i cunoasca [eyvcooGri].

Cum adicd sd-i cunoasca? Dumnezeu ii cunoaste si ne
cunoaste pe tofi, ar spune cineva. Insa aici e vorba de cunoa§tere
prin intimizare. Dumnezeu i-a cunoscut din durerea lor aruncata
spre El, din durerea pe care au legat-o, de nestricat, de voia Lui, de
harul Sau, de ajutorul Sau.

87

Una e sa il cunosti pe cineva la un pahar de coniac si alta e sa
il cunosti cand e in durere, cand e in suffering si cand rfi spune si tie
suffering lui si tu il aju^i si el se leaga, in fiin^a lui, de tine, ca de
unul care s-a intersectat cu durerea lui si te simte pe tine din el si nu
din afar a.

Acum, fiii lui Israel, {ipau din nduntru si mi... din afara. In
ed. BOR 1988, Is. 29, 13 suna cam asa:

„De aceea poporul acesta se apropie de Mine cu gura si cu
buzele Ma cinsteste, dar cu inima este departe, caci inchinarea
inaintea Mea nu este decat o randuiala omeneasca inva^ata de la
oameni".

Textul se pliaza, in mare, pe LXX: „eYYL(ei Mol 6 Xubc,
ovxoq xoIq yzikzGiv mjtgov tihgooiv Me, r\ 8e Kap5ia ocutgov
iToppco aiTexei- kit 4|j,ou, |iaTT|v 6e oepovrai. Me 5i6aaKOVTe<;
kvx6i\\\,OLXOL dvGpcoiTcov Kal 8L8aoKaA,iac;".

Entalmata [4vraA,|j,aTa] lui Dumnezeu, porunca / randuiala lui
Dumnezeu nu este o didascalie omeneasca, o inva^atura omeneasca,
predata dupa legile gramaticii omenesti.

Tocmai de aceea, cei care cred ca repetand frazele Scripturii
sau ale rugaciunilor ortodoxe se roaga, fara a sim^i in ei harul lui
Dumnezeu, care aduce inima lor aproape de Dumnezeu, se insala si
vorbesc despre o rugaciune, care nu are raspuns imediat.

Rugaciunea autentica, harica, e ca o scrisoare, care primeste
raspuns imediat. Cel care se roaga lui Dumnezeu pentru ceva, care
se roaga, imediat primeste in fiin^a lui un raspuns, unul tainic, prin
care in^elege ca rugaciunea i-a fast primitd sau continua sa se roage,
pentru ca staruin^a in rugaciune e cea care simte, ca ii va aduce mila
lui Dumnezeu, asentimentul lui Dumnezeu la voia lui.

Sau rugaciunea continua corecteaza voia noastra, o face sa
ceara lucruri care trebuie, care sunt necesare de la Dumnezeu si nu
tot felul de nimicuri.

A cere ceva important inseamna a cere sa se facd voia lui
Dumnezeu cu tine. Mai important decat atat nu exista! Cand vrei sa
se faca voia lui Dumnezeu in via^a ta ai cerut tot, pentru ca L-ai
facut pe El Stapin si Domn al inimii tale, unde nu mai ac^ionezi si
reac^ionezi de unul singur, ci in coproduc^ie, conlucrare cu El.

El i-a cunoscut cand. . 4ipau. Tot la fel, El ne cunoaste din noi
cand facem milostenie, cand ne iertam vrajmasii si ne rugam pentru
ei, cand iubim pe eel necajit si pe orfan, pe vaduva si pe napastuit,
cand suntem drep^i cu cei care fac nedreptate oamenilor si suntem
milostivi cu cei care gresesc si se pocaiesc mai apoi.

88

Intrebarea Sfdntului Moise [Ie§. 3, 4]

E vorba despre: Ti eotiv; I Cine esti? .

Sfantului Moise i se arata Ingerul Domnului in flama / para /
flacara de foe in maracinis / arbust / rug [ayyeXoc, Kuplou kv 7^.071
iTupoc; 4k tou Poctou] (Ies. 3, 2) si acesta vede ca rugul ardea si nu se
mistuia.

In Tradi^ia ortodoxa se prefera vorbirea despre rug si nu
despre mar acinic sau arbust, desi tou Poctou al LXX-ului e
sinonimul sintagmei englezesti: thorn bush, care inseamna tufis de
mar acini, maracinis.

Ingerul Domnului i se arata in foe, un foe care se vedea din
rug. Prepozrfiile kv si 4k defmesc foarte precis, dupa parerea
noastra, vederea extatica pe care o vede Moise. Ingerul era in foe, in
lumina dumnezeiasca, care se arata ca un foe iar focul se vedea
iesind din rug, din interiorul rugului.

In Ies. 3, 3 avem prezentat faptul ca Sfantul Moise in^elege ca
ceea ce vedea el este to opa|j,a to \ikya [o mare vedenie] si vrea sa
se atinga de rug.

Insa, spune 3, 4, el8ev Kupioc; otl TTpooaYGL [vazand Domnul
ca (el) se apropie] si ca vine cu curiozitate si nu cu evlavie spre rug,
Domnul, nu Ingerul Domnului, il striga pe nume din rug, de doua
ori.

Sfarsitul versetului 3, 4 este por^iunea de text luata in
dezbatere de catre noi.

A

In viziunea noastra traductoriala asupra propozi^iei simple Ti
eouu;, traducerea ei este: „Cine esti?". Moise in^elesese ca ceea ce
vede el este o vedenie mare si el este strigat pe nume.

La strigarea numelui tau nu raspunzi cu: „Ce este?" [varianta
ed. BOR 2001, pe care si IPS Bartolomeu a ales-o], credem noi, ci,
cu: „Cine esti?". Nu intrebi un lucru, un obiect, daca auzi ca din el
te striga cineva, ci intrebi: Cine esti?.

Numai cine are relevant, atunci cand auzi un strigat, pentru
ca cineva vorbeste, si acel cineva este o fiin^a si nu un lucru. In
LXX, in concluzie, avem: Cine esti?

In ed. BOR 1988 avem formula: „Iata-ma, Doamne!". In ed.
BOR 2001, dupa cum am spus, si repetam acum, avem: „Ce este?".

In VUL avem adsum, adica: Iatd-md! Vin imediat! Sunt aid!
In WTT avem: Iatd-md! In L45 avem: Hie bin ich!/Iata, aid sunt!

89

In GNV avem: Aid sunt! In YLT: Iata-ma! Eu sunt. ..lax
versiunea din KJV este identica cu a YLT-ul.

Concluzia este mai mult decat evidenta: ed. BOR 1988 merge
pe VUL, pe Vulgata iar ed. BOR 2001 pe LXX, pe Septuaginta in
ceea ce prive§te aceasta formula. Daca VUL ne da un raspuns la
chemarea Domnului, LXX ne da o intrebare de legitimare a
Vorbitorului din rug.

§i, in LXX, avem un raspuns revela^ional la 3, 6 din partea
Domnului pentru intrebarea de la 3, 4 a lui Moise:

'Eyco e'1411 6 Qebc, tou iTorcpoc; oou, Qebc, APpaa|i koo. Qebc,
Ioocock Kal QeoQ IockgoP / Eu sunt Dumnezeul tatalui tau, Dumnezeul
lui Avraam §i Dumnezeul lui Isaac §i Dumnezeul lui Iacov. Dar,
mai inainte ca sa primeasca aceasta revela^ie, Moise trebuia pregatit
pentru revelarea lui Dumnezeu in via^a sa.

Ie§. 3, 5 ne vorbe§te despre pregatirea lui Moise §i a noastra
pentru ca sa ne apropiem de in^elegerea §i vederea lui Dumnezeu.
Ce ii spune Domnul, adica Logosul Tatalui, lui Moise?

Ii spune: Mf| kyyior\Q co8e' Auooa to u-noSri^a, 4k tgov ito6gov
oou' y<*P tottoc;, kv to oi) eoxriKac;, y'H ocyLoc koxlv I Nu te apropia
(mai mult) de acest loc! Dezleaga-^i sandalele de pe picioarele tale!
Caci locul in care tu stai / pe care tu e§ti este un pamant slant.

Moise dorea sa §tie cine este Cel ce este pururea iar El il
inva^a, ca pentru a-L cunoa§te pe El §i pentru a vorbi cu El trebuie
sa se opreasca, trebuie sa se opreasca la sine, sa se vada pe sine,
apoi sa i§i dezlege sandalele cugetarii trupe§ti, sa se cuntfeasca de
patimi, sa se sfnrfeasca §i sa vada in fiecare loc, unde S-a aratat
Dumnezeu §i pe oricare Slant al Sau, ca pe ni§te pamdnturi sfinte
unde locuie§te, unde este Dumnezeu.

Moise, un om curios, cu curiozitate umana cazuta, pacatoasa,
ca tot omul nedeprins cu via^a cu Dumnezeu, vrea sa devina imediat
§tiutor, a-toate-cunoscator, fara sa treaca prin cura^irea de patimi §i
prin evlavie, prin via^a evlavioasa, ca implinire a poruncilor lui
Dumnezeu §i a dragostei celei desavar§ite fa^a de Dumnezeu §i fa^a
de aproapele. Vrea sa sara treptele.

Dar Domnul ii spune ca trebuie sa se opreasca, sa se
pregateasca pentru asta, sa i§i adauge in sine harul vietuirii celei
sfinte, pentru ca sa vada pe Cel mai presus de orice vedere §i
in^elegere.

Trebuie sa \\\ opre§ti curiozitatea teologica §i harismatica,
frate sau sora, care acum incepi sa in^elegi via^a duhovniceasca!

Sa nu vrei sa ai virtu^i §i harisme mai inainte de vreme, ca
dracul vine §i \\\ da sa te crezi sfdntul sfinfilor, cand tu e§ti un biet
pacatos !

90

Trebuie sa ni omori fantezia mir^ii referitoare la cele inalte,
pe care o consideri o lucrare teologicd, inchipuirea despre lucrurile
care te intrec §i trebuie sa incepi, mai intai, cu frica de Dumnezeu §i
cu vederea pacatelor proprii, daca vrei sa ajungi la vreo sporire
oarecare.

A§a a facut §i Moise! §i-a desfacut sandalele cugetarii
trupe§ti pentru a fi liber in libertatea Duhului §i a calcat pe locul din
fa^a lui Dumnezeu cu sfinjenia cea mare a evlaviei.

Cand Dumnezeu i-a vorbit lui Moise §i i-a spus ca El e
Dumnezeul tatalui sau §i al stramo§ilor lui, acesta: diTeaTpei|jev...T6

TTpOOCOTTOV ai)TOlT 6l)A,aPeiTO Y^P KaT6|iPA,6l)jaL 6VC01TLOV tou Oeou/ §i-

a intors fa^a lui, caci privea in jos, cu evlavie, inaintea lui
Dumnezeu (Ies. 3,6).

Ambele edi^ii romane§ti citate vorbesc despre frica lui Moise
in fa^a lui Dumnezeu. Dar aici nu e vorba despre frica, despre o
frica oarecare, terorizanta, ci despre euAaPeiTo, despre evlavie,
despre evlavia, care este compusa din starea de cople§ire in fa^a
mare^iei lui Dumnezeu, imbinata cu o dragoste plina de cutremurare
sfanta in fa^a Sa.

§i acolo unde dragostea, cutremurarea, sfiala, smerenia,
comple§irea se imbina, nu vorbim despre frica ca atare sau despre o
simpld fried ci despre o stare paradoxal de frumoasa §i de adanca,
de cuceritoare, despre evlavie sau cucernicie.

In Tradrfia ortodoxa, credincio§ii evlavio§i i se adreseaza
preotului cu sintagma: Preacucernice Pdrinte, vorbindu-se astfel
despre multa sa evlavie / cucernicie in a sluji lui Dumnezeu, pe
cand preotului monah, ieromonahului i se zice: Preacuvioase
Pdrinte, vorbindu-se astfel despre cuviin^a, adanca randuiala §i
cumin^enie a vie^ii sale.

Evlavia §i cuviin^a vie^ii sunt doua caracteristici
fundamental ale adevaratei vie^uiri ortodoxe, duhovnice§ti. Evlavia
reprezinta dragostea noastra plina de cutremurare in fa^a lui
Dumnezeu, acea bucurie plina de cutremur §i de sim^ire a prezen^ei
lui Dumnezeu in noi iar cuviin^a reprezinta modul interior §i
exterior de a te raporta la rela^iile tale cu Dumnezeu, cu tine §i cu
semenii tai.

Cuviin^a \\\ cere sa te multume§ti cu anumite gramaje de
somn, mancare, munca, studiu, rugaciune, vorbire, scris etc., pe
cand evlavia te inva^a sa fii minte plina de dragoste, lacrimi pline de
iubire, milostenie plina de grija, candoare plina de in^elepciune.

91

Dumnezeu ne love§te...prin minuni

In prima revelare a lui Dumnezeu catre Moise, in cadrul
Ie§irea 3, avem la 3, 20 un text din care rezulta titlul articolului de
fa^a:

„§i voi intinde mana [§i] voi lovi [uara^o)] pe egipteni prin
toate minunile [tolc; 0au|iaaioic;] pe care Eu le voi face in ei §i dupa
aceea va va lasa sa pleca^i".

Intregul verset cf. LXX: „Km eKTeivocg if|V x e ~iP a Traia^co xohc,
AlyuTTTLODc; kv tocoi tolc; 9au|j,aai.0L(; Mou, die, uoi/noa) kv avxolQ, Km
|j,6to TocOta k^avooxeXei i)|iag".

Mana lui Dumnezeu este Cuvantul lui Dumnezeu prin care
Tatal face toate. §i Tatal I§i intinde mana prin Fiul, intru Duhul §i
lucreaza minuni in oameni. Insa, pentru ca e vorba de oameni
impietri^i la inima, minunile Treimii sunt adevarate lovituri in
con§tiin^a §i inima acelora.

Versetul de fa^a este unul profetic, e unul anticipator a ceea
ce va face Hristos Dumnezeu pentru mantuirea noastra. Pentru ca
Tatal, la plinirea vremii, §i-a intins mana Sa cea a toate lucratoare,
pe Fiul §i i-a lovit pe egiptenii cei spirituali, pe egiptenii din lad, pe
demoni, prin toate minunile pe care le-a facut §i le face cu noi §i
pentru noi, poporul Sau, mantuit prin sangele unui Legamant nou.

Dumnezeu a lovit con§tiin^ele oamenilor §i le love§te prin
minunile pe care le face in lume. Ca sa te treze§ti l\i trebuie minuni,
minuni peste minuni, ca sa vezi cat de pacatos e§ti.

Numai daca \i se lucreaza de catre Dumnezeu, in fiin^a ta,
minuni, po^i sa ie§i din robia Egiptului, a demonilor §i sa
praznuie§ti in pustiu §i sa aduci jertfe Domnului.

Dumnezeu ne treze§te prin minuni sj ne \mz in via^a prin
nespuse minuni, pentru care trebuie sa fim mai mult decat
recunoscatori.

92

Ie§. 4, 10: i(j/vd(pcovoQ §i fipaSvylcoaaog sau despre
cele doua adjective restauratoare

Vedenia Sf. Moise din rug

In traducerile ortodoxe romane§ti despre Sfantul Moise se
spune ca era gdngav §i ca i se incdlcea limba in gurd [ed. BOR
2001] sau ca era gdngav §i gura si limba ii erau anevoioase [ed.
BOR 1988] spreavorbi.

Insa gdngavirea, in in^elegerea actuala a termenului, fiind o
preluare a slavonescului gongnavu, e aceea ca avem de-a face cu un
om care vorbe§te greu, ingaimand §i repetand silabele, deci
portretul robot al unui om retardat, cu handicap major.

Insa Sfantul Moise nu era un retardat. Nu era un om care
silabisea cuvintele §i niciun om lipsit de retorica.

In LXX, ed. Rahlf avem: Jioxvofyuvoc, Km fipadvyXuoooc, eyco
el|j,i", adica: „eu sunt slab la glas §i incet la limba'''.

93

Ce inseamna sa fii slab la glas [laxvo^covoc;]? inseamna sa fii
un om cu corzile vocale atenuate, un om slabit de post §i de
rugaciune, cum era el, pastorul ce i§i ducea turmele prin mun^i.

Sfantul loan Maximovici era un om de acest fel, ca §i Sfantul
loan de Kronstadt. De atata nevoin^a aveau un glas slab, siteav,
spune romanul. Adica scazut.

Pentru ca sa fii un conducator de popor trebuie sa ai glas
puternic, rasunator, atata timp cat el nu avea porta-voce ca noi. El
nu vorbea la microfon ci din gura. De aceea, glasul sau era prea slab
pentru a astupa glasul multimii.

§i ce inseamna sa fii incet la limba [PpaSuyA-coaaoc;]?
Inseamna ca vorbe§ti molcom, rar, ca pentru tine §i nu cu o
cursivitate pe care o cere pozrfia de lider, de om aflat in prim-plan.

De aceea, printr-o traducere corecta a celor doua adjective
caracteriologice, descoperim ca acel Moise, pe care Dumnezeu il
trimite sa vorbeasca mai marilor poporului §i sa le arate cele trei
semne autentificatoare ale revela^iei dumnezeie§ti, nu era un alienat
mintal §i niciun om, care nu §tia sa vorbeasca, ci era un om slabit la
glas de munca §i de nevoin^a lui §i incet la limba, fara o retorica
pronun^ata, care se cerea de la un conducator al poporului.

94

Despre Sfdnta Euharistie in viafa noastrd

„In virtutea calita^ii lui de trup, Trupul lui Hristos hrdneste,
iar in virtutea curajiei lui prin unirea Lui cu firea dumnezeiasca
curafeste §i sfinfeste, §i a§a ne ofera indeajuns hrana duhovniceasca,
din care hranindu-ne suntem adu§i frumos la curdfia si sdndtatea
duhovniceasca din care ne-a scos odinioara mancarea din cele
oprite" 5 .

Sfanta Euharistie este hrana finuiala, fundamental^ pentru
umanitatea noastra. Dar o hrana dumnezeiasco-omeneasca pentru ca
e o hrana, care curaje§te fiin^a noastra de pacate §i o sfm^e§te, o
indumnezeie§te. Ea ne asigura curajia sufletului §i a trupului. Nimic
din aceasta lume, niciun medicament nu poate sa ne redea cura^ia
sufletului, stricata de pacatele noastre cele multe, ci numai Sfanta
Euharistie ne poate da sanatate duhovniceasca.

Cel mai adesea gre§im fa^a de Hristos, cand venim nepregatrfi
la imparta§irea cu El §i nu II sim^im, nu traim unirea cu El, ca
Dumnezeu §i om, in Euharistie.

De§i El este mereu acela§i in Euharistie, adica Foe
indumnezeitor sj cura^itor pentru fiin^a noastra, totu§i noi nu luam
foe, nu ne aprindem duhovnice§te din mare^ia dumnezeirii
Domnului nostru, pentru ca nu am venit la El spala^i prin
marturisire §i lacrimi, prin dragoste §i iertare.

Parintele profesor lea jr. ne-a facut un mare dar dumnezeiesc
prin acest compendiu patristic pe care 1-a dat teologiei ortodoxe
romane§ti.

Aveam nevoie de el ca de aer in ceea ce prive§te o in^elegere
teologica corecta vizavi de imparta§irea cu Domnul §i Dumnezeul
nostru.

Traducerile sale au umplut goluri imense, informa^ionale,
pentru cititorii aviza^i §i neaviza^i de teologie ortodoxa. Orice carte
tradusa sau scrisa dupa revolu^ia romana din decembrie s-a
constituit in daruri dumnezeiesti pentru fiecare dintre noi.

Cf *** Impdrtdsirea continud cu Sfintele Taine, cit. ant., p.
222, Sfantul Nicodim Aghioritul citeaza pe mitropolitul Gavriil

5 Cf. Patriarhul Ghenadie Scholarios, Omilie despre Trupul si Sdngele lui Hristos; PG 160,

356-357, apud Sf. Nicodim Aghioritul, Carte foarte folositoare de suflet despre Impdrtdsirea

continud cu Preacuratele lui Hristos Taine [1 783].

Citatul este cf. *** Impdrtdsirea continud cu Sfintele Taine. Dosarul unei controverse.

Mdrturiile Tradifiei, studiu introd. si trad, de Diac. loan I, lea jr., Ed. Deisis, Sibiu, 2006, p.

225.

95

Seviros [1540-1616] al Filadelfiei 6 si spune ca exista trei motive
pentru care slujim Sfanta Liturghie:

1. spre pomenirea mor^ii si invierii Domnului [Lc. 22, 19];

2. pentru odihna si sfin^irea celor adormi^i intru dreapta
credin^a si

3. pentru sfin^irea celor vii, care se impartasesc cu Sfintele
Taine ale Domnului.

Avem de-a face, asadar, cu o reactualizare a mor^ii si a
invierii Domnului pentru viaja noastra actuala, cu o retraire a
iconomiei mantuirii noastre si, in acelasi timp, cu o folosire a
tuturor credinciosilor, vii si adormi^i, de iubirea si mantuirea venita
prin Hristos, Domnul nostru.

Sunt cura^i cei adormi^i, care se impartasesc duhovniceste
de jertfa lui Hristos, dar si cei care vin la slujba si, cu precadere, cei
care se impartasesc cu Domnul nostru.

Reticen^a de a te impartasi, fuga de impartasirea cu Domnul
arata o mare secatuire de dragoste a fiin^ei noastre pentru
Dumnezeul nostru Cei preaiubitor. A fugi de dragostea Lui
inseamna a arata ca nu vrei sa te contaminezi de dragostea Lui sau
sa darui dragoste altora.

Trebuie sa ne impartasim tot mai des si cu o tot mai mare
iubire cu Domnul nostru. Trebuie sa-i rugam pe duhovnicii nostri sa
nu ne lase departe de Sfanta Euharistie la nicio sarbatoare, pentru ca
sa ne sfin^im via^a pe fiecare zi.

Excesul de ra^ionalizare al vieUi noastre, excesul de egoism,
excesul de incredere in sine... vine tocmai de la o impartasire rara
cu Hristos, de la o neschimbare radicala vizavi de in^elegerea
adanca a vieUi noastre.

Cand stii ca Domnul este iubire cu tine, nici tu nu mai esti un
rau, un nemilos cu aproapele tau. Iertarea altora inseamna
vindecarea noastra de o prea buna incredere in noi. Iar
impartasirea cu Domnul inseamna constientizarea continua ca nu
putem fi vrednici, niciodata, de iubirea Lui coplesitoare,
cutremuratoare fa^a de noi.

Impartasirea cu El inseamna sa constientizezi ca iubirea si
iertarea sunt singurele mari certitudini ale vie^ii noastre,
certitudinile care ne fac frumosi.

6 Cf.n. 21, p. 222.

96

Minunea Mdrturisirii: o innoire duhovniceascd
fundamentala a omului §i o inaintare continud in sfinfenie

Intotdeauna asteptam de la Dumnezeu o schimbare de
addncime a fiint.ei noastre. Credinciosul ortodox §tie ca marturisirea
il transforma, il scoate din starea lui pacatoasa si il duce in
atmosfera harului dumnezeiesc. Ea este o lasare in urmd a
trecutului si a pacatelor lui. E ca si cand ne-am da jos o haina
transpirata si nu am mai imbraca-o niciodata.

Parintele Dumitru Staniloae vedea in Taina Marturisirii trei
componente cheie: cdin}a, marturisirea pacatelor in fat.a unui preot
si dezlegarea din partea preotului 7 .

Insa toate acestea trei nu trebuie vazute in afara adevarului si
a simiirii harului lui Dumnezeu in noi.

Cain^a e un regret profund, cu o amplitudine personala. Ne
cairn de ceva numai in masura in care constientizam ca ceea cea am
facut e pdcdtos. Spovedania tine de nivelul nostru de dezvoltare
intelectuala §i duhovniceasca, de contactul pe care il avem cu car^ile
de cult §i cu scrierile Sfintei Scripturi §i cu scrierile patristice.

Un copil va avea in vedere ca lucru pdcdtos, ceea ce in^elege
el insu§i sau mai degraba ceea ce parin^ii lui 1-au inva^at ca e
pdcdtos.

Se va feri sa injure, daca i s-a spus ca e un pacat sa injuri. §i
daca injura iar con§tiin^a lui a devenit scrupuloasa in aceasta
direc^ie, cand il vei intreba de acest pacat, el va ro§i pentru acesta.

Copilul se spovedeste rudimentar. El are un mod propriu in
care vedere raul si il detaliaza. Maturul poate sa fie schematic. El
stie sa repereze pacatul din sine si il poate enun^a si fara lux de
amanunte.

Cain^a e modul dureros de acceptare interioara a starii
noastre. Ca sa ne cairn, ca sa ne para rau, trebuie sa nu mai
suportam ceea ce suntem.

Dar ca sa vrem sa fim al^ii, trebuie, mai intai de toate, ca sa
ne fi privit in comparable cu niste repere sigure. Daca am gasit in
Sfanta Scriptura ca minciuna e un pacat si constiin^a noastra
revendica aceeasi pozi^ie, orice minciuna va fi resim^ita de aici
inainte, cu un recul imediat, ca un pacat.

Catalogam imediat ca pacat ce trebuie marturisit orice stim,
din surse sigure, acceptate de constinrfa noastra, ca se impotriveste

Pr. Prof. D.fumitru] Staniloae, Innoirea §i sfinfirea credincio§ilor in Taina Marturisirii, dupd
invafatura Bisericii Ortodoxe, in rev. Ortodoxia XXXVIII (1986), nr. 3, p. 10.

97

vie^ii cerute de Dumnezeu. Ceea ce El ne cere, acele lucruri ne §i
in^eapa con§tiin{a. Con§tiin{a e o dureroasa con§tienfa. Ea e
constatarea unei stari interioare de corup^ie spirituala.

Innoirea, minunea innoirii interioare consta in mi§carea
noastra spre harul lui Dumnezeu, spre o via^a pe care o pecetluie§te
Dumnezeu.

Traim realmente o minune atunci cand ne spovedim:
intinerim duhovnice§te in cateva clipe. Ni se ia de pe suflet
greutatea mormantala a pacatului. Cain^a e un proces personal, o
avanpremiera a actului marturisirii.

Parintele Dumitru spunea, ca aceasta „cain{a se finalizeaza in

Q

marturisire" . Cat timp regretele noastre sunt numai personale §i nu
sunt imparta§ite unui preot, in cadrul Tainei Marturisirii, ele au
urme pathname viguroase. Daca regretele noastre nu cer harul lui
Dumnezeu ca sa le nimiceasca, atunci suntem puternic stigmatiza^i
de orgoliu si de o ru§ine pacatoasa.

Ru§inea cea buna a marturisirii contraataca §i invinge ru§inea
pacatoasa a nemarturisirii, atunci cand ne spovedim sincer.
Sinceritatea spovedaniei consta in faptul de a nu vrea sa ascunzi
nimic lui Dumnezeu.

Formulam, in multe feluri, pdcatele. Asta nu se constituie
intr-o gre§eala. A min^i la spovedanie inseamna a vrea sa in§eli pe
Dumnezeu. Credinciosul se uita la preot. Unora le e frica sa se
spovedeasca, pentru ca nu cumva preotul sa le spuna pacatele
personale altora.

Le e frica de dispre^uirea §i de §antajarea lor prin prisma
marturisirii pacatelor. Acest lucru se poate intampla §i se intampla
din pacate.

Insa mizez pe con^tiin^a duhovnicului §i, mai ales, §tiu ca un
pacat iertat de catre Dumnezeu prin preot e ceva de care pot rade
to^i, in afara lui Dumnezeu. Dumnezeu nu rade de pacatele noastre
spovedite. El se bucura ca am scapat de povara lor. Povara lor a
luat-o §i o poarta El. El ne iarta pacatele pentru ca El S-a rastignit
pentru noi.

Cain^a, a§adar, e drumul catre marturisirea sacramentala a
pacatelor, e stadiul „firesc" al indumnezeirii. Pocain^a decoperteaza
fiin^a noastra de pacat. Cain^a e repulsia noastra con§tienta fa^a de
tot ce am facut rau. Caracteristicile canrfei sunt autoacuzarea,
autodezaprobarea 9 .

Dar aceste acte virulente la adresa sinelui nu trebuie sa
imbrace haina auto-anihilarii firii noastre. Dezaprobarea interioara

8 Ibidem.

9 Ibidem.

98

trebuie sa aiba decent, limite. Autoacuzarea trebuie sa se justifice,
trebuie sa fie probata. §i ea trebuie sa Jina cont de prezen^a lui
Dumnezeu in fiin^a noastra sau de dorin^a de impacare cu
Dumnezeu.

Aici se gre§e§te mult, din pacate. In locul acestei cain^e reale,
care il innoie§te pe om, se observa adesea tending autoflagelante,
tending sado-masochiste spiritualizate.

Autopedepsirea nu se refera insa la trup, ci la miscarile
sufletului spre rau. §i miscarile sufletului spre rau nu se pedepsesc
cu „§fichiuirea" sufletului (de altfel imposibila), ci cu acceptarea,
smerita, a acestor mi§cari in noi.

Cain^a nu e, de altfel, decat ochiul atent, neadormit al propriei
noastre fiin^e. Cain^a recunoa§te ca in noi sunt multiple nereguli, pe
care le-am provocat de unii singuri, dar de care nu mai putem scapa
decat cu ajutorul lui Dumnezeu.

Parintele Dumitru pune problema marturisirii ca o necruiare
a pacatelor personale. El spune: „autoacuzarea, autodezaprobarea
nu e deplina daca nu merge pana la comunicarea ei in fa^a altuia.
Numai atunci eel ce a pacatuit se depa§e§te deplin pe sine. Cel ce nu
merge pana aici inseamna ca se mai cru^a inca" 10 .

Necrufarea de sine e sinonima cu voinia pusa in act, de nu ne
apara in niciun fel pacatele proprii. Cand nu ne cru^am pacatele,
recunoa§tem ca harul lui Dumnezeu e eel de la care a§teptam ajutor
in lupta cu pacatul. Cand marturisim un pacat spunem, de fapt, o
victorie a pacatului impotriva noastra.

Pacatele noastre sunt clipele in care noi am cazut din gandul
bun. Ele ne umplu de o con§tiin^a smerita a puterilor proprii. Cand
ne spovedim, atunci spunem consecin^ele actelor noastre rele, pe
care cain^a le-a acceptat ca ale noastre §i de care vrea sa ne cuntfim.

Pacatul se intipare§te in noi. Nevoia de a-1 cura^i e una reala
§i curajirea in sine nu e o metafora. Sufletul §i trupul meu se
curajesc de pacate prin marturisire, pentru ca adevarul nostru, spus
cu incredere in Dumnezeu, atrage asupra noastra harul
dumnezeiesc. Harul e eel care cura^a sufletul prin marturisirea
noastra.

Parintele Dumitru surprinde §i aspectul obiectivita^ii
spovedaniei. Acesta e dat de faptul ca preotul urmare§te actiunile
viitoare ale credinciosului, care se marturise§te la el 11 .

1 9

Marturisirea stopeaza relativizarea pacatelor dar §i

1 1

contaminarea cronica cu o disperare chinuitoare .

10 Ibidem.

11 Idem, p. 11.

12 Ibidem.

99

Insa Dumnezeu este Cel dintai, Care obiectiveaza
spovedania. Pe om il po^i min^i, dar nu po^i fi nesimfit in fa^a Lui.
Omul i§i obiectiveaza responsabilitatea in fa^a duhovnicului numai,
daca resimte intimitatea cu Dumnezeu foarte pregnant.

Credin^a e cea care genereaza credin^a. Nu te po^i cai, daca
nu simji ca Dumnezeu \\\ cere inima ta curata. Insa, chiar daca in
aparen^a tindem sa ne minimalizam pacatele si sa erodam
sentimentul vinova^iei pentru ele, totusi pacatul constant
aprofundeaza disconfortul interior si face ca ^ipatul cura^irii de
pacate sa fie si mai dureros. Cain^a e dureroasa. Cain^a face din eel
credincios un om responsabil sau e insasi actul responsabilizdrii
omului.

Ma plec lui Dumnezeu, inseamna: ma caiesc. Recunosc ca
am gresit. Merg la un preot, care devine duhovnicul meu si cer, prin
intermediul lui, harul iertarii lui Dumnezeu. Cer lui Dumnezeu ca sa
ma ierte prin preot si simt cum prin dezlegarea preotului vine pacea,
linistea, harul lui Dumnezeu.

Preotul duhovnic trebuie sa arate in^elegere celui care se
spovedeste si sa-1 incurajeze intru numele Domnului 14 .

Insa eu sunt de parere ca trebuie sa vrei sa-1 iubesti pe om si
trebuie sa-1 accept asa cum este, sa-1 in^elegi (si pentru asta trebuie
sa fii profund) si sa-i dai sentimentul, ca iesirea din pacate este o
realitate de care el se poate impartasi.

Parintele Dumitru Staniloae numeste pe preot in acest
context: „un martor si un transparent al milei si in^elegerii lui
Dumnezeu" .

Insa nu trebuie sa ne min^im de unii singuri, pentru ca nu
orice preot e resim^it ca atare de catre credinciosi. Sim^i ca el e
martorul spovedaniei tale. Esti constient de acest lucru. Dupa cum
esti constient si de faptul ca Dumnezeu te iarta prin intermediul sau.
Dar trebuie sa subliniem pana la enervare, ca fara o via^a de
sfm^enie autentica a preotului, el nu poate fi resim^it drept o razd a
milei lui Dumnezeu.

Omul credincios nu confunda pe orice preot cu un Sfdnt. Desi
prin to^i preo^ii lucreaza harul lui Dumnezeu, cu toate acestea,
Sfin^ii sunt cei care simt in ei tot timpul lucrarea harului.

Parintele Dumitru vorbeste despre starea preotului ca despre
o statura a unui om desavarsit din toate punctele de vedere. Nu as
vrea sa relativizam aceste defmrfii corecte ale staturii preo^esti.

13 Ibidem.

14 Ibidem.

15 Ibidem.

100

Orice preot e un martor §i un transparent al milei lui
Dumnezeu. Dar, fara viat.a de sfmt.enie a preotului, credinciosul
simte ca harul ocole§te cumva fiint.a preotului §i coboara la el.

Sau §i credinciosul, §i preotul simt diminuat revelarea
contextual^ a harului lui Dumnezeu. La orice slujba dumnezeiasca
atat preotul, cat §i credinciosul trebuie sa simta prezent.a harului lui
Dumnezeu in ei m§i§i §i in tot ceea ce-i inconjoara. Daca nu avem
aceasta certitudine interioard, atunci nu ie§im deloc din marginirea
unei contingents egoiste.

Sufletul omului are libertate §i fluiditate 16 . O fluiditate

1 7

schimbatoare , precizeaza marele nostru Teolog. Aceste doua
caracteristici ale sufletului omenesc ne ofera „o posibilitate de
ridicare a [omului]... chiar §i din cele mai accentuate alterari §i
slabiri ale firii" 18 sale. Marturisirea pacatelor este „o incordare de
vointl" 19 , pentru Sfintia sa.

Parintele Savatie Ba§tovoi insista asupra faptului ca

70

marturisirea e o invingere a ru§inii pacatoase . Cand invingi
ru§inea, orgoliul, egoismul, frica demonica §i te marturise§ti, atunci
ai multa dorint.a de indreptare.

Atunci simti ca numai de Dumnezeu trebuie sa ne alipim. In
fa^a celui ce vine sa se spovedeasca, preotul duhovnic trebuie sa fie

7 1

un „om bun" . El trebuie sa fie resimtit ca „sursa noastra de
putere", ca „sprijinul nostru" 22 .

Pentru autorul nostru, pe langa ru§inea evidentiata de
Parintele Savatie, iese, in prim plan §i „neincrederea in celalalt" 23 .
El vorbe§te de neincrederea in oameni §i, implicit, in preot. Preotul
trebuie sa fie langa credincios §i sa ii respecte intimitatea.

Eu cred ca alaturi de ru§ine §i de neincredere, trebuie sa
depa§im §i acest lucru pentru a ne spovedi: rdnirea sau violarea
intimitatii personale.

In societatea contemporana intimitatea e foarte adesea
incalcata §i, tocmai de aceea, omul credincios resimte foarte dureros
intrarea cu fort.a in spatiul intimitatii sale interioare §i exterioare.

Trebuie sa oferim, ca preoti, garantia fidelitatii fat.a de eel
care se marturise§te. Orice marturisire ascultata de catre preot
trebuie sa fie garantata de discretia noastra §i de pastrarea

16 Ibidem.

17 Ibidem.

18 Ibidem.

19 Ibidem.

20 Este arhicunoscuta lucrarea parintelui despre ruginea pacatoasa.

21 Pr. Prof. D.[umitru] Staniloae, Innoirea §i sfinfirea credincio§ilor,. .art.cit. ant., p. 12.

22 Ibidem.

23 Ibidem.

101

informa^iilor auzite. Numai daca vom pastra secretul spovedaniei,
credinciosul va fi indemnat de con§tiin^a sa, ca sa se spovedeasca cu
corectitudine.

Parintele Dumitru Staniloae insista §i asupra faptului, ca in
actul marturisirii noi nu ne umilim in fa^a preotului, ci in fa^a lui

94.

Dumnezeu . Credinciosul se umile§te pentru pacatele sale dar §i
preotul trebuie sa se umileasca in fa^a lui Hristos 25 , sim^indu-se §i el
un om pacatos.

Cel ce vine sa se marturiseasca §i care se caie§te de ce a
facut, trebuie sa intalneasca in preot, cain^a acestuia. Cei doi se
recunosc prin aceea ca amandoi au pacatuit insa, in acela§i timp, ca
ambii sunt robii lui Hristos. Cain^a §i iubirea preotului se manifesto
ca mila §i in^elegere fa^a de eel credincios , ca dragoste §i
compatimire.

Cand auzi spovedania fratelui tau sim^i glasul lui viu, al
credin^ei lui vii pentru Dumnezeul sau. §i marturisirea nu mai este
sau nu este numai o recunoastere a pacato§eniei personale sau o
marturisire tran§anta a vie^ii noastre, ci §i un moment de mare
marturisire a iubirii, a credin^ei §i a nadejdii noastre in Hristos, Care
ne iarta pe noi.

Marturisirea pacatelor merge mana in mana cu recunoa§terea
§i slavirea Dumnezeului milostivirii, cu credin^a, ca Dumnezeu ne
iarta §i pentru aceea venim cu credin^a la El, ca sa ne ierte.

Marturisirea pacatelor noastre este o revenire in sine, o
revenire la normalitate, o ie§ire dintr-o formula egoista de via^a,
pentru ca sim^i cum harul lui Dumnezeu te-a adus iara§i la lini§te.
Harul primit acum ne fortifica via^a pentru a lupta cu patimile
noastre.

Aceasta este innoirea: puterea de a ne innoi zilnic. Harul lui
Dumnezeu e eel care ne da puterea de a rezista tenta^iilor, de a ne
statornici intr-un dialog continuu cu Dumnezeu, chiar daca sim^im
ca acest dialog nu e intotdeauna eel pe care 1-am dori.

Spovedania tocmai asta face: ne pune mereu in situa^ia de a
ne depa§i pe noi inline, prin hotararea noastra pecetluita de harul lui
Dumnezeu.

Umilirea reciproca a celor doi e cea care produce eviden^a

97

interioara a lui Hristos . Credinciosul simte ca harul vine de sus, de
la Dumnezeu, prin preot, pentru ca el sa fie impacat, alinat, cuntfit,
iertat de pacate iar preotul se umple de iubirea lui Dumnezeu, caci

24 Ibidem.

25 Ibidem.

26 Ibidem.

27 Ibidem.

102

simte cum harul lui Dumnezeu, prin trupul sau, lucreaza la sfir^irea

no

continua a omului .

Credinciosul trebuie sa primeasca, cu incredere, dezlegarea
de pacate, canonul §i sfatuirea preotului duhovnic 29 . Aici se discuta
problemele reale ale omului §i de aceea sinceritatea credinciosului
trebuie sa fie implinita de sinceritatea multiforma a preotului.
Credinciosul care se spovede§te a§teapta si de la tine o confesiune
sau starea de iubire, care ocrote§te §i alina sufletul.

Preotul trebuie sa mangaie cu puterea lui Dumnezeu §i ca
Dumnezeu, cu mila §i cu iubirea Sa. Credinciosul trebuie sa simta
ca sta in fa^a unui preot care il in^elege, care il accepta a§a cum este,
care ii indica drumul sau personal, care il iube§te §i il vrea fericit.

Credinciosul trebuie sa simta iubirea si rugaciunea
duhovnicului sau pentru el. Credinciosul se afiliaza unui preot
duhovnic. El alege pe preot §i preotul trebuie sa se lase ales.

Din marturiile unor credincio§i, am aflat ca exista §i preo^i
care accepta doar pe unii la spovedanie sau doar un numar restrans
de persoane, un cere anume, pe care sa le spovedeasca. Aceasta
restrictivitate mi se pare nefondata, atata timp cat exista timp §i
resurse fizice din partea preotului pentru a spovedi.

Preotul arunca pe credincios in scaldatoarea iubirii
dumnezeie§ti . Preotul simte cum pacatele credinciosului se pierd
in oceanul milei §i al iubirii divine. §i credinciosul §i preotul se
cuntfesc §i se u§ureaza de pacate in cadrul Sfintei Marturisiri.

In smerenia lor, credinciosul simte u§urare dar §i preotul se
u§ureaza prin harul lui Dumnezeu, pentru ca 1-a primit cu dragoste
pe eel care s-a spovedit §i s-a bucurat de iertarea lui.

Pentru ca sj-a deschis larg inima fa^a de aproapele sau,
Dumnezeu a picurat §i in inima preotului iertarea Sa prea dulce.
Ambii sunt folosi|i.

Preotul, de§i repeta acelea§i cuvinte §i gesturi in Sfintele
Taine, totu§i, de fiecare data, are alta stare interioara. Implicarea
integrals a preotului §i a credinciosului fac ca Sfanta Marturisire sa
fie o transformare monumentala a omului, o innoire duhovniceasca
importanta §i o continuare a sfm^eniei personale.

Parintele Dumitru citeaza Mt. 18, 18 si Mt. 18, 19-20 pentru a
arata ca puterea iertarii promisa Sfm^ilor Apostoli de catre Domnul,
e urmata de asigurarea ca Dumnezeu este intru cei uni^i in
rugaciune §i dragoste .

28 Ibidem.

29 Idem, p. 13.

30 Ibidem.
Ibidem.

31

103

Citarile sale vechitestamentare pentru spovedanie sunt: Ie§.
32, 22; Iosua 7, 20; Proverbe 28, 3 32 ; Lev. 5, 5-6 33 .

Daca in Vechiul Testament era nevoie de preot §i credincio§ii
se spovedeau §i aduceau jertfe pentru pacatele lor 34 , cu atat mai
mult in Noul Testament.

Acum se cere marturisirea pacatelor (Mt. 3, 6; Mc. 1, 5) dar
§i jertfa: „predarea propriei persoane lui Dumnezeu, sau cain^a din
inima" 35 . Preotul este „un semn viu §i personal al prezen^ei
obiective a lui Hristos" 36 .

Autorul nostru citeaza F. Ap. 19, 18, ca argument pentru
marturisirea pacatelor. In II Cor. 7, 9-11, el vede „o descriere mai
staruitoare a innoirii, pe care o aduce pocaint.a vizibila, deci
impreuna cu marturisirea" 37 .

Inima celui care se spovede§te e „o inima inmuiata,
emotionata, umana, sensibila" 38 . E o inima in care adevarul §i
con§tiint.a sunt vii, in care dragostea de Dumnezeu i§i marturise§te
orice impuritate a sa.

Vorbind despre ru§ine, Parintele Dumitru vede cauza acesteia
in mandrie 39 . Mandria §i orgoliul sunt cele care atenueaza dorint.a
noastra de eliberare de rau.

Prin ru§inea pacatoasa, demonii amputeaza o vedere reala, o
evident reala a pacatelor noastre. Daca te uiti la ru§ine nu mai poti
sa te vindeci. Uneori poti contracta boli ru§inoase, de care nu te poti
vindeca, decat daca i le arati medicului. Pentru ele ai nevoie de un
specialist 40 .

Pacatele sunt rani vii 41 . Ele sunt catastrofe interioare.
Parintele Dumitru le denume§te deopotriva rani, care supureaza dar
§i burghie sfredelitoare .

Consecint.ele marturisirii pacatelor sunt sensibilizarea
noastra, umanizarea noastra, intinerirea §i umplerea noastra de viaja.
pa§nica, lini§tita. Examenele pierdute ale vie^ii sau depa§irea
granit.elor firii §i ale existent.ei noastre se sting dintr-un foe in harul
marturisirii. Harul lui Dumnezeu te face sa uiti ce-a fost §i sa
jubilezi, sa te bucuri nespus de clipa de fa{a.

32 Ibidem.

33 Idem, p. 14.

34 Ibidem.

35 Ibidem.

36 Ibidem.

37 Ibidem.

38 Idem, p. 15.

39 Ibidem.

40 Acest lucru e susjinut de catre Tertulian, in Liber de poenitentia, cap. 9, cf. Ibidem.

41 Pr. Prof. D.fumitru] Staniloae, Innoirea §i sfinfirea credincio§ ilor... art. cit. ant., p. 15.

42 Ibidem.

104

Eliberarea de pacate e o simtire plenara a dezrobirii tale de
trecut. Ea umple de fericire clipa de fatl, face din ea un Pa§te
nespus de fericit 43 .

E o trecere de la a fi impovarat, incatu§at, la a fi liber. Au
cazut catu§ele fiint.ei tale. Te bucuri de o nespusa §i nea§teptata
stare de bine, de intremare §i inviorare duhovniceasca. Insa
nemarturisirea ne face asemenea diavolului, care nu vrea sa se

www 44

recunoasca pacatos .

Parintele Dumitru vorbe§te despre lucrarea diavolului in
dorint.a ta de a nu te marturisi:

„E1 te indeamna [diavolul] sa nu te lepezi de pacat, ca sa te
arate el ca alipit de pacat §i sa te prezinte chiar prin aceasta ca
vrednic de pedeapsa" .

Insa preotul te ajuta prin facilitarea harului dumnezeiesc §i
prin ascultarea marturisirii tale cu dragoste, adica „prin participarea
la boala pacientului" 46 . El este slujitorul Medicului celui mare, care
este Hristos 47 . Parintele Dumitru Staniloae cere ca slujitorul lui
Dumnezeu sa fie un medic-prieten .

Eu cred mai degraba ca el trebuie sa fie asemenea unei mame
duhovnice§ti, care tamaduie§te cu multa dragoste §i responsabilitate
duhovniceasca pe copiii sai. Preotul trebuie sa faca transparent pe
Hristos prin cuvintele §i prin sensibilitatea sa compatimitoare 49 .

In fmalul articolului, autorul nostru vorbe§te despre luarea
pacatelor penitentului de catre preot §i de purtarea lor de catre
acesta 50 .

Un alt autor, domnul Ti^a Michael, cere celui ce se
marturise§te co-responsabilizare . Trebuie sa te ingrijorezi in mod
real si sa actionezi impotriva aplecarilor tale spre rau.

43 Parintele Constantin Galeriu a lasat in patrimoniul duhovnicesc al credincio§ilor ortodoc§i
romani, o inregistrare audio numita Vocafia pascala afapturii (3: 05: 24 minute). In aceasta, el
vorbe§te despre multiple semnificatii ale Pa§telui.

Pornind de la faptul ca Pa§ti inseamna trecere, el spune ca in Treime e mereu un Pa§ti, pentru
ca persoanele divine se poarta una pe alta §i se iubesc una pe alta. Prima zi a lumii e primul
Pa§ti, pentru ca s-a facut trecerea de la nefiinja la fiinja. Sfinjia sa sublinia faptul, ca iubirea e
mereu un Pa§ti, pentru ca e o trecere a atenjiei, a concentrarii de la tine la altul, e o asumare a
altuia. De aceea am spus aici, ca spovedania face din tine o sarbatoare pascald, pentru ca ea te
trece de la pacat la har.
4 Pr. Prof. D.fumitru] Staniloae, Innoirea §i sfinfirea credincio§ilo r...art.cit. ant., p. 17.

45 Ibidem.

46 Ibidem.

47 Ibidem.

48 Idem, p. 18.

49 Ibidem.

50 Ibidem.

Drd. Ti{a Michael, Temeiurile doctrinare ale Tainei Pocainfei, in rev. Ortodoxia XXXVIII
(1986), nr. 3, p. 107. Citatul complet: „Taina Pocain(ei implica o atitudine responsabila a
fiecarui credincios fa(a de pacatul savar^it".

105

Pocain^a e o intarire in a conlucra cu harul Botezului 52 .
Pocain^a continua Botezul in via^a noastra sau, mai bine-zis, ne da
putere sa. facem ce am marturisit la Botez.

Autorul nostru eviden^iaza foarte bine faptul ca. slujba
Marturisirii nu implica numai marturisirea pacatelor, ci §i
marturisirea credin^ei ortodoxe .

Mai mult, trebuie sa eviden^iem §i aceea, ca spovedania
une§te pe fiecare cu Hristos, il reune§te cu El §i il face sa intre in
mod autentic in legatura cu via^a §i frumuse^ea preadumnezeieasca
a lui Hristos 54 .

Pacatul are implica^ii eclesiale 55 . El denatureaza fiin^a
noastra, o face incapabila de a fi un madular viu al lui Hristos. Dar
§i iertarea pacatelor are implica^ii eclesiale .

en

Pacatul lupta impotriva unita^ii Bisericii : „Taina Pocain^ei
reintegreaza pe eel pacatos mai intai in comunitatea bisericeasca §i,
prin ea, in comuniunea cu Dumnezeu (Efes. 4, 15)" 58 . Insa aceasta
se poate face prin preot sau episcop, adica printr-o „persoana
investita cu harisma iertarii pacatelor" 59 .

Daca Parintele Dumitru Staniloae vorbea despre cain^a, acest
doctorand al Parintelui Petru I. David vorbe§te despre o autentica
con§tiin^a de sine 60 .

El cere o reflectie asupra raului interior 61 . Taina Marturisirii
este avanscena Sfintei Euharistii, condrfia sine qua non pentru
primirea lui Hristos Euharistic, cf. I Cor. 11, 28-29

62

Autorul cere §i el cain^a celui care se spovede§te si o nume§te

63

elementul constitutiv al Tainei Marturisirii . Cain^a are la el trei
puncte de reper: pe Dumnezeu, pe semeni §ipe noi inline .

Insa culpabilizarea personala poarta la el denumirea de stare
de complexare .

Mi se pare o exprimare gre§ita a modului in care iti vezi
pacatele. Pacatele nu trebuie sa ne complexeze, pentru ca altfel
devenim ni§te concurenii pentru o via^a curata.

52 Ibidem.

53 Idem, p. 109.

54 A treia rugaciune din Molitfelnic, spune explicit acest lucru.

55 Drd. Ti{a Michael, Temeiurile doctrinare..., art. cit. supra, p. 110.

56 Ibidem.

57 Ibidem.

58 Ibidem.

59 Idem, p. 111.

60 Ibidem.

61 Ibidem.

62 Idem, p. 112.

63 Ibidem.

64 Idem, p. 113.

65 Ibidem.

106

Fa^a de pacate trebuie sa avem o raportare ca fa^a de ni§te
fapte rele asumate. In niciun caz spovedania nu vede in pacat o
prezenfd dezonorantd din punct de vedere social ci, in primul rand,
e o ruinare a vie^ii noastre interioare. E mai dezastruos ce-a produs
pacatul in noi, decat proasta reputa^ie sociala.

Autorul nominalizeaza trei segmente distincte de credincio§i,
care necesita o aten^ie speciala: bolnavii psihici, scrupulo§ii moral,
cei atin§i de un misticism bolnavicios 66 .

El vorbe§te despre o sfatuire §i o indemnare personala a
credinciosului, facuta de catre preot, inainte de a-i dezlega
pacatele 67 .

Dupa dezlegare se poate da epitimie / canon, pentru a se
intari in harul iertarii .

Aplicarea canonului cere tact duhovnicesc 69 . Canonul nu este
o pedeapsa pentru pacate, ci are menirea de a nimici pornirile
pathname §i de a face pe om sarguitor in virtute 70 .

Epitimiile „recheama, activeaza §i intaresc in penitent

7 1

zdrobirea inimii §i sentimentul cain^ei" .

Finalul e dedicat formelor religioase exterioare Bisericii, care
refuzand marturisirea sacramentala opteaza pentru analize suflete§ti
pur subiective 72 .

Articolele citate aici:

1. Pr. Prof. D. Staniloae, Innoirea §i sfiniirea credinciogilor
in Taina Mdrturisirii, dupa invdldtura Bisericii Ortodoxe, in rev.
Ortodoxia XXXVIII (1986), nr. 3, p. 10-18.

2. Drd. Tn;a Michael, Temeiurile doctrinare ale Tainei
Pocdinlei, in rev. Ortodoxia XXXVIII (1986), nr. 3, p. 105-120.

66 Idem, p. 114.

67 Ibidem.

iDiaem.

68 Idem, p. 115.

69 Ibidem.

70 Ibidem.

71 Ibidem.

72 Idem, p. 116.

107

Despre Rom. 16, 1-2 §i diaconifa &oifirj. De ce nu se
hirotonesc femei drept preofi?

Textul din GNT:

1. 2i)VLorr||j,i 8e i)|ilv <&o(.pr|v xr\v d8eA4)f|V rpcov, ouoav [icod]
8lockovov xx\q 'EKKA/naiac; rf|<; kv Keyxp^oCiQ,

2. Xvol OL\>xr\v iTpoa54£na0e kv Kupico o^igoc; tgov Ayicov, Kal
iTapaoTf|Te aurfj kv co av i)|j,cov XP'flC'fl TrpccyM-otTL, Kal y^P &vxr\
TTpoomTLc; itoAAgov ey^'HQ'n KaL ^M- ^ autou.

Text englez paralel:

1 . I commend to you our sister Phoebe, a deaconess of the
Church at Cenchreae,

2. that you may receive her in the Lord as befits the Saints,
and help her in whatever she way require from you, for she has
been a helper of many and of myself as well.

Ed. BOR 1988:

1 . §i va incredin^ez pe Febe, sora noastra, care este diaconrfa
a Bisericii din Chenhrea,

2. Ca s-o primrfi in Domnul, cu vrednicia cuvenita Sfin^ilor §i
sa-i frfi de ajutor la orice ar avea nevoie de ajutorul vostru. Caci §i
ea a ajutat pe mul^i §i pe mine insumi.

Ed. Cornilescu:

1. Va dau in grija pe Fivi, sora noastra, care este diaconrfa a
Bisericii din Chencrea;

2. s-o primrfi in Domnul, intr-un chip vrednic de Sfin^i, §i s-o
ajuta^i in orice ar avea trebuin^a de voi; caci §i ea s-a aratat de ajutor
multora §i indeosebi mie.

108

Ce aflam despre diaconrfa Fivi din cele doua versete citate?
Ca este diaconrfa, slujitoare a Bisericii din Cheghrea [v.l], a unei
Biserici locale, §i ca a slujit la nevoile multora, inclusiv la cele ale
lui Pavel [v. 2]. Slujirea ei este legata de o Biserica locala, de§i aria
ei de activitate pare a fi fost mult mai vasta decat cea legata de
localitatea unde era diaconrfa.

Romanii cuno§teau diaconismul femeilor in Biserica primara,
de aceea nu s-a pus problema sa le explice ce e aceea o diaconifa,
care e rolul ei eclesial. Pavel a prezentat-o ca diaconifa §i...atat!
Acesta e un semn evident ca ei §tiau ce este aceea o diaconifa.

Ideea de incredinfare [avwarrj/La] pe care o propune 16, 1 ne
face sa in^elegem ca e vorba, mai degraba, despre primirea §i
cazarea ei potrivit rangului sau eclesial §i, cu precadere, datorita
personality sale duhovnice§ti, de ajutatoare a lui Pavel. Insa, din
punct de vedere morfematic verbul de fa^a ne vorbe§te despre a sta
impreund cu ei.

Trebuie sa o primifi, spune Pavel, ca pe una dintre voi, ca pe
mine insumi, pentru ca eu v-o trimit voud, pe sora noastrd si a
voastra.

Expresia xf\v ubeX$i]v rpcov [sora noastra] tu§eaza rela^ia de
mare intimitate dintre Fivi §i Pavel. Pavel le trimite pe cineva la
care tinea, careia ii cunoa§tea via^a. De aceea le trimite, le ofera pe
sora Fivi, care apar^ine clerului, e diaconifa a Bisericii, a unei
Biserici cunoscute celor din Roma §i ea trebuie primita
duhovnices-ite.

Expresia 5iaKovov rf|<; 'EKKAriaiac; contureaza §i mai mult
personalitatea, portretul facut de Pavel diaconrfei. Pentru ca de
aceea diaconifa trebuie primita in Domnul, in mod sfant, cuvios,
vrednic de Dumnezeu, nu cu gand prefacut sau iscoditor, ci dupa
d^icoc; tcov Ayicov, vrednicia Sfin^ilor, cuvenita celor Sfin^i.

Fivi era o Maica duhovniceasca, o Maica a sfkrfeniei, o
slujitoare a Bisericii cu mare ravna §i cu o personalitate foarte
frumoasa, plina de fapte bune, de 1-a facut pe Marele Pavel sa o
laude §i sa o recomande atat de calduros Bisericii din Roma. Cei
care lucreaza cele ale sfm^eniei trebuie ajuta^i in toate cele de care
au nevoie.

§i pentru ca sa o faca §i mai dorita §i iubita de catre ei, Pavel
le divulga faptele ei de mare dragoste fa^a de mul^i cre§tini dar §i
fa^a de sine, caci ea 1-a slujit pe Pavel.

Insa, cu toate ca Fivi era diaconifa a Biserici, ajutatoare la
Botezurile femeilor mature din Biserica primara §i indrumatoare a
lor, la nivel eclesial §i slujitoare a Sfin^ilor §i a Apostolilor, la nivel

109

personal §i de ucenicie. . .totu§i ea nu a fost preot, ci mdna dreaptd a
preoiilor.

Biserica Ortodoxa nu a cunoscut niciodata realitatea
hirotoniei femeilor in treapta preo^iei, pentru ca randuiala Domnului
data Apostolilor a fost aceea ca numai barba^ii sa fie hirotoniei in
cele trei trepte ecleziastice, biserice§ti, sacramentale, adica in
treptele de diacon, preot §i episcop.

Pentru ca ierarhia bisericeasca sluje§te cele ale Domnului §i
prin ea arhiereul Hristos Isj continua activitatea Sa de inva^ator,
sfm^itor §i conducator al oamenilor spre mantuire, de aceea §i
slujitorii Bisericii sunt barba^i.

Fara doar §i poate, daca Domnul dorea o preo^ie feminina,
Prea Curata Sa Maica era prima care trebuia sa fie hirotonita. Insa
Prea Curata Stapana a fost doar Mama Stdpdnului dar nu §i
preoteasd a Bisericii.

Problematizarea sau dorin^a de a provoca o preofie feminina
pe fondul tendin^elor maximaliste ale feminismului nu a avut §i nu
are reverbera^ii reale in Biserica Ortodoxa.

Cand s-a pus problema hirotoniei femeilor in Biserica
Anglicana, cu care Biserica Ortodoxa Romana avea rela^ii foarte
stranse. . .atunci rela^iile dintre noi s-au racit brusc.

Din punctul de vedere al credin^ei ortodoxe, hirotonia
femeilor nu are fundament scriptural §i patristic §i nu este o realitate
care sa se regaseasca in Tradi^ia Bisericii.

De aceea o consideram mai mult o dorin^a antropocentrica
postmoderna, sexista, care nu poate fi decat o excrescent de
necugetat in via^a Bisericii.

110

Triadologia troparului §i a condacului praznicului
preasldvit al Botezului Domnului

Troparul, glas 1 :

„In Iordan, botezandu-Te Tu, Doamne, inchinarea Treimii s-a
aratat; ca glasul Parinelui a marturisit Tie, Fiu iubit pe Tine
numindu-Te, §i Duhul, in chip de porumbel, a adeverit intarirea
cuvantului. Cel ce Te-ai aratat, Hristoase Dumnezeule, §i lumea ai
luminat, slava Tie!".

Condacul, glas al 4-lea:

„Aratatu-Te-ai astazi lumii, §i lumina Ta, Doamne, s-a
insemnat peste noi, care, cu cuno§tin^a, Te laudam: Venit-ai §i Te-ai
aratat, Lumina cea neapropiata!".

Icoanele ortodoxe ale Botezului Domnului, ca toate celelalte,
sunt o reprezentare adanca a Scripturii §i a imnologiei ortodoxe a
praznicului. Se imbina in ele Tradrfia §i Scriptura, exegeza
Parin^ilor Bisericii cu modul eclesial de raportare la praznic. Daca
privim atent la Icoana Botezului Domnului vedem ca ea este o
picturalizare a troparului zilei, al praznicului, al sarbatorii.

Evenimentul pe care il retraim astazi §i nu doar ni-1
reamintim, il retraim, e eel al botezului Sau, al Domnului in Iordan.

Toate apele sfm^ite aseara §i astazi de diminea^a sau la pranz
devin Iordanul acela, in care Domnul a intrat, pentru ca firea apelor
s-au sfin^it astazi.

Si, dupa cum spune Acatistul zilei, sfiniirea firii apelor
inseamna alungarea demonilor incuibafi in ele. Astazi apele respira
har, apele sunt umplute de Duhul in mod special, prin sfiniirea apei
de catre ierarhii §i preo^ii Bisericii Ortodoxe.

§i apele sunt sfin^ite, se pot sfin^i, pentru ca lumea §i lucrurile
ei create de Dumnezeu nu se opun harului, ci harul umple §i
patrunde toate, el fiind fundamentul lumii.

In Iordan S-a botezat Domnul §i la Botezul Sau am inva^at,
spune troparul, ca trebuie sa ne inchinam Treimii, Care Se arata, Se
reveleaza in fa^a oamenilor.

Botezul Domnului e momentul cand aflam, in mod explicit,
ca Dumnezeu e Treime de persoane §i nu monada, nu un Dumnezeu

111

stingher, singur, crispat, ci un Dumnezeu al comuniunii, al iubirii §i
al frumusejii.

Botezul e momentul a§adar cand Revela^ia, Comunicarea de
Sine a lui Dumnezeu catre oameni se dezvolta, cand se aduaga un
detaliu prin prisma caruia trebuie sa regandim toata osatura
Vechiului Testament, caci aflam ca Cel ce este este Treime.

§i e Treime nu de azi de ieri ci din veci §i pana in veci, din
totdeauna, numai ca oamenii nu putusera sa primeasca aceasta
imensa descoperire din partea lui Dumnezeu pentru ca nu erau
pregati^i sa o primeasca.

Deci botezul Sau ne-a inva^at ca trebuie sa ne inchinam
Treimii. §i, de dupa punctul §i virgula din text, urmeaza punerea la
un loc a elementelor Scripturii pentru a identifica persoanele
Treimii. Aflam a§adar ca Scriptura trebuie citita nu disparat ci
sintetic, ca trebuie sa in^elegem rostul adanc al textului §i nu sa
opunem evenimentele intre ele.

Glasul din cer este glasul Tatalui, nu glas de Inger. Glasul
Tatalui e auzit cand marturise§te, cand autentifica faptul ca Acesta,
Cel ce Se boteaza de catre loan in Iordan, Iisus din Nazaret, nu e un
om pdcdtos, nu e doar un profet, nu e doar om, ci e Fiul Sau Cel
Unul-Nascut, nascut din Tatal mai inainte de a fi lumea, adica din
ve§nicie, Care S-a facut om la plinirea vremii, pentru noi §i pentru a
noastra mantuire.

Evreii §tiau ca exista un singur Dumnezeu, dar nu §tiau ca El
e Tatal lor §i ca acel Domnul Dumnezeu al Vechiului Testament e
Dumnezeu Fiul.

Acum, ei §i noi, aflam ca avem un Dumnezeu Tata §i un
Dumnezeu Fiu, dar ca exista §i un Dumnezeu Duhul Sfant, Care, in
chip de porumbel [de porumb era la inceputul secolului al 20-lea,
ceea ce exprima acela§i lucru] Se pogoara peste Fiul §i ramane in
El, ca sa arate oamenilor, ceea ce mai tarziu ne va repeta Fiul, ca
Duhul Sfant purcede de la Tatal §i Se odihne§te, ramane in Fiul.

§i asta arata icoana Botezului, care e o revelare a Treimii: ca
Duhul Sfant vine de la Tatal §i Se odihne§te, intra in Fiul, a§a cum
din veci se petrec lucrurile in Treime.

De aceea praznicul este o epifanie, o aratare, o
evenimen^ializare a ceea ce exista din veci, adica o indicare
explicita a Treimii.

Pentru noi a coborat Duhul peste Fiul, pentru ca Fiul §i
Duhul §i Tatal sunt nedespar^rfi dupa fire §i Se compenetreaza §i Se
invaluie reciproc §i Se asuma reciproc in unitatea de fiin^a
a Dumnezeirii.

112

De aceea, Sfir^ii Paring ai Bisericii numesc Intruparea
nedespar^ire de Tatal §i de Duhul a Fiului dupa dumnezeirea Sa, dar
asumare a ceea ce nu era Fiul, adica asumarea, luarea umanitatii
noastre, fara de pacat, ca prin ea, sa ne dea noua izbavirea de pacat,
de diavol §i de moarte.

§i Duhul, spune troparul, adevere§te §i intare§te cuvantul
Tatalui. Pentru ca pe Acela pe Care II place Tatal, pe Fiul Tatalui,
pe Acela II iube§te §i II dore§te §i Duhul Tatalui, Si Duhul de aceea
e Duhul Fiului, pentru ca mereu e cu El, dar Duhul nu purcede de la
Fiul ci de la Tatal.

Tatal marturise§te despre Fiul, Care Se boteaza pentru noi, in
locul nostra, pentru ca El nu avea pacat iar Duhul adevere§te, este
in asentimentul Tatalui sj intare§te cuvantul Tatalui. Dar Duhul
intare§te §i cuvantul Fiului, pentru ca El ne aminte§te §i ne
lamure§te cuvintele lui Hristos sj ne sade§te in noi pe Hristos Cel
rastignit §i inviat.

Cel ce S-a aratat la Iordan noua e Hristos Dumnezeu, e
Mantuitoral, Fiul lui Dumnezeu intrupat. §i Iisus nu e un evreu
nascut in mod natural dintr-un barbat §i o femeie ci, in mod mai
presus de fire §i de negrait, dintr-o Fecioara Prea Curata, de la
Duhul Slant §i cu bunavoirea Tatalui, Fiul Insu§i, impreuna cu Tatal
§i cu Duhul zidindu-§i trap din sdngiuirile Prea Curatei, cum spun
cantarile §i scrierile noastre.

ST e na§tere mai presus de fire, fara lehuzie, fara intinaciune a
Mamei Fecioare, fara pofta, fara pierderea fecioriei Prea Sfinjiei
Sale.

El nu e un om, numai un om, ci un Dumnezeu intrupat, e
Dumnezeu §i om. §i daca e Dumnezeu sj om in acela§i timp nu te
intrebi despre psihologia pdcatului §i a tentaiiei in fiin^a Lui divino-
umana, pentru ca umanitatea Sa nu are nicio urma de pacat, de
imaginable §i de placere, cum avem noi in trapurile noastre.

De aceea nu putem in^elege pe Iisus omul §i nici pe Hristos
Dumnezeul in mod disparat, pentru ca El e Dumnezeu §i om in
acela§i timp, fara ca umanitatea Sa sa se piarda in dumnezeire §i
fara ca dumnezirea sa se schimbe, daca e unita la nivel ipostatic,
personal, in persoana, in ipostasul cel ve§nic al Fiului, Nascut din
Tatal mai inainte de to^i vecii.

Speculate presupus teologice despre persoana §i via^a
Domnului sunt lipsite de adevarata raportare la El, de adora^ie. Cum
traia Hristos Dumnezeu in umanitatea §i dumnezeirea Sa, deodata,
cele din via^a Sa pamanteasca sunt o taina inexprimabila §i
nerevelata noua.

113

A presupune in perimetrul acestei taine, ca §i in eel al Treimii
inseamna a intra in nebunia §i orgoliul omului necredincios §i
in§elat de demoni.

Sitagma „crede §i nu cerceta" apar^ine Sfantului Augustin al
Hipponei, am gasit-o intr-unul dintre tratatele sale teologice, dar se
referea tocmai la aceste lucru: sa nu cercetezi mai mult decat s-a
spus despre Treime in Biserica ci, daca e§ti credincios, daca ai
evlavie curata, crede ce ne-a revelat Dumnezeu, dar nu te da de
supraom, de suprainger, pentru ca e§ti om pacatos, patima§.

Acela§i lucru il va spune si Sfantul loan Damaschin cand va
vorbi despre ce inseamna na§tere §ipurcedere in Treime. El a spus:
§tim ca Fiul Se na§te din Tatal §i ca Duhul purcede din Tatal, dar
nu §tim in ce consta na§terea §i purcederea, pentru ca nu ni s-a
revelat, descoperit de catre Dumnezeu aceste lucruri, pentru ca nu
putem sa le cuprindem sau pentru ca nu ne sunt de folos sa
§tim acestea.

El ni S-a aratat §i a luminat lumea, ne-a umplut de lumina
harului Sau care ne aduce adevarata cunoa§tere.

De aceea am tot repetat in cursul nostra de Teologie Mistica
Ortodoxd, care e in deralare §i in acest an, ca pentru ortodoc§i
cunoa§terea vine direct de la Dumnezeu, prin vederea slavei Sale.

Numai dupa ce vedem lumina lui Dumnezeu, numai dupa ce
Dumnezeu ne lumineaza mintea ca sa in^elegem cele ale Sale
vedem curat, limpede, dogmele despre Sine, dupa puterea noastra.

Percepem curat, luminat lumea §i pe Dumnezeu, Creatoral ei,
numai daca primim haral Treimii, care e singural inva^ator autentic
al oamenilor. §i daca cuno§ti Treimea, atunci I te inchini Ei §i O
slave§ti.

Condacul praznicului de astazi vorbe§te deapre Botezul Sau
ca despre Aratarea, Descoperirea Sa in fa^a oamenilor ca Fiu real §i
nu adoptiv al lui Dumnezeu.

Astazi Fiul S-a aratat lumii ca Fiu al Tatalui, confirmat de
Tatal sT de Duhul. Astazi Treimea arata ca lumea e a Sa §i ca
Treimea a facut lumea. Astazi Dumnezeu arata ca Treimea e iubire
sT ca lumea se sfin^e§te prin adevar §i iubire.

Se arata Hristos in Iordan §i lumina slavei Sale se insemneaza
peste noi, ne amprenteaza, ne patrunde, ne umple, pe noi cei care
ne-am botezat intra El.

Numai cand lumina lui Hristos, haral ne umple, atunci aflam
intra cuno^tin^a, intra in^elegere, cum sa II laudam pe El, pe Unul
din Treime. Ca sa II laudam pe Dumnezeu trebuie sa primim
luminare directa de la El.

114

Asta inseamna ca noi nu §tim sa II laudam pe Dumnezeu cum
se cuvine, daca nu suntem luminal de catre El. Nu §tim cum se
cuvine sa laudam un Dumnezeu treimic, un Dumnezeu al iubirii,
pana nu primim din lumina dragostei, a cunuiei §i a sfmfeniei Lui.

§i lauda noastra e aceasta: ca ai venit la noi in trup §i Te-
ai aratat a fi Dumnezeu §i om, adica Lumina din Lumina cea
neapropiata.

Tu Te-ai aratat in trup, dar noi traim prin Tine transcendent
Ta infinita, pentru ca Te sirrrfim dupa dumnezeirea Ta ca pe o
Lumina neapropiata, Care mereu ne lumineaza si ne inal^a spre Ea,
dar care nu ne sfar§e§te niciodata dorul de Ea.

Botezul reconfirma intruparea, na§terea Sa. Nu e nicio
nalucire, nicio §arlatanie, nicio impostura, ne spune praznicul de
astazi! Cel ce S-a nascut in iesle e Cel marturisit de Tatal §i
confirmat de Duhul.

Iar ca^i a^i baut astazi Sfanta Agheasma Mare, a^i baut apa
intru care Hristos a coborat ca sa ne reimbrace intra El §i intra
Duhul, pe noi, cei dezbraca^i prin pacat. Iar, daca v-a^i pregatit
inimile §i trupurile prin post §i rugaciune, a^i sirrrfit cat de
luminatoare §i de sfnuitoare §i de intaritoare e apa lui Dumnezeu.

Va. dorim sa calca^i peste §erpi §i peste scorpii §i peste balurii
tenta^iilor de tot felul ai pacatelor, a§a cum ne-am ragat la sfm^irea
ei, band apa Boteului Sau §i sa va bucura^i ca Hristos straluce§te din
voi, prin Duhul Sau, Care striga intru voi catre Tatal si II nume§te
Parinte al vostrul

Sa avem cu to^ii un an nou, cu multa bucurie §i fericire
dumnezeiasca, in care sa inva^am, ca frumuse^ea dumnezeiasca
biruie lumea pacatului §i a mor^ii.

115

Despre Sfdntul Antonie eel Mare din troparul §i
condacul sdu (1 7 ianuarie)

Despre Sfantul Antonie eel Mare

Troparul pe glas 4 al Sfantului Antonie il descrie pe acesta
drept rdvnitor ca §i Sfantul Hie Tezviteanul, se in^elege, pentru
dreapta credin^a §i pentru cura^ia sa integrals.

E ravnitor ca Hie, pentru ca s-a asemanat, in fiin^a sa, cu
obiceiurile sfmte ale aceluia. Dar el este asemenea §i cu Sfantul
loan Botezatorul, §i el locuitor al pustiului, pentru ca a urmat
cararile drepte ale mantuirii.

S-a facut locuitor al pustiului §i a intarit lumea cu rugaciunile
sale, a umplut-o de har prin rugaciunile sale §i o umple.

Prin aceasta intdrire a lumii, se refera la zidirea interioara a
omului duhovnicesc, prin ajutorul necontenit dat celor care se lupta
cu patimile §i cu poftele lor §i le rastignesc prin rugaciune §i
rabdare.

Pentru ca a facut acestea, spune troparul, „pentru acestea
[pentru ca tu ai o via^a sfanta §i e§ti in slava cereasca a Domnului,
langa El n.n.], roaga-te lui Hristos Dumnezeu sa mantuiasca
sufletele noaste".

Mijlocirile Sfin^ilor sunt catre Stapanul §i El mantuie§te pe
tot omul, care se lupta cu patimile sale.

In condacul sau, pe glasul al doilea [glasurile, in muzicologia
ortodoxa bizantina, reprezinta arii melodice distincte, dupa care se
canta la strana anumite por^iuni imnice], Sfantul Antonie e
prezentat ca eel care a lepadat „valurile lume§ti", care a lepadat
via^a zgomotoasa §i patima§a a societa^ii umane pentru a ca§tiga in
pustiul Egiptului „via^a fara de galceava" interioara, devenind un
om care s-a umplut de pacea lui Dumnezeu, adica de acea lini§te
interioara in care nu mai era luptat de patimi.

§i s-a umplut de pacea lui Dumnezeu, pentru ca a urmat
obiceiurilor Botezatorului loan, adica vie^ii in feciorie, post §i
rugaciune.

§i imnograful Bisericii spune in finalul condacului Sfantului:
„Deci, impreuna cu dansul [cu Sfantul loan Botezatorul n.n.] te
cinstesc, Antonie Parinte, intemeierea Parin^ilor", dreptarul
Parin^ilor, eel pe care Sfin^ii ulteriori ai Bisericii te-au luat
drept indrumar / calauza de via^a ortodoxa autentica.

116

Ie§. 28, 3: intre mintea autonomd §i mintea teonomd.
Cine efilosoful §i cine e Teologul?

Cf. LXX:

Km ob XaXr\oov ttocol tolq oocpoic; rfj diavoia, out; kvei\Xr\oa
IIvevfiaTOt; aia0rjaeco£ Km uoiriaouaiv xr\v oxoXr\v xr\v ayiocv
Aapcov dc, to ayiov, kv r\ lepateuaei Moi.

§i tu sa le spui tutor celor infelepfi la minte, pe care i-am
umplut de Duhul inielegerii §i ace§tia vor face lui Aaron ve§mant
sfant intru sfin^ire, pentru a-Mi sluji Mie.

Eu pot sa gdndesc de unul singur asupra lucrurilor, pentru
cd am minte, putere de judecatd, adicd am didvoia: aceasta e
premisa gnoseologica a filosofului §i preten^ia sa de autonomie in
cadrul gandirii.

Omul duhovnicesc, Teologul sfant insa, spune: eu nu pot
gdndi cele ale lui Dumnezeu numai pentru cd am putere de
judecatd integrd, adicd didvoia, ci numai dacd Dumnezeu ma
umple de Duhul inielegerii Sale.

Premisa omului duhovnicesc este teonomia in cadrul gandirii,
adica: gandesc numai in perimetrul a ceea ce Dumnezeu ma
lumineaza ca e adevarat §i bun, adica gandesc fiin condus de catre
Dumnezeu.

Filosoful cauta o cunoa§tere subiectivista a sa §i a lumii,
intemeiata doar pe puterea sa de judecata §i incearca sa fie critic cu
predecesorii sai in domeniul gnoseologiei.

Teologul duhovnicesc cauta o in^elegere duhovniceasca a
lumii §i a rela^iilor lui Dumnezeu cu lumea, adica o cunoa§tere ca
luminare a sensurilor lumii §i a adancimilor personale din partea lui
Dumnezeu.

El nu se lupta cu adevarul inainta§ilor sai, atata timp cat §i
aceia au fost oameni mana^i / inva^i / luminal de catre Dumnezeu,
ci ii are capuncte de reper §i de sprijin.

Filosoful se afla in disonana^a, eel mai adesea, cu inainta§ii
lui §i se considera superior acelora. Teologul se vede in armonie
interioara cu inainta§ii sai §i se vede eel mai mic dintre ei §i
nevrednic de ei.

117

Filosoful nu are fundament obiectiv stabil in gnoseologia sa,
pentru ca el nu §tie sau nu accepta lumea ca pe o creafie din iubire
§iplina de rationalitate a lui Dumnezeu.

Teologul se fundamenteaza gnoseologic tocmai pe acest a fi
in fata lui Dumnezeu §i a se deschide, prin asceza sa, harului lui
Dumnezeu, care il lumineaza din ce in ce mai mult §i il in^elepte§te.

Pentru filosof, cunoa§terea e un apanaj al puterii de judecata,
al ra^ionamentului, al deduc^iilor, intui^iilor §i decantarilor multiple
facute la nivel subiectiv.

Pentru Teolog, cunoa§terea e, in primul rand, umplere de
lumina lui Dumnezeu, e vedere extatica, apoi luminare, luminari
multiple ale min^ii, apoi contempla^ii / contemplari multiple ale
sensurilor lumii §i, numai in cele din urma, ea este un rod al
in^elegerilor pe baza Scripturii, Tradrfiei, a culturii, §tiin^ei,
filosofiei etc.

Filosoful cunoa§te liniar, cunoa§te lucruri, care nu depa§esc
puterea naturala de in^elegere a min^ii. Teologul cunoa§te, mai intai,
vertical ca sa cunoasca liniar. El se deschide lucrurilor care
depa§esc mintea umana §i care vin de la Dumnezeu §i care devin
obiectul reflectiei sale.

Filosoful e in timp §i nu are certitudini prea multe §i la el
adevarurile se imbina cu erori nenumarate. Teologul e mai presus
de timp §i in timp in mod concomitent, ca unul care e locuit de
Duhul lui Dumnezeu §i care are adevaruri prin vedere §i prin
credin^a §i prin lucrare.

Mintea autonoma se impotrive§te lucrurilor care o depa§esc §i
nu se supune voii lui Dumnezeu. Mintea plina de Duhul lui
Dumnezeu, mintea teonoma e roaba Stapanului, se supune voii lui
Dumnezeu, voie care e insa§i ra^iunea cea mai adanca §i mai
complexa a ceea ce se poate cunoa§te de catre om.

Mintea filosofului inoata printre concepte §i presupuneri.
Mintea Teologului zboara prin cerul vederii lui Dumnezeu, vazand
cele care nu s-au vazut §i nu se vor vedea niciodata de catre cei
necura^i la inima.

Filosoful dibuie adevaruri ca un orb. Teologul are certitudini
care depa§esc pe didvoicc.

Filosoful trebuie crezut cu multa precau^ie, adunand
neghinele de bobul de grau §i faci din 10 car^i 50 de pagini de
adevaruri medii.

Teologul sfant trebuie primit §i crezut cu toata inima, pentru
ca el ne talcuie§te noua cele ale lui Dumnezeu, care sunt mai presus
de in^elegere §i de vedere, ca unul care le-a vazut, le-a in^eles §i le-a
iubit §i marturise§te despre ele.

118

De aceea §i Domnul vorbe§te despre cei in^eleptili la minte de
catre Duhul lui Dumnezeu. Nu vorbe§te in Ie§. 28, 3 de oameni cu
minte, ca to^i oamenii aveau §i au minte, ci de cei pe care El i-a
luminat cu Duhul Sau eel Sfant.

119

Despre invierea Domnului potrivit Scripturii
dumnezeie§ti

Invierea lui Hristos a fast prevestitd de catre Proroci si de
cdtre El Insusi

Cand Ingerul Domnului bineveste§te Prea Curatei Maici §i
Sfintelor Femei Mironosrfe invierea Domnului le spune, printre
altele, ca El f)Yep9r|...K:a0G)<; eluev [S-a sculat / S-a ridicat {dintre
cei mor^i} dupa cum a zis] [ Mt. 28, 6, cf. GNT], a spus mai inainte.

Ceea ce fusese vestit mai inainte de catre El [Mt. 12, 40; 17,
9; 17, 23; 20, 19; Mc. 8, 31; 9, 9 etc.], ceea ce se §tia mai dinainte s-
a implinit acum. Dar ceea ce s-a vestit atunci, ceea ce s-a vestit de
mai multe ori, acum are concrete^, pe cand atunci nu se §tia cum va
fi, cum va arata Hristos eel inviat.

§i cum arata Hristos eel inviat?

Aflam acest lucru din modul cum arata Ingerul Domnului §i
din ce spune acesta.

Ingerul Domnului are infa^area cog doTpaiTf|, ca I aidoma
fulgerului iar imbracamintea Sa, forma iconomica sub care se arata
oamenilor este Igukov (he, j^lcov [alba ca zdpada, cf. GNT, MT. 28,
3]-

120

A A

Infa^isarea Ingerului Domnului e minunata, bulversanta,
produce incantare si bucurie duhovniceasca. §i Ingerul Domnului
este indumnezeit prin lumina Prea Curatei Treimi si nu prin sine.
Daca el este asa, cum arata atunci Domnul Ingerilor ?!

Nu putem sa spunem decat ca trupul inviat al Domnului
produce cu atat mai mult bucurie imensa in cei care II vad, carora El
li Se arata, pentru ca e plin de lumina dumnezeiasca. Din trupul Sau
straluceste lumina preadulce si preainveselitoare.

Dar El, Cel inviat, este Iisus cel rastignit, Care S-a sculat
dintre morii precum a zis / a binevestit mai inainte prin Proroci si
prin propria Sa gura omeneasca [cf. Mt. 28, 5-6, apud GNT].

Iisus eel rastignit a inviat dintre morii

Expresia scripturala Iisus eel rastignit [Tnaouv tov
eotaupcoiievov, cf. Mt. 28, 5, GNT], din perspectiva invierii Sale din
mor^i, ne spune ca Acelasi care a murit a si inviat.

Tocmai de aceea e luat astfel in calcul de catre Sfantul Matei,
ca Cel mort pe cruce, pentru ca sa se arate legatura interioara dintre
El, Cel mort, Care Se pogora in lad si El, Cel care invie din mor^i,
ridicand din lad pe Sfin^ii Vechiului Testament si deschizand usile
Raiului.

Sintagma Cel rastignit apare de 4 ori in NT:

1. Mt. 28, 5 [Iisus Cel rastignit];

2. Mc. 16, 16 [Iisus Nazarineanul Cel rastignit];
3. 1 Cor. 1, 23 [Hristos Cel rastignit] si

4. I Cor. 2, 2 [Iisus Hristos si Acesta ca Cel rastignit] si ea
arata identitatea lui Hristos Cel rastignit cu a Celui inviat; faptul ca
El, Cel care are trupul transfigurat e Cel care a suferit moarte de
ocara pe cruce si nu altul.

Important acestei sintagme e capitala pentru crestinii
ortodocsi pentru ca exclude orice fel de dochetism hristologic.
Hristos inviat nu este o naluca sau altcineva, un Inger spre exemplu,
ci El Insusi, Cel care poarta, pe trupul Sau, semnele cuielor si ale
sulitei.

Cand Sfantul Toma a vrut sa se incredin^eze asupra
umanita^ii lui Hristos cel inviat si a identita^ii somatice dintre Cel
de dinainte si Cel de dupa inviere a pipait ranile Domnului [cf. In.
20,27].

121

Cand Sfantul Toma s-a incredin^at de invierea Sa L-a
marturisit pe Iisus eel inviat drept Domnul si Dumnezeul sau [In.
20,28].

Cand Sfantul Pavel s-a incredin^at pe drumul spre Damasc, ca
lumina care l-a invaluit deodata este slava lui Iisus eel inviat, a
Celui pe care el II cauta [F. Ap. 9, 5], nu a mai §tiut decat pe Iisus
Hristos eel rastignit pentru to^i oamenii [I Cor. 2, 2].

Crucea e drumul spre inviere

Moartea Domnului nu este punctul final al iconomiei Sale
pentru noi, al iubirii Sale pentru noi, ci sensul mor^ii este invierea,
indumnezeirea firii Sale umane, ridicarea de-a dreapta Tatalui prin
Inal^area Sa la cer §i continua prezenja a Sa in noi, prin Duhul Sau
eel Sfant, odata cu pogorarea Sfantului Duh §i formarea Bisericii
Sale.

Sensul crucii este induhovnicirea materiel, sfin^irea intregii
lumi, transfigurarea intregii crea^ii. Daca vedem crucea §i moartea
Sa ca sucombare sub moarte nu II propovaduim ca pe Domnul eel
inviat, Care calca cu moartea Sa moartea intregii lumi, ci
preaslavim puterea mor^ii, care biruie pe to^i, chiar §i pe Domnul.

Insa Domnul a biruit in Sine moartea, a scos-o afara din
trupul §i sufletul Sau, biruind in Sine moartea §i umplandu-§i trupul
de slava Sa cea ve§nica.

122

Despdtimirea noastra nu se confunda cu dorinfa de anihilare
a trupului ci ea inseamna umplerea noastra, in mod treptat, de slava
lui Dumnezeu.

Inviem tainic, ne despatimim pe fiecare zi, pana cand
interioritatea noastra transfigurata se vede §i in afara, pe trupul
nostru §i iradiaza toate injur. Sfnuii lasa in jurul lor mireasma vie^ii
lor sfinte. Ei umplu toate de dulcea^a harului, care iradiaza din fiin^a
lor.

Mdrturia Sf. Petru despre Hristos eel inviat

Cf. GNT, in F. Ap. 2, 32 avem marturisita realitatea
coparticiparii Tatalui la invierea Fiului Sau: „toutov tov Tnoouv
ccveoxr\oev 6 QeoQ, oh Tiavxec, r\[ieiQ ko[iev liaptupec;" [Dumnezeu a
inviat pe acest Iisus, Caruia noi to^i Ii suntem marturisitorii Lui].

Pentru ca le vorbea evreilor a accentuat persoana §i rolul
Tatalui in invierea lui Hristos.

Murfi teologi au fost tenta^i de-a lungul istoriei sa vada in
marturisirea petrina de aici drept o inviere obiectuald a lui Iisus de
catre Tatal, in sensul ca Fiul a fost inviat de catre Tatal ca un obiect
pasiv, fara sa aiba vreo contribute personala.

Insa troparul Invierii marturisit de catre Biserica vorbe§te
despre Hristos, Care invie §i calca cu moartea Sa moartea. Aceasta
nu exclude coparticiparea Tatalui §i a Duhului la actul invierii Sale
din mor^i dar nici nu trebuie sa minimalizeze marturisirea faptului
ca Hristos invie, cu de la Sine putere, ca un Dumnezeu atotputernic.

Insa, pentru o in^elegere curata a textului trebuie sa conexam
pe 2, 32 cu 2, 33 §i sa observam, ca in actul inal^arii Sale la Tatal
descris de 2, 33, Hristos este Cel care Se inalfd §i nu este indlfat de
catre Tatal.

Insa nici in cadrul Inalfarii Sale la cer nu trebuie sa disociem
pe Fiul de Tatal §i de Duhul Slant, pentru ca aceasta nu se petrece
niciodata.

123

De ce Hristos eel inviat ii face pe Apostoli
marturisitorii Lui?

Dupa cum am vazut in F. Ap. 2, 32 se vorbe§te despre Sfir^ii
Apostoli ca despre marturisitorii lui Hristos eel inviat. Substantivul
plural [lupxvpec, apare de 10 ori in NT §i de 6 ori in F. Ap.

Potrivit F. Ap. 1, 8 Domnul Insusj ii nume§te pe Apostoli
drept marturisitorii Lui: aXXk A,r||j,i|jea0e 8uvoqj,iv kvzXQovxoc, tou
ayiou TTveu|j,aToc; 4(f)' b[iac, Km eaeaGe Mou pdptvpec; ev re
'Iepoi)aaA,f||j, koci [ev] uaari xr\ 'Iou8oaa Kai 2a|j,apeia Kai ecoc;
eoxatou trie; yf\Q [Dar ve^i primi putere prin pogorarea Sfantului
Duh intru voi §i-Mi ve^i fi Mie marturisitori in Ierusalim §i in toata
Iudeea si Samaria §i pana la marginea pamantului].

Marturisirea ^ine de prezen^a Sfantului Duh in Sfin^ii
Apostoli, pentru ca prin Duhul Fiului ei primesc putere lucratoare,
dinamizatoare, inflacaratoarea in propovaduirea lor. Primirea
puterii Duhului ii face marturisitorii lui Hristos, pentru ca Fiul nu e
separat de Duhul §i de Tatal in lucrarea Bisericii §i in via^a noastra.

Duhul Sfant vorbe§te despre Fiul §i le reaminte§te Sfin^ilor
Apostoli adevaratul chip al Fiului. Primind pe Sfantul Duh in fiin^a
lor ace§tia au in^eles mai bine cele spuse lor de catre Domnul §i care
sunt cuprinse la In. 14, 26:

8e ITapaKAxiToc;, to IIveu|j,a to Ayiov, o tt6|j,i)j£l 6 IlaTrip
ev tco 6v6|iaTL Mou, 'EkgIvoc; b[iac, 8i8a£ei ravTa Kal i)iTO|j,vr|06L
\)\iuq -uavTa a gIttov b\iiv ['Eyco] [Dar Mangaietorul, Duhul Sfant,
pe Care Tatal II trimite intru numele Meu, Acela va va inva^a toate
§i va va reaminti toate cele despre care Eu v-am vorbit].

Sfantul Duh face anamneza / actul de reamintire a persoanei
§i a cuvintelor lui Hristos §i El ne face sa II sim^im in noi pe Hristos
eel viu, Cel inviat, pentru ca Hristos e nedespar^it de Duhul §i de
Tatal.

Marturisitorii vorbesc intru Duhul despre Hristos eel inviat,
adica vorbesc cu autoritate dumnezeiasca despre Fiul lui Dumnezeu
eel rastignit §i inviat §i sunt gata sa moara pentru marturia lor.

Veracitatea marturiei lor consta in aceea ca prefera moartea
unei vie^i traita in minciuna, in disociere fa^a de adevarul lui
Hristos. Adevarul lui Hristos e preferabil unei vie^i separate de El.

Hristos ii face marturisitori ai Sai pe Sfin^ii Apostoli §i pe to^i
fiii Bisericii, pentru ca Se sala§luie§te intru ei impreuna cu Duhul
eel Sfant §i vorbirea lor e din adevarul comuniunii cu Hristos eel
inviat §i plin de slava.

124

Marturisirea se face pe realitatea prezen^ei §i experien^ei lui
Hristos in via^a lor. Hristos, despre care Sfin^ii Apostoli vorbesc,
este cu ei §i in ei §i le ajuta lor intru toate, pentru ca Duhul le da
ceea ce sa spuna in fa^a multimilor, care nu II cunosc pe Dumnezeu
sau a persecutorilor pagani.

Marturisitorii de la I Tes. 2, 10

Sfantul Pavel vorbe§te despre doi mdrturisitori ai
propovaduirii sale apostolice: despre membrii Bisericii §i despre
Dumnezeu: b^zic, pdptvpec; Km 6 ©eoQ, cog oolcoc; Km SiKoacoc; koo.
aiieiiiTTCoc; i)|ilv xoIq ttlot6uouolv eyevr|9r||j,ev [Voi sunte^i
mdrturisitori §i Dumnezeu, ca sfant §i drept §i fara vina am fost
intre voi, cei credincio^i].

Credincio§ii Bisericii §i Dumnezeu marturisesc despre folosul
pastora^iei noastre. Daca oamenii ne nedrepta^esc §i incearca sa
minta despre vie^uirea noastra intre ei, Dumnezeu nu minte insa
niciodata.

§i lucrarea noastra, spune Pavel, e aratata / descoperita de
catre Dumnezeu, pentru ca El ne-a dat puterea propovaduirii
noastre §i nu oamenii.

Puterea Sfantului Duh coborata la Cincizecime intru Apostoli
i-a facut pe ei marturisitorii adevara^i ai Domnului.

Marturisitorii Bisericii lui Hristos

De aceea Biserica lui Dumnezeu marturise§te persoana §i
chipul lui Hristos potrivit marturiei Apostolilor. Noi vedem pe
Hristos prin ochii Apostolilor cei plini de Duhul Sfant §i de puterea
Tatalui.

Din acest motiv nu propovaduim un alt chip al lui Hristos sau
exista un chip unitar al lui Hristos in Biserica Ortodoxa, pentru ca
este chipul Sau apostolic, pastrat cu fidelitate jertfelnica peste
veacuri.

Pentru credin^a in Hristos §i pentru icoana Lui dogmaticd sau
inchipuitd pe lemn s-a murit in Biserica. Murfi Sfin^i au preferat sa
moara decat sa admita altceva, decat adevarul apostolic al Bisericii.

Cand a fost prigonita adevarata in^elegere a persoanei Sale
sau cand s-a sfaramat chipul Sau iconografic, ca o consecin^a

125

directa a nein^elegerii persoanei Sale, atunci au murit sute de mii de
Marturisitori.

Icoana e marturia Bisericii despre Hristos, despre Hristos,
Care are doua firi unite indisolubil in persoana Sa §i Care §ade de-a
dreapta Tatalui, fiind, in acela§i timp, cu Biserica Sa fara
intrerupere.

Daca Hristos nu e in mod deplin Dumnezeu §i om, daca nu a
indumnezeit intreaga Sa fire umana, daca persoana Sa nu este
iconizata in umanitatea Sa atunci nu e Hristosul Bisericii.

Hristosul Bisericii e, in acela§i timp, pe scaunul dumnezeirii
impreuna cu Tatal §i cu Duhul dar §i cu noi, mereu, fara intrerupere,
cu membrii Bisericii Sale. Hristos ni se da drept mancare §i bautura
sfanta, El e Cel care {ine toate §i le pastreaza pe toate in existen^a,
Cel care ne mantuie§te pe fiecare in parte §i Cel care va veni sa
judece lumea cu dreptate.

Hristosul Bisericii e in^eles §i iubit numai prin comuniunea
liber consim^ita cu El §i numai printr-un efort sus^inut de
despatimire, pentru a-L percepe pe El duhovnice§te din ce in ce mai
mult.

Ca sa dai marturie despre Hristos trebuie sa te lasi invaiat de
Hristos, prin Duhul, despre cele despre Sine. Trebuie sa II ai in tine
pe Hristos §i sa II vezi pe Hristos in fiecare om creat de catre El §i
in orice detaliu al crea^iei, ca Cel care a creat cele vazute §i
nevazute §i le ^ine, prin harul Sau, intru existen^a.

Hristos cel inviat in viafa noastra

Noi ne rugam lui Hristos cel preaslavit, Lui Hristos cel inviat
§i Care poarta ranile Sale ca pe ni§te podoabe imparate§ti, pentru ca
sunt semnele dragostei Sale infinite pentru noi.

Rugaciunile noastre sunt ascultate de Hristos cel viu, Care ne
cere sa ne rugam Lui cu minte clara, §tiind ceea ce cerem §i cui
cerem §i, in acela§i timp, cu smerenie, ca ni§te fii supu§i voii Sale.

Hristos cel inviat ne iradiaza cu lumina Sa §i ne cere sa ne
curajim sj noi sim^irile ca sa II percepem pe El cu adevarat, intru
slava Sa. Hristos cel inviat ne cere sa traim duhovnice§te, mai
presus de sim^uri, pentru ca via^a ve§nica inseamna ve§nica bucurie
§i contemplare a slavei Sale, mai presus de sim^uri §i de
discursivitatea min^ii.

§i cand spunem ca Biserica este divino-umana, spunem, de
fapt, ca umanitatea noastra trebuie sa se induhovniceasca continuu,

126

pentru ca sa fim fringe duhovnice§ti, strabatute de lumina Sa din
bel§ug.

Drumul nostru este sfm^enia, continua sfir^ire, con§tientizare
a umplerii noastre de slava lui Hristos.

127

Psalmul 50 intre Septuagintd §i diaconul Coresi,
aldturi de o interpretare a textului

Psalmul 50 conform Septuagintei [ed. Rahlfs]

nacd/i 50"l21 AST noaXji 50"

Ac, to teloc; ij/ocA,|j,6ci tco Aocui5
Intru sfarsit. Psalmul lui David.

kv tco kXQeiv ■upbc, mjtov NaGocv tov iTpo4)r|Tr|v r}i/iKa
dof\XQev tTpoc; BripaaPee

[Scris] in [momentul cand ] a venit catre el Profetul Natan [
pentru ca sa il mustre], pentru cand a intrat la Birsabeea [si a
pacatuit cu ea]/

kXer\oov |_ie 6 Qeoc, Kara to |_iey a ^Xeoc, Sou Kai Kara to
TrA.f|9oc; tgov o'lktiphgov Sou kE,aXei\\iov to avoiirpa |j,ou

Miluieste-ma, Dumnezeule, dupa mare mila Ta si dupa
murfimea milelor Tale cuntfeste faradelegea mea.

eiTL ttIgIov itAajvov |j,6 auo xt\q dvonlac; |iou Kal diTO Tfj<;
anapTiac; |ioi) KaGapiaov |j,e

Spala-ma [si] mai mult de faradelegea mea si de pacatul meu
cuntfeste-ma.

128

oil xr\v dvo|iiav |j,ou ky<h y^wokg) Kal r\ a^ap-cia |j,ou
gvcottlov |j,ou koxiv 6ia uavToc;

Ca faradelegea mea eu o cunosc §i pacatul meu inaintea mea
este in toate [zilele].

6 Sol |i6vco f^ap-cov Kal to uovripov gvcottlov Sou euoiriaa
ottcoc; av AiKaia)0f)<; kv xolc, XoyoLc; Sou Kal viKr|ar)(; kv xQ
Kpivea0ai Se

Tie singur/numai am pacatuit §i rau inaintea Ta am facut, ca
Drept sa fii in cuvintele Tale §i Biruitor in judecata Ta.

l8oi) y^P ^ v dvo|iiai<; auveA,r||j,(t)0r|v Kal kv a^ap-riaic;
6KLaar|06v |j,6 r\ [j,r|Tr|p |j,ou

Caci, iata!, in faradelegi am fost zamislit §i in pacate m-a
nascut mama mea;

8 l8oi) y^P aA,r|0eiav fiYairnaac; to a8r|A,a Kal to Kpu(f)ia xf\Q
oofyiac, Sou kbr\Xuoac, |_iol

Caci, iata!, adevarul ai iubit [§i] cele nevazute §i tainice ale
in^elepciunii Tale mi le-ai aratat mie.

pavTielc; |j,6 uoocottco Kal Ka0apLO0r|ao|j,aL ■uXvveic, [ie Kal
uiTep j(Lova A,euKav0r|oo|j,aL

Stropi-ma-vei cu isop §i ma voi cura^i; spala-ma-vei §i mai
mult decat zapada ma voi albi.

aKoutieic; |ie aYaAAiaaiv Kal eu(j)poauVnv aYaAAidaovTai
oota T6TaiT6Lva)|j,6va

Auzului meu ii vei da bucurie §i veselie; bucura-se-vor oasele
mele cele umilite.

aj[6oxpe\\iov to iTpoacoiTov Sou duo TGOV a|iapTLCOV |J,OU Kal
-uaoac; xac, dvoniac; |j,ou kE,aXei\\iov

Intoarce-Ti fa^a Ta de la pacatele mele §i toate faradelegile
mele le §terge.

Kap8iav Ka0apav ktloov kv e|ioi 6 Qeoc, Kal iTveuna eu0ec;
GYKaLVLOov kv xoIq eYKa-roic; I- 1013

Inima curata creeaza / zide§te/ fa in mine, Dumnezeule, §i
duh drept / cinstit innoie§te intru cele din launtru ale mele!

129

[ir\ diToppi.i|jr)(; |ie duo toO itpocjgoitoi) Sou Kal to IIvei)|j,a
to Ayiov Sou [ir\ avxaveXr\Q an' 4|_io\3

Nu ma arunca pe mine de la fa^a Ta §i Duhul Tau eel Sfant
nu-L lua de la mine!

avoboc, |j,ol xr\v ayaXXiaavv tou awTTpioi) Sou Kal
IIv6U|j,aTL ' Hyei-iovLKCo OTtipiaov |ie

Da-mi mie bucuria mantuirii Tale §i [prin] Duhul eel
Stapanitor intare§te-ma!

5i5d£a) ccv6[iovq xocq bdovc, Sou Kal aoefieiQ em Se

61TLOTp6l)jOUaLV

Inva^a-voi pe cei faradelege caile Tale §i cei neevlavio§i catre
Tine se vor intoarce.

16 puood |j,6 4£ al|idTcov 6 Qebc, 6 Qebc, xf\Q ocoTripiac; |j,ou
dyaAAidaeTai r\ yXoiooa |j,ou xr\v 8iKaioauvnv Sou

Izbave§te-ma de varsarile de sange, Dumnezeule, Dumnezeul
mantuirii mele. Bucurase-va limba mea de dreptatea Ta.

Kupie toc x 6 lA/t| |jou avo'i^eiQ Kal to OTO|j,a |j,ou dvaYY^el
xr\v alveaiv Sou

Doamne, buzele mele vei deschide §i gura mea va vesti lauda
Ta.

18 otl el r)GeA,r|aa<; Guaiav e8a)Ka dv 6A,OKauTG0|j,aTa ouk
ei)8oKr|a6L(;

Caci, daca ai fi dorit jertfa Ti-as. fi adus. Insa arderile de tot
nu le vei binevoi.

Guola tco Oeco uveu|j,a auvTeTpi|j,|j,evov Kap8iav
auvT£TpL|i|j,6vr|v Kal TeTaiTeLvcoiievriv 6 Oeoc; ouk e^ouGevcoaei

Jertfa lui Dumnezeu este duhul zdrobit. [Pe] inima zdrobita §i
umilita Dumnezeu nu o va dispre^ui.

dydGuvov Kupie ev xr\ eu8oKia aou xr\v Slcov Kal
olKoSoiiriGriTa) xa Teixri IepouaaA,r||j,

Fa bine, Doamne, intru bunavoirea Ta Sionului §i sa se
zideasca / construiasca / cladeasca zidurile Ierusalimului!

totg ei)5oKr|aei(; Guaiav 8iKaioauvr|(; dvacfmpdv Kal
6A,OKai)TG0|j,aTa totg dvoiaouaiv em to GuaiaoTripiov Sou [iooxovq

Atunci vei binevoi jertfa drepta^ii, jertfa pentru pacate* §i
arderile de tot. Atunci vor aduce pe jertfelnicul Tau vrfei.

130

73

Coresi, Psaltirea slavo-romdna, 1577

In sfar§it. Cantecul lu David, cand vine catre-insul Nathan
Proroc §i oblici el.

1 . Miluia§te-ma, Doamne, dupa mare mila Ta

2. §i dupa multe eften§ugurele Tale, cuntfea§te fara-legile
meale.

3. Ce mai vartosu ma la de fara-legile meale §i de pacatele
meale cuntfea§te-ma.

4. Ca fara-legile meale eu §tiu §i pacatul mieu intre mine iaste
pururea.

5. Tie unuia gre§ii §i hitlen§ug intre Tine feciu, ca sa
dereptezi-Te in cuvintele Tale §i sa invingi cand veri judeca.

6. Adeca de fara-leage inceputu-s §i in pacate nascu-ma
muma mea.

7. Adeca deadevar iubit-ai. Fara-veastea §i ascunsul mandrie
Ta ivitu-mi-ai.

8. Stropi§i-ma cu sapun §i cuntfescu-ma. La-ma-veri §i mai
vartos de zapada inalbi-ma-voiu.

9. Auzului mieu dai bucurie §i veselie; bucura-se oasele
plecate.

10. Intoarce fa^a Ta de pacatele meale sT in toate fara-legile
meale cura.

1 1 . Inema curata zidea§te intru mine, Doamne, §i duh derept
innoia§te intru zgaul mieu.

12. Nu lepada mie de fa^a Ta §i Duhul Sfant al Tau nu lua de
la mine.

13. Da-mi bucuria spasenia Ta §i Duhul Vladicesc intarea§te-
ma.

14. Invat fara-legile cailor Tale §i necura^ii catre Tine
intoarce- se-vor.

15. Izbavea§te-ma de strambi, Doamne, Dumnezeul spaseniei
meale; bucura-se limba mea derepta^iei Tale.

16. Doamne, rostulu-mi de§chide, ci rostul mieu spuse lauda
Ta.

Cf. Coresi, Psaltirea slavo-romdna (1577) in comparafie cu psaltirile coresiene din 1570 si
din 1589, text stabilit, introd. si indice de Stela Toma, Ed. Academiei RSR, Bucuresti, 1976, p.
221-226.
Am indreptat insa grafia si ortografia textului dupa normele academice actuale.

131

17. Ca s-ai vrut vrea cumandarea, da-o-vrea amu; toate arsele
nu dulce vru§i.

18. Cumandarea Zeului duh framt, inema framta §i plecata
Dumnezeu nu chinuia§te.

19. Fericeaza, Doamne, dulce voiei Tale Sionul, §i sa se
zideasca pare^ii Ierusalimului.

20. Atunce dulce vru§i cumandarea derepta^iei, inal^area toata
spre ardere; atunce vor inal^a spre altariul Tau vrfei.

Probabil, ca §i noi, v-a^i bucurat de suavitatea §i de adancul
de har al textului acestui psalm, prilejuita de aceasta mergere la
radacinile lui reale.

In greaca, §i apoi in romana veche, psalmul pocain^ei
Sfantului David se prezinta in toata umanitatea §i durerea lui. Avem
un Proroc suferind, con§tient de pacatul lui, dar un Proroc plin de
har, care vorbe§te in harul pocain^ei §i veste§te lucruri de taina
despre via^a duhovniceasca a Bisericii.

Imi propusesem o discu^ie sistematica...Insa, acum, cred ca e
mai bine sa vorbesc liber despre textul psalmului. Vom indica
anumite teme discutate in psalm prin litere italice.

Avem, in primul rand, prezentata iertarea ca o consecnrfa a
revarsarii milei lui Dumnezeu in via^a noastra.

Ce este mila lui Dumnezeu? E o intrebare tot la fel de adanca
§i de plina de sensuri ca si intrebarea: ce este via^a?

Mila Sa e perceputa ca §i via^a: cu multe nuance. §i fiecare
traie§te mila lui Dumnezeu precum aerul. In zeci, mii, milioane de
randuri am in^eles ceva, am gasit ce trebuia, am fost scapa^i de
moarte. . .pentru ca am fost miluifi de catre Dumnezeu.

Insa§i via^a noastra este o mila dumnezeiasca. . .

De aceea, Sfantul David se roaga sa fie miluit conform /
potrivit cu marea mila a lui Dumnezeu, dupa cum iube§te
Dumnezeu §i nu omul.

Omul se iube§te mai pu^in, infinit mai pu^in decat ne iube§te
Dumnezeu. Dumnezeu ne iube§te §i ne iarta excesiv de mult.
Dumnezeu ne iube^te §i ne iarta, pentru ca ne considera partenerii
Sai de dialog.

De aici ar trebui sa inva^am noi sa comunicam: din
comunicarea lui Dumnezeu fa^a de noi. El ne iube§te tacut, in
tacere. . .§i tacerea Lui ne umple de lauda.

132

Tacerea cu El se transforma in doxologie. Insa, ca sa fim
miluiii trebuie sa vedem in El pe Preamilostivul.

Paradoxal lucru! Venim la El ca sa fim miluiii nu pentru ca
nu §tim ca putem fi miluiii, ci, dimpotriva, pentru ca stim ca El ne
va milui ca un Dumnezeu §i nu ca un om, adica cu ^araita.

El I§i revarsa mila Sa in via^a noastra, daca ne pocaim, cu
toptanul, ca o avalan§a. §i ne iube§te §i ne transforma atat de mult,
incat nici noi nu ne mai recunoa§tem. Iertarea lui Dumnezeu
produce transformari cople§itoare in via^a noastra.

Adica traim mai multe cu El §i din cauza Lui, decat le putem
explica. Ceea ce spunem noi despre mila lui Dumnezeu e prea firav
pe langa energia aceasta imensa, mila Lui imensa, care ne doboara
iubirea inimii.

Mila Lui ne inva^a sa iubim. Mila lui ne inva^a sa fim aten^i,
Mila Lui ne inva^a sa fim supli cu oamenii, cu natura din jurul
nostru, cu aerul pe care il respiram.

Daca nu i|i pare rau ca strives^ frumuse^ea din jur prin
prezen^a ta, ca om pacatos, inseamna ca nu ai trait mila lui
Dumnezeu, care te inva^a sfielnicia de to^i §i de toate, candoarea,
dorul dupa puritate, dupa feciorie.

Faradelegea se cere cura^ita, naruita, spalata. Impuritatea este
o eviden^a...ca §i strigarea. Omul nu striga pentru ca nu il doare.
Omul nu cauta pentru ca sa nu gaseasca. Ci el cauta §i se patrunde
la inima de lucrurile pe care inima lui le dore§te cu nesa{.

Noi cautam stabilitatea in toate. Cautam implinirea. Cura^ia e
implinire. Cura^irea faradelegilor noastre, a faptelor ie§ite din
uzan^a evlaviei este o realitate a sufletului §i a trupului nostru, a
intregii noastre fikrfe, pe care o traim, daca ni se daruie de catre
Dumnezeu. Iertarea lui Dumnezeu e o evident, care impline§te.

Daca nu ai trait-o niciodata nu po^i vorbi de ea. Ceea ce nu
am experiat nu §tim. Dar, daca o §tim, daca am trait-o, atunci avem
indrazneala catre Dumnezeu.

Acest psalm e o indrazneala a iubirii pentru Dumnezeu. O
indrazneala de fiu. Adesea vorbim despre Sfin^i, le cerem Sfhnilor,
ca daca au cdstigat indrazneala la Dumnezeu, adica, daca sunt in
slava lui Dumnezeu dupa moarte, sa se roage si pentru noi; sa
mijloceasca pentru noi.

Rugaciunea navalnica, increzatoare in iertarea lui Dumnezeu
se na§te in inima, care are intimitate / indrazneala cu Dumnezeu,
care are iubire de Dumnezeu.

Comuniunea cu Dumnezeu, acest a fi cu Dumnezeu, a
con§tientiza ca toata fiin^a ta sta in harul lui Dumnezeu inseamna a

133

cere cu indrazneala in fa^a lui Dumnezeu iertarea ta de pacate...§i
apoi §i pe a altora.

Insa indrazneala fa^a de Dumnezeu e sfielnica. Ea cere sa se
faca voia lui Dumnezeu intru toate. Indrazneala fa^a de Dumnezeu
cere ca Dumnezeu sa Se pronun^e, sa Se faca evident intr-o
chestiune anume, sa Se arate cu multa eviden^a. . .

Se ruga Sfantul pentru vindecarea cuiva sau pentru a izvori
apa din piatra seaca. Se ruga sa se termine molima lacustelor sau
potopul de apa multa sau incendiul...Se ruga cu indrazneala iubirii
catre Dumnezeu, pentru ca Dumnezeu sa I§i faca voia cu el §i cu ei,
cu to^i din jurul lui.

§i Sfantul era auzit! Sfantul era ascultat de catre Dumnezeu §i
se oprea urgia lui Dumnezeu, care, se porneste pentru pacatele
noastre, cum spune Molitfelnicul.

In citirile §i traducerile noastre la Sfanta Scriptura am
observat ca se vorbe§te foarte mult despre mania lui Dumnezeu,
despre aprinderea mdniei lui Dumnezeu, adica de aceasta urgie a Sa
pentru pacatele oamenilor. Noi, cei de azi, nu prea vorbim de ea in
perimetrul studiilor dogmatice, de§i este un atribut al lui Dumnezeu,
o manifestare a Sa fa^a de oameni.

Insa, mania lui Dumnezeu este legata de zelul lui Dumnezeu,
adica de dorin^a Lui pentru dreptate sj sfm^enie. Dorin^a lui
Dumnezeu dupa bine, zelul lui dupa sfm^enia oamenilor devine
manie sfanta, atunci cand se incalca prea mult dreptatea Sa. Dar
atunci, cand Dumnezeu nu I§i arata mania Sa fa^a de noi, atunci
trebuie sa ne infrico§am, pentru ca suntem pasurfi de catre El.

Orice pacat merita pedepsit §i ar trebui pedepsit. Ninive
trebuia pedepsita. David trebuia pedepsit... Insa ninivitenii §i David
eel prea frumos au cazut in pocain^a inaintea Domnului §i L-au
gasit pe Dumnezeu milos, preamilos §i nu drept un pedepsitor al
lor.

Ca sa fii viu trebuie sa te curate§ti de pacate. Viafa
duhovniceascd a omului inseamna iertare. E§ti iertat de Dumnezeu,
atunci ai via^a din destul in tine. Daca nu e§ti iertat e§ti pizma§, rau,
recalcitrant, razbunator, desfranat, avar, petrecare^...

Via^a din destul a lui Dumnezeu, via^a in Duh e o imensitate
care te umple, care te tot umple...§i sim^i §i afirmi ca nu iji mai
trebuie nimic, nu mai vrei mai mult, pentru ca nu po^i sa duci mai
mult.

Uneori Dumnezeu ne da atata har incat totul este insuportabil.
Ne doare inima. Inima §i mintea ne sunt pline de bucurie §i de
rapire dumnezeiasca, de candoare §i de dragoste, de milostivire §i
iertare. . .§i nu mai po^i, nu mai vrei mai mult har.

134

Dumnezeu Se revarsa, I§i revarsa mila, dupa cum spuneam,
ca o avalan§a, ca o imensitate. Nu cu pufin ne inva^a Dumnezeu, ci
cu mult §i prea mult, cu excesiv de mult. Daca nu ^i se iarta mult nu
iube§ti mult. Iar David, Parintele nostru, a fost iertat mult §i repede
pentru ca a iubit mult. §i-a dat imediat seama de pacatul sau §i 1-a
vazut in toate ale sale, in toata via^a.

Unii traiesc numai in fantasme... Sfantul David i§i vedea
pacatele sale pururea in fa^a, in fata sa si le vedea corect,
profund...§i le con§tientiza gravitatea din ce in ce mai mult pe timp
ce imbatranea.

Batrane^ea e umplere de simplitate §i de in^elepciune.
Batrane^ea sintetizeaza. Sinteza vie^ii e sfin^enie. Cand urmare§ti
toata via^a sfm^enia, atunci, la batrane^e, culegi roadele captarii tale,
totale, de via^a curata.

Cum imi cunosc faradelegea? Cum i§i cunoa§te / recunoa§te
un om duhovnicesc faradelegea? §i-o recunoa§te prin aceea ca e
zdruncinat in toata fiin^a lui de un pacat anume. Pacatul e o urmare
devastatoare pentru un om duhovnicesc.

Sfantul David i§i recunoa§te faradelegea in tot trupul, in toata
fiin^a lui. Urmarile ei sunt cu el. Urmarile faradelegii sunt active.
De aceea le §tie bine, din el, §i nu din afard.

I§i vede pacatul peste tot, oriunde merge, pentru ca nu are
pace. Pacea lui e tulburata. Traind pacea lui Dumnezeu §i aceasta
pace fiind acum deteriorate, el sufera oriunde ar fi si orice ar face §i
nu poate fi lini§tita durerea lui prin vorbe umane.

§i faradelegea Sfantului David era compusa din aprindere
spre desfranare, curvie, omor, impasibilitate, frica de a-§i fi
recunoscut pacatele imediat ce le facuse... Faradelegea de care el se
tanguie aici este un complex de fapte, de pacate, prin care a ie§it
marcant din voia lui Dumnezeu.

Insa el §tia ca faradelegea lui a avut drept ^inta numai pe
Dumnezeu, doar pe Dumnezeu [v. 6]. Faradelegea sa §i a noastra
are drept ^inta pe Dumnezeu in mod principal, pentru ca prin ea
contestam iubirea §i dreptatea Lui.

Sfantul David cunoa§te sensul moral al vie^ii, sensul ultim al
faptelor noastre. El §tie ca orice gand, fapta §i cuvant, care nu sunt
de la Dumnezeu sunt impotriva Lui.

135

De aceea marturisirea expresa a faptului ca el a gre§it in
primul rand lui Dumnezeu sau numai Lui arata ca finta pacatului
este identica cu izvorul iertarii.

A§a putem in^elege de ce Domnul ne spune ca cine love§te pe
cei Mici ai Sai II vizeaza pe El. Cine love§te faptura lui Dumnezeu,
cine taie copaci, cine polueaza apa, cine strica familia, cine
atenteaza la via^a omului atenteaza la crea^ia lui Dumnezeu, la
lucrul manilor Sale §i se lupta cu El.

Pacatul atenteaza la voia lui Dumnezeu. El neaga ordinea lui
Dumnezeu. El se sustrage iubirii lui Dumnezeu. Vrea sa
bagatelizeze sensul vie^ii, al istoriei, al lumii, care e transfigurarea
omului §i a cosmosului prin slava lui Dumnezeu.

De aceea pacatul este o respirare, o lucrare §i o gandire sub-
rationale, anti-harice. Cine pacatuie§te §i nu se pocaie§te i§i
rastalmace§te fericirea, §i-o cauta in cioburile patimilor natangi, in
efemeride.

Insa, cine con§tientizeaza raul lui §tie ca 1-a facut inaintea lui
Dumnezeu. Raul se face sub ochii lui Dumnezeu §i nu la spatele
Sau. Pacatul viu, pacatul care aprinde mania lui Dumnezeu este sub
ochii lui Dumnezeu. Dumnezeu prive§te cu manie la eel care
dispretuie§te clipa, timpul, la eel care nu face din timpul pe care il
mai are un plans continuu.

Insa mania lui Dumnezeu este iubirea lui fa^a de om
manifestata ca dreptate. Dreptatea omului trebuie sa fie binele.
Dumnezeu Se arata manios fa^a de om, il strange cu u§a, il incearca,
il trece prin greuta^i ca sa se indrepte spre bine. Mania lui
Dumnezeu nu terifieaza ca la Hollywood, nu e horror, ci e o
mustrare parinteasca, dumnezeiasca, o mustrare ca fa^a de fii.

Tatal credincios se manie din iubire, cand fml sau gre§e§te.
Nu vrea sa il extermine. Daca a§a se petrec lucrurile la oameni,
trebuie sa gandim ca mania lui Dumnezeu e cea mai paradoxals
forma / manifestare a dragostei lui Dumnezeu, care ne pasuie§te.

Dumnezeu nu omoara, ci indreapta! Dumnezeu nu vrea
moartea fapturii Sale ci repozi^ionarea ei interioara, intoarcerea
privirii, a inimii omului spre El. De aceea Sfantul David recunoa§te
ca pacatele sale sunt vii in amintirea lui, sunt intotdeauna pomenite /
reamintite de con§tiin^a sa, pentru ca atunci, cand il va judeca
Dumnezeu sa se vada ca omul nu are nimic bun, ci Drept §i Biruitor
este Dumnezeu.

Adica eu §tiu ca am pacatuit, ca sunt numai pacat. De aceea
milostivirea Ta, numai ea, ma poate mantui, pentru ca eu vin la
Tine, Dumnezeule, cu totul intinaciune, cu totul un om cazut.

136

Insa, sa nu confundam glasul sfin^eniei cu indiferen^a pentru
curajirea de pacate! Sfantul David e plin de smerenie, de umilin^a
dupa aceste pacate, insa in umilin^a lui e inundat de har din bel§ug.

El nu dispera. El i§i marturise§te pacatele dar simte, in acela§i
timp, ca in el lucreaza iertarea lui Dumnezeu, ca e plin de har §i ca
proroce§te. A§a ca marturisirea pacatelor sale sau a pacato§eniei
sale nu se confunda cu o via^a traita in dezordine de la un capat la
altul, pentru ca sa vina la judecata §i sa ceara mila lui Dumnezeu,
care sa il absolve de toate.

Nu! Ci efortul sau de indreptare e plin de marturisirea
con§tientizata a pacatelor sale. Pentru ca sa arate in fa^a
Dumnezeului iubit ca pacatul nu este o raritate in via^a lui, Sfantul
David vede pacatul in el din prima clipa, pentru ca mi§carile
patimilor se infiltreaza in om de la inceputul vie^ii sale.

lata, mama mea m-a zamislit in pofta, §i m-a purtat in pantece
pana la na§tere §i am inva^at de la ea fara. sa vreau, ca o contaminare
directa, mi§carile spre pofta, manie, spre neastampar §i confort...

De ce aducem copilul la Botez daca e sfdntV. Copilul la Botez
vine ca un om mort duhovnice§te, ca demonizat, ca plin de demoni.
El este exorcizat §i prin Botez se na§te duhovnice§te. Nu mama il
na§te pentru Dumnezeu pe copil, ci pantecele cristemrfei! Mama da
via^a copilului...dar Botezul da via^a duhovniceasca, ve§nica
acestuia!

§tim ca noi bagatelizam astazi Botezul §i exaltam
maternitatea, rostul maternitajii, pentru ca privim antropocentric
lucrurile §i pe om.

Insa Biserica prive§te teocentric lucrurile §i pe om. Ea
cinste§te via^a pentru ca este de la Dumnezeu. Insa nu submineaza
rolul absolut important al Botezului in via^a noastra, cand devenim,
cu adevarat, madulare ale Bisericii lui Hristos §i mo§tenitori ai
Impara^iei Sale.

Trebuie sa vedem maternitatea prin ochii Bisericii, adica ca
pe un dar al lui Dumnezeu, dar, al carui rod, trebuie curajit, spalat,
vindecat de pacate prin Botez.

Copilul nu este fara de pacat! Dumnezeu este Cel care il
indrepteaza pe om prin Botez, facandu-1 al Sau. De aceea copiii
trebuie da^i lui Dumnezeu, trebuie oferrfi lui Dumnezeu prin Botez,
pentru ca maternitatea are implinire eclesiala. Maternitatea trebuie
imbisericita §i sfm^ita.

Strigatul Sfantului David e acela ca nu putem minimaliza
pacatul, pentru ca prin aceasta ne dezicem de slava, de harul lui
Dumnezeu, care ne sfm^e§te pe noi.

137

Versetul al 8-lea insa ne face sa sim^im din plin ca acum, aici,
vorbe§te omul duhovnicesc, omul duhovnicesc care pacatuie§te
iconomic, din ingaduin^a lui Dumnezeu, atunci cand se
infumureaza, pentru ca §i mai sfant sa se faca.

De ce anume?! Pentru ca il auzim pe marele David ca
Dumnezeu a iubit adevarul, a iubit §i iube§te sa I§i ^ina promisiunile
/ fagaduin^ele cu oamenii. §i fagaduin^ele lui Dumnezeu, toate la un
loc, coincid cu binele omului.

Daca omul umbla in caile Domnului mo§tene§te via^a. §i
Preasfantul David confirma ca Dumnezeu e iubitor §i drept, ca El,
celor care II iubesc pe El le arata cele nevazute de cei mul^i §i
tainice ale iconomiei Sale.

Si cate nu i-au fost descoperite lui, Profetului lui Dumnezeu?!
Dumnezeu Cuvantul i S-a aratat in slava Sa §i i-a aratat cele care
vor fi, cele despre Sine, despre Hristosul lui Dumnezeu.

§i toate se intampla daca stai inaintea Domnului. Spre
exemplu, in Septuaginta, daca cautam adverbul inaintea, care mai
mereu este sub forma: inaintea lui Dumnezeu, aflam ca el apare de
438 de ori. Inaintea Lui inseamna tot cadrul istoriei, tot ceea ce se
face §i s-a facut §i se va face pe pamant de catre fiecare faptura in
parte.

Expresia evavtiov Kupiou [inaintea Domnului] in Scriptura
vechitestamentara exprima atotvederea lui Dumnezeu, atot§tiin^a lui
Dumnezeu, iconomia lui Dumnezeu cu oamenii, toata pedagogia
mantuirii noastre.

Necontenita supraveghere, privire a lui Dumnezeu fa^a de
noi. Cand §tim ca Dumnezeu e mereu prezent cu noi, ca El §tie toate
cele ale noastre, atunci via^a noastra are sens, pentru ca nu suntem
ai nimanui, chiar daca trecem prin greuta^i ce par, la un moment
dat, insurmontabile, de netrecut, ca ni§te pietre de moara in fa^a
noastra.

Cum apare insa sofia I inielepciunea lui Dumnezeu in v. 8?
Ca izvorul revelarii personalizate. Dumnezeu, spune David, mi-a
aratat / descoperit in extaz cele tainice ale Sale, cele criptice pentru
cei neinduhovnicrji.

M-a inva^at cele despre Hristos, cele despre iconomia Lui,
despre mila §i voia Sa cu noi. El mi-a revelat / mi-a facut cunoscute
pe acelea, care transcend istoria §i nu sunt produsul istoriei.

De ce Dumnezeu in imensa Sa in^elepciune a vestit mai
dinainte, prin Proroci, pe cele ale intruparii Fiului Sau? Pentru ca,
privind retrospectiv lucrurile istoriei sa vedem cu cata aten^ie a
pregatit, a derulat §i desavar§it voia Sa cu noi.

138

§i, mai ales, pentru ca sa ne arate, pas cu pas, ca istoria nu i§i
gase§te implinirea in ea insa§i, ci in Dumnezeu, Care transcende
istoria, spa^iu, timpul, existen^a, desavar§irea, fiind totodata in lume
prin slava Sa cea negraita §i necreata.

Mai presus de toate §i, in acela§i timp, in lume: acesta e
Dumnezeu in expresie umana, paradoxals, antinomica? Nu se
confunda cu crea^ia dar nici nu e despar^it de create. Crea^ia e
mereu sub privirea Lui §i El o tine, El iriga cu harul Sau fiecare
create in parte §i o duce catre sensul ei dumnezeiesc.

Pare greu de crezut pentru cei neduhovnice§ti, ca oamenii §i
crea^ia aceasta, pe care o vedem la tot pasul, va fi inundata, la un
moment dat, de slava lui Dumnezeu, ca va fi transfigurata,
preainfrumuse^ata §i ca istoria se va umple de ve§nicie, ca istoria va
intra in ve§nicie. Insa to^i vom fi martorii acestui eveniment capital,
pe deplin implinitor al umanita^ii §i al crea^iei.

Acum dibuim sensurile, incercam sa prindem §i sa experiem
cat mai multe in via^a noastra. Atunci insa vom vedea, care este
sensul pietrei, al trupului, al comuniunii, al milosteniei, ce fac, ce
aduc, ce rodesc. Rodire de viafd . . . spune antifonul.

Curajirea de pacate ne albe§te, ne stralumineaza, ne face mai
albi ca zapada, pentru ca lumina lui Dumnezeu e aceea, care ne
transfigureaza. Dumnezeu e plin de lumina §i nu de intunericl

Demonii sunt iconiza^i, a§a, la periferia Icoanelor, ca fringe
urate, §terse, pline de negru, de intuneric. Sfm^ii, dimpotriva, sunt
plini de lumina. Galbenul Sfmtelor Icoane e slava lui Dumnezeu, e
lumina dumnezeiasca in care locuiesc Sfnuii in Impara^ia lui
Dumnezeu.

Sa fim acolo unde straluce§te lumina fefei Tale . . .Dslcsl vom
privi cu aten^ie cantarile de la strana §i slujbele Bisericii vom vedea
ca ele sunt pline de teologie. §i ca, pe unde nu te-ai gandi, gasim o
teologie atat de viguroasa, atat de puternica in Liturghie, in slujbe,
in Molitve. . .care ne umple de bucurie.

Sfantul David se spala in Biserica, se strope§te cu isopul
pocain^ei, se spala, devine straluminat, adica o fiin^a prin care §i din
care straluce§te harul lui Dumnezeu.

Aceasta comparable cu zapada a cura^irii arata, ca ea este
reala dar, mai ales, ca pocain^a §terge §i pacatul §i cicatricele §i ca
ne lasa cu totul fara urmele intinaciunii.

Adica, in comparable cu parabola u§ii plina de cuie, in care
raman gaurile, daca scoatem cuiele, in cazul cura^irii de pacate, se
due §i cuiele pacatelor dar §i gaurile lor, ba, mai mult, devii §i mai
curat decat ai fi cerut sau decat te-ai fi gandit vreodata.

139

Iertarea aduce bucurie. Iertarea lui Dumnezeu este umplere
de bucurie [v. 10]. Dupa multa durere pentru pacat, iertarea lui
Dumnezeu vine ca o umplere enorma de bucurie, de veselie
dumnezeiasca.

Tocmai pentru ca vine dupa o mare epuizare, incordare a firii
noastre, veselia dumnezeiasca vine ca o be^ie a inimii. Traim o
mare eliberare, o mare incantare, u§urare, izbavire de grij a... Pacatul
e o grija care te doare, care te sacaie...O eliberare de pacat
inseamna o con§tiin^a u§urata, despovarata.

Sfantul David vorbe§te despre o veselie integrals. Pana §i
oasele mele sunt pline de har §i se bucura. Inima, mintea, carnea
mea, oasele §i sangele meu palpita de bucurie, sunt pline de har.

Daca nu ar fi pline de har, in ce ar consta atunci bucuria sa?
Dumnezeu nu produce decat bucurii adanci, complexe, finuiale.
Bucuria lui Dumnezeu e con§tientizata §i traita ca bucuria lui
Dumnezeu, ca bucurie in urma curajirii tale de pacate.

Noi nu §tim cum s-a bucurat Sfantul David, dar fiecare dintre
noi §tim, cum ne bucuram astazi, duhovnice§te, cand ne spovedim,
cand sim^im iertarea lui Dumnezeu in cadrul pocain^ei noastre, a
durerii noastre.

Voi auzi, zice David, glas de bucurie in inima mea. Inima
mea se va bucura. Aceasta e nadejdea indraznelii sale! Cand ma voi
bucura, Doamne?! Cand voi trai intoarcerea privirii Tale de la
pacatele mele. Cand Tu nu o sa mai prive§ti pacatul meu. Cand il
vei trece cu vederea, atunci voi sim^i, ca mi s-au §ters faradelegile
mele.

Verbul d-iToaTpe^co [v. 11] ne indica schimbarea fa^a de ceva
anume, intoarcerea de la ceva, respingerea unei situa^ii anume.
Tocmai de aceea cererea Sfantului David, aceasta, ca Domnul sa I§i
intoarca fa^a de la ceea ce vedea in el, de la pacatul lui, inseamna sa
nu mai ia in considerate ceva, pentru care David era indurerat
profund.

Pacatul exista in David. El era o realitate. Dar exista §i
pocain^a, ca o realitate subsecventa pacatului, ca urmare a pacatului.

§i, pentru ca exista pocain^a dupa pacat... David cere ca
Dumnezeu sa nu mai priveasca la pacatul sau ci la inima lui pocaita.
Pacatul aprinde mania lui Dumnezeu, pe cand pocain^a aprinde mila
lui Dumnezeu. §i Dumnezeiescul David cere milostivirea cea prea
mare a Domnului, care suspenda realitatea pacatului, sim^irea
poverii sale.

140

De§i pacatul nu poate fi suspendat din memorie cu totul,
pentru ca el e facut in istorie §i s-a imprimat in con§tiin^a noastra,
iertarea lui Dumnezeu insa §terge realitatea lui dureroasa din fiin^a
noastra §i ii atenueaza amintirea in con§tiin^a noastra.

Raman ca o amintire, una vaga in con§tiin^a noastra, toate
pacatele iertate. Pe de o parte, nu ne mai dor, pentru ca am trait
iertarea §i cura^irea reala a lui Dumnezeu de ele iar, pe de alta parte,
con§tiin^a noastra i§i acumuleaza o continua parere smerita despre
sine §i o continua osandire de sine amintindu-§i de cate pacate ne-a
cura^it Dumnezeu.

Trecutul pacatos, trecutul pentru care ne-am impacat cu
Dumnezeu devine o sursa de umilinia continua. De aceea Sfantul
David §i dupa ce a fost iertat de catre Dumnezeu pentru caderea lui,
nu §i-a uitat pacatele. . .

A scos din ele motive de umilinia continua, motive de
preamarire a lui Dumnezeu, pentru ca a con§tientizat faptul ca
numai Dumnezeu 1-a scos dintr-o asemenea prapastie.

Cum po^i sa fii umilit sj bucuros in acela§i timp? Noi,
locuitorii postmodernita^ii, suntem inva^a^i sa privim adancul nostru
sufletesc in mod liniar, fals psihologist sau ideologizat psihanalitic.

Adica acum ma bucur, acum sunt trist, acum plang...fara sa
pot face mai multe lucruri in acela§i timp. Insa, in adevar, via^a
duhovniceasca cunoa§te paradoxuri, stari interioare cat se poate de
reale, care exclud liniaritatea.

Pentru omul duhovnicesc exista bucurie dureroasa, exista
umilinia plina de veselie [vezi expresia mistica: vinul umiliniei],
exista lacrimi dulci, deznddejde plina de rdbdare. . .

Nu traim stari contradictorii, ci stari plenare, complexe, in
care se combina, pe de o parte, efortul nostru de cura^ire de patimi,
cu prezen^a harului lui Dumnezeu in fiin^a noastra.

Noi suntem indurera^i...dar Dumnezeu ne umple, deodata, cu
bucurie, in mijlocul durerii noastre §i avem, iata!, sim^irea starii de
bucurie dureroasa sau de durere bucuroasd.

Adica eram in iadul eel mai de jos, Dumnezeule, inima mea
imi plesnea, fiin^a mea era crispata...§i Tu m-ai umplut de bucurie
§i de veselie, cand a vrut voia Ta cu mine.

La fel. . .umilinia plina de veselie. Am baut pana la fund vinul
umilin^ei, Doamne, vinul vederii depravarii mele. Am coborat eel
mai jos, sunt eel mai jos din lad, singurul. . .

§i cand am trait aceasta con§tiin^a adanca, Tu, numai Tu, m-
ai bulversat, m-ai rava§it cu o veselie tainica, dumnezeiasca, cu
slava Ta, pe mine, eel mai de jos. . .

141

Iconizarea Sfantului Proroc Iona in pantecele chitului este
una dintre imaginile cele mei evocatoare ale acestui paradox
preafericit al vie^ii duhovnice§ti, adica al umilinfei veselitoare sau al
deznddejdii rabdatoare.

Fiind acolo unde nu mai vedeai nicio ie§ire, in pantecele
animalului §i pe fundul marii §i, totusi, sa ai stabilitate in a§teptarea
milei lui Dumnezeu inseamna expresia adevaratei credin^e, a
increderii in mila lui Dumnezeu.

Daca Domnul trece cu vederea pacatul nostra, daca nu il mai
prive§te osanditor, daca nu mai face ca el sa fie o rana vie in noi, o
rana pentra care suferim numai neplaceri §i sim^im ca totul ni se
impotrive§te, atunci putem sa zidim, impreuna cu El, casa inimii
noastre.

Aici se intalne§te dorin^a de la Mt. 5,8 a Domnului, pentra ca
zidirea inimii intra curate e tot una cu acea inima, care vede pe
Dumnezeu. De fapt cheia in^elegerii psalmului 50 sta aici: iertarea
pacatului inseamna redobandirea statutului de potential vdzdtor de
Dumnezeu al lui David, de primitor, pe mai departe, a revela^iilor
dumnezeie§ti.

Tocmai de aceea, atata durere pentra pacat, atata efort
cunuitor: pentra ca sa fie propriu comuniunii cu Dumnezeu, vederii
Sale. Nu cere iertarea de faradelege in sine, in sensul: Dumnezeu
ma iarta, ma achit de problema §i apoi sunt distant, ma comport
distant facade El...

Ci, la Sfantul David, pocain^a e urmarea lezarii acestei
legaturi prea mari intre el §i Domnul, pentra ca 1-a pus in
incapacitatea de a fi propriu vederii lui Dumnezeu.

Ce inseamna sa ai un duh drept, cinstit cu Dumnezeu? Sa nu
te faci ca ploua cand gre§e§ti. Sa nu la§i o clipa sa treaca dupa
pacatul tau, dupa ce ai vazut ca ai gre§it §i sa-I ceri iertarea.

Cand calcam pe cineva pe pantofi sau lovim pe cineva din
gre§eala in tramvai ne cerem iertare aproape instinctiv, ne cerem
iertare, daca suntem oameni sim^i, civiliza^i...

Cam la fel e cu Dumnezeu! Cand ai gre§it, nu mai a§tepta o
jumatate de secunda. Zii din toata inima: Doamne, numai eu sunt de
vind. Am gresit. Eu, eel prea slab, eel prea nevrednic,
Doamne... Iartd-md si ma miluieste...

Daca nu ne asumam deplin pacatul, intregul pacat... §i mai
lasam un rest pentra al^ii...nu putem avea duh cinstit. Pentra ca
duhul drept, duhul simplu, duhul cinstit se manifesto ca unul foarte
atent, foarte delicat, foarte sfant.

Tocmai de aceea ii iarta Dumnezeu pe Sfin^i atat de repede,
atat de mult, pentra ca sunt un exces de delicate^e. Sunt mai mult

142

decat aten^i, atunci cand vine vorba de realitatea lor interioara, de
pacat, de dragoste, de implinirea voii lui Dumnezeu.

Nu sunt lasa-ma sa te las, ci intreaga lor fiin^a e: Am venit,
Doamne! Ce trebuie safaca robul Tau?

Daca nu sari ca un arc, nu prea esti sensibil, atent, ravnitor,
zelos pentru voia Domnului. §i asta fara sa faci exces de aten^ie,
exces care streseaza pe cei din jur. E vorba de o continua vigilen^a
interioara, determinare interioara pentru a fi propriu dialogului,
comuniunii, impartasirii de sinceritate, de elegan^a.

Scriptura vorbeste despre inlauntrul nostru ca despre o
realitate tainica, foarte incapatoare, care e curajita de catre
Dumnezeu.

Ideea de abisalitate interioara nu este o inven^ie a stiin^ei
moderne ci ea reprezinta o realitate constitutive a omului
marturisita constant de catre Scriptura si Tradrfie.

Taina omului reprezinta tot acest adanc ce cuprinde trupul si
sufletul nostru deopotriva. Explorarea acestei taine, a acestui abis
ontologic, in sensul eel mai pozitiv cu putin^a, ^ine de sufletul
nostru si nu cred ca are vreo limita.

Faptul ca Insusi Dumnezeu lucreaza in adancul, in abisul
fiin^ei noastre sau ca El coboara acolo, El, Cel peste toate, ca sa ne
ridice la Sine, ne face sa ne cutremuram si sa cinstim ca un odor de
mare pret pe om si rela^ia sa cu Creatorul Sau.

De fapt, de aici ar trebui, credem noi, sa in^elegem rela^ia
dintre Sfinii si Dumnezeu: de la comuniunea aceasta extrem de
profunda, de adanca, de spa^ioasa si de tainica dintre omul
induhovnicit, care se induhovniceste continuu si Dumnezeu.

Daca vrei sa il despar^i de Dumnezeu pe eel Sfant nu po^i, nu
vei putea, pentru ca el e un duh cu Dumnezeu, taina lui e cuprinsa
in taina lui Dumnezeu si el nu isi mai apar^ine.

Sfantul isi apar^ine si nu isi apar^ine. De fapt, se robeste cu
toata libertatea, in deplina libertate si bucurie lui Dumnezeu, se da
Lui, fara sa isi piarda identitatea ci, dimpotriva, si-o imboga^este, si-
o transfigureaza.

Fiind tot mai mult al lui Dumnezeu nu isi mai apar^ine dar, in
iubirea sa cu Dumnezeu el vede, ca e din ce in ce mai mult
personalizat, din ce in ce mai mult plin de o experien^a mai
profunda, mai sigura, mai implinitoare.

Mereu doreste mai mult si mereu primeste mai mult, fara ca
sa se termine dorul sau de mai mult. Insa, in Dumnezeu, el simte ca
are si va avea continuu, vesnic, ceva mai mult, si mai mult de trait.

143

Aminteam mai sus de verbul dnooTpecpco I apostrefo de unde
avem apostrofm limba romana. §i ce este apostroful? O intoarcere
de stilou, o virgula.

Dumnezeu nu se mai uita la pacat, face o intoarcere a privirii
de la noi [asta in termeni umani] §i prive§te apoi pocainja noastra,
de care Se milostive§te §i pentru care ne umple de curate.

Exprimarile Scripturii vizavi de Dumnezeu sunt ca pentru
oameni §i nu ca pentru Ingeri. Noi trebuie sa le nrfelegem potrivit
lui Dumnezeu, sa urcam de la nrfelegerile literale la surprinderi
duhovnice§ti ale realita^ii Sale.

Altfel nu putem decat sa ne inchipuim ca Dumnezeu, Ingerii
§i Impara^ia lui Dumnezeu sunt un fel de alter-ego al nostru §i al
lumii in care traim. §i mul^i au in^eles §i in^eleg pe Dumnezeu
fantezist, naturalist, ba chiar demonic.

M-am intors la verbul grecesc de mai sus, pentru a vorbi de
eel cu care incepe v. 13. Iara§i un verb tare, expresiv.

Verbul a-uopl-iTTa) ne vorbe§te despre faptul de a fi aruncat
cineva peste bordul unei nave, de a fi aruncat ca ceva nefolositor,
daca vorbim in sensul indicat de v. 13.

De aceea David se roaga sa nu fie gasit nefolositor / netrebnic
/ impropriu de a sta in fa^a Domnului, in relate cu El. Nu ma
arunca pe mine de lafafa Ta inseamna nu ma lasa in pacat, nu ma
lasa cu cei pacato§i, nu ma gasi impropriu Jie. §i a nu mai fi
inaintea lui Dumnezeu, a nu mai fi dialogic cu Dumnezeu, in
comuniune cu El, inseamna sa fii parasit, sa fii un om al Iadului, sa
te simfi nefolositor.

144

Atunci cand nu mai sim^im faptul ca Dumnezeu ne iradiaza
cu harul Sau ne sim^im goi, nefolositori, sterpi, improprii vie^ii.
Dimpotriva, cand suntem plini de harul lui Dumnezeu, atunci
sim^im ca izvorul de via^a al lui Dumnezeu ne umple cu totul.

Duhul Tau eel Sfdnt nu-l lua de la mine inseamna sim^irea
din plin a harului lui Dumnezeu in fiin^a noastra, a slavei lui
Dumnezeu, care cuprinde §i ^ine toata crea^ia in via^a.

Impacarea noastra cu Dumnezeu, prietenia noastra cu
Dumnezeu, comuniunea noastra cu Dumnezeu... este bucurie.
Mdntuirea Lui e bucuria noastra.

Mdntuirea nu e doar un concept teologic ci este o realitate de
care se bucura, pe care o con§tientizeaza intreaga noastra fiin^a. La
bucurie, ca §i la triste^e sau durere participa intreaga noastra fiin^a.
La fel la mantuirea Domnului, la cuntfirea, iertarea §i iubirea Lui
participant integral, cu totul §i traim aceasta bucurie in mod plenar.

Insa in^elegerea acestei bucurii a mantuirii este iara§i un
paradox. Pe de o parte, noi ne sim^im nevrednici §i ultimii din lad;
adica improprii mantuirii. Credem ca nu ne mantuim pentru ca nu
avem credin^a, fapte §i nevoin^a proprii iubirii lui Dumnezeu. Pe de
alta parte insa, in mijlocul brumei noastre de rugaciune, nevoin^a,
credin^a... traim o bucurie enorma, o cuntfire pe masura noastra, o
incredin^are anume, dupa harul lui Dumnezeu.

Adica noi suntem tematori si increzatori in acela§i timp
pentru traiectul vie^ii noastre ve§nice. Uitandu-ne la faptele noastre
suntem in deznadajduire. Uitandu-ne la harul lui Dumnezeu, care ne
intare§te §i ne bucura, prindem curaj §i avem nadejde mai presus de
orice evident din faptele noastre.

§i cand Sfantul David se bucura de mantuirea Lui se bucura
de sim^irea reala a iertarii lui Dumnezeu. Iertarea lui Dumnezeu din
tot timpul este mantuirea noastra.

Daca am simfit iertarea Lui candva §i daca nu o retraim
continuu suntem departe de ea §i nu sim^im ca o avem, ca o traim.
De aceea, continua pocain^a este prilejul, atmosfera unde
Dumnezeu I§i revarsa bucuria Sa dumnezeiasca in fiin^a noastra.

§i in acest mod percepem, deopotriva, §i pu^inatatea vie^ii
noastre dar §i mare^ia iubirii Sale de oameni. §tim ca El este
bucuria, sursa noastra de bucurie, pentru ca din faptele noastre rele
nu iese nicio bucurie.

Sau, §tim in mod personal, ca oricat de multe lucruri bune am
face noi, nu le-am facut doar cu puterea noastra, ci pentru ca El ne-
a sus^inut intra toate.

In v. 14, Duhul stdpdnitor este Duhul Sfant. In edrfiile
ortodoxe romane§ti sintagma apare cu litera mica §i, din acest

145

motiv, se induce ideea ca e vorba despre duhul nostru, care
stapane§te trupul.

Insa aciiunea de stdpdnire indicata aici e a lui Dumnezeu,
pentru ca in fmalul versetului apare indicarea faptului ca Dumnezeu
ne intdreste.

Dar, Cel care face ca duhul nostru sa stapaneasca peste trup
este Duhul lui Dumnezeu. §i ca sa fim stapani^i de catre harul lui
Dumnezeu trebuie sa ne infratim cu el, sa fim una cu el, sa ii
primim iradierea tot timpul.

Suflarea Duhului Sfant, de care vorbe§te Domnul la In. 3, 8,
aceasta respiraiie a lui Dumnezeu este aceea care ne mana duhul
nostru. Suflarea Duhului bate in panzele sufletului nostru, ea fiind
cea care ne poarta corabia fiin^ei noastre acolo unde vrea
Dumnezeu.

De aceea in Tradnia ortodoxa gasim la tot pasul expresia - §i
credin^a puternica - in: asa a vrut Dumnezeu. Sau: asa mi-a dat
Domnul sa spun atunci.

Indicarea directa, interioara, iluminativa a harului e aceea
care ne poarta. Domnul ne indica ce sa spunem, ce sa facem, cum sa
ne comportam, prin luminarile Sale dumnezeie§ti. De aceea
mantuirea este un continuu dinamism, un continuu periplu de fapte
minunate, calauzite de catre Dumnezeu.

Mantuirea nu este ceva inainte de noi sau ceva de dupd noi.
Mantuirea noastrd este ceva care se petrece cu noi, acum, in mod
real, in tot timpul vie^ii noastre, timp in care sim^im prezen^a
continua a lui Dumnezeu in via^a noastra §i a intregii lumi.

Mantuirea noastra e o minune continua, traita la timpul
prezent, prin legarea noastra la harul ve§nic al Prea Sfintei Treimi,
in Biserica lui Hristos.

Noi traim in istorie dar §i mai presus de istorie, ramanand
oamenii istoriei, pentru ca Cel care ne sus^ine §i ne poarta este
Hristos plin de Duhul cel Sfant.

§i cum sa nu fie o astfel de comuniune, o astfel de prietenie
dumnezeiasca o bucurie imensa §i un izvor imens de bucurie
continua, atata timp cat El este cu noi §i II sim^im cu noi, ca §i cu
Apostolii Sai, in tot timpul vie^ii noastre?

Binein^eles, cand realita^ile despre care noi vorbim acum nu
sunt realitdfi personale, in tot omul, tot ceea ce scriem aici pare
literaturd gratuitd, fara sens.

Dar cand aceste realita^i sunt ale cuiva, traite de catre cineva,
atunci intreaga Teologie scrisa devine o Teologie experimentata,
pentru ca Teologia devine un bun personal.

146

Iar mantuirea, de§i este iradiere continua a lui Dumnezeu in
via^a noastra, ea este traita ca un bun / bine personal, de§i el nu se
poate disocia niciodata de comuniunea cu Dumnezeu. Mantuirea
este via^a §i bucuria pe care ne-o da relafia vie cu persoana lui
Hristos §i nu relaiia intelectuala cu inva^atura lui Hristos, in care
Hristos ne este indiferent.

Inva^atura lui Hristos ne conduce la Hristos §i nu ne face
sclavii ei. Daca litera e preferata persoanei Domnului atunci
idolatrizam materia §i nu avem o relate reala cu Dumnezeu, Cel
care a spus toate literele sj toate cuvintele §i toate adevarurile §i
Care, prin ele, ne trage mereu la comuniunea ve§nica cu Sine.

In aceasta ordine de idei, un teolog ortodox, care cauta sa
cunoasca cu toata dragostea pe Hristos, nu poate sa confunde
literalitatea Scripturii sau a Tradi^iei cu relafia cu Dumnezeu.

Raportarea la Scriptura sau aten^ia la traducerea §i in^elegerea
corecta a Scripturii §i a Parin^ilor nu se face de dragul artei, ci
pentru o indicare corecta a profilului adevarat al lui Hristos intrupat
§i al Sfin^ilor Sai.

Prime§ti o scrisoare de la cineva iubit §i vrei sa o in^elegi atat
in litera cat §i in duhul ei, in ceea ce depa§e§te litera. De aceea o
cite§ti serios, cu nesa^, pentru ca sa prinzi atat ideile cat §i nuan^ele
scrisorii. Insa, cite§ti scrisoarea ca pe scrisoare a iubitei sau a sofiei
tale, ca pe ceva ce fine locul lor momentan, fortuit §i nu ca pe ceva,
care le inlocuie.

La fel, daca citim Scriptura §i Parin^ii le citim cu nesa^,
cautand sensul corect al termenilor dar, in acela§i timp, vrem §i
nuan^ele, sensurile, adancimile textelor. §i cum adancimile sunt
infinite, nesa^ul nostra este intr-o continua mi§care, intr-o continua
ardoare, pentru ca mereu luam, ca dintr-un ocean §i inva^atura tot
nu se termina.

Nu putem confunda astfel literalismul cu infelegerea
duhovniceasca a car^ii. Pentru noi literalitatea car^ii este parte
subsidiara a in^elegerii duhovnice§ti, o parte components dar nu
singura sau partea semnificativa.

Trebuie sa avem textul, da, el sa fie cat se poate de corect, de
aproape de semnificatiile lui initiate §i dupa aceea urmeaza
strdvederea textului, privirea prin text, cu ajutoral haralui
dumnezeiesc, pentru semnifica^iile sale mantuitoare.

Citirea, intr-o perspective duhovniceasca, a lnjelegerii
sensurilor cura^itoare, mantuitoare ale Scripturii si ale Parin^ilor e o
bucurie continua, o minunare continua.

§i cele pe care le in^elegem din cele ale lui Dumnezeu ne
zidesc, ne intaresc, ne fortifica interior. Numai intarit de catre

147

Dumnezeu po^i vorbi, po^i inva^a pe cei faradelege caile Domnului,
cum spune David.

Intoarcerea celor neevlavio§i catre Domnul inseamna, in eel
mai adanc mod cu putin^a, dobdndirea unei iubiri §i a unei
con§tiin}e tot lafel de atente, ca §i a ta, eel care propovaduie§ti.

Umplerea noastra cu aten^ie, cu perseveren^a, cu delicate^e s-
a facut prin ascultarea de voia lui Dumnezeu. Vestind voia lui
Dumnezeu cu aceasta profunzime de spirit, atunci se imprima in cei
care ne asculta, atat adevarurile lui Dumnezeu cat §i duhul nostru
arzator, amprenta vie^ii noastre duhovnice§ti.

§i astfel, transmitem nu numai adevaruri exprimate intr-o
limba romana cursiva §i...teologica, ci §i evlavia, suple^ea, bucuria
dumnezeiasca, care inmoaie inimile, care bucura pe aceia care ne
asculta, care ii lumineaza pe oameni, care rimeaza §i cu inima lor,
pentru ca rimeaza cu voia lui Dumnezeu.

Adevarul plin de har trece ca un foe prin inimile multora §i ii
face pe tofi sa scanteieze, sa se aprinda §i sa arda de dragoste de
Dumnezeu. Pentru ca cuvantul lui Dumnezeu e foe mistuitor,
cunLfitor, luminator §i e plin de puterea Duhului Sfant, care ne
intare§te §i ne face fermi in atitudinile si in via^a noastra.

Care sunt vdrsdrile de sdnge ale con§tiin{ei noastre? Sunt
toate acele sicane §i indurerari cu care am lovit con§tiin^a §i inima
aproapelui nostru.

§i ele, se pare, ca sunt multc.Cand rupem lini§tea cuiva,
cand abuzam de bunatatea cuiva, cand trecem cu tancul peste
sensibilita^ile cuiva, se zice, pe drept, ca nu avem inima de cre§tin.

§i Sfantul David nu mai vrea sange in via^a lui dar nici
violent la adresa cuiva. §i, intr-o asemenea aten^ie la detalii, po^i
sa te bucuri de dreptatea lui Dumnezeu, de voia Sa cu noi, pentru ca
El pedepse§te nesim^irea §i neindurarea dar miluie§te candoarea,
aten^ia §i umilin^a iubitoare de Dumnezeu.

148

Cum ne deschide Dumnezeu gura ca sa II laudam? Cand
Balaam, spre exemplu, a trebuit sa binecuvinteze pe Israel, Domnul
a turnat / a pus cuvdnt in gura lui [kvefiaXev pf||j,a dc, to aTO|j,a
aurou, cf. Num. 23, 16], 1-a facut vorbitor cu putere de sus, un
vorbitor dumnezeiesc, un Proroc.

Cand Dumnezeu ne deschide gura ca sa vorbim, atunci
sim^im ca izvora§te din noi o oranduire de sens, o cuvantare, o
inva^atura, care ne depa§e§te a§teptarile, tocmai pentru ca e din
luminare dumnezeiasca.

Vorbim omene§te, in fraze §i expresii umane, dar for^a
cuvintelor §i modul cum ele se a§eaza in mintea §i pe limba noastra
ne intrece a§teptarile §i cuvantarea e resim^ita ca atare: ca o
surprizd, ca un dar de la Dumnezeu.

Nici noi nu ne a§teptam sa spunem, sa facem acel lucru sau sa
cantam atat de dumnezeie§te. . .§i, post factum, vedem ca acest lucru
s-a produs. Dumnezeu lucreaza prin persoana noastra, prin darurile
§i calita^ile noastre, date tot de catre El, cele ale Sale, spre folosul
Bisericii Sale.

Suntem o harfa in mana Sa, dar una ra^ionala, nu obiectuala.
Dumnezeu vorbe§te prin noi, prin aceea ca noi ne dorim ca
Dumnezeu sa pescuiasca pe oameni pentru Impara^ia Sa. El nu ne
for^eaza fiin^a, ci gase§te in noi o fiin^a deschisa spre Sine, ca o
fereastra §i Dumnezeu I§i arata boga^ia Sa de har prin noi, transpare
prin noi.

§i numai cand Dumnezeu ne deschide inima putem rosti cu
buzele noastre cele bineplacute Lui. §i numai cand El ne da cuvant,
cuvdnt cu putere multd [cum spune rostirea liturgica a ierarhului] se
plineste in inimile oamenilor a§teptarea §i dorul dupa Evanghelia
Domnului, se impline§te mantuirea credincio§ilor.

Daca Dumnezeu ne deschide gura, atunci II putem lauda
duhovnice§te. Lauda duhovniceascd e mereu o revarsare a inimii.
Prea plinul inimii, bucuria inimii pline de har se revarsa in cuvinte,
in cantare §i este bucuria noastra de Dumnezeul mantuirii noastre.

§i aceasta, jertfa bucuriei inimii e adevarata jertfa bineplacuta
Domnului. Pentru ca bucuria de Dumnezeu e iubire de Dumnezeu.
§i iubirea de Dumnezeu e implinire a tuturor poruncilor Sale, cu
toate caderile §i pacatele noastre, pentru ca §tim ca cuvantul /
cuvintele / poruncile Sale sunt adevarul §i nasc via^a adevarata in
noi.

Cuvantul cu putere multd e cuvantul din care se simte
iradierea lui Dumnezeu, harul. El nu e rostit, in mod neaparat, de la
megafon, el nu e introdus cu for^a in urechile oamenilor, ci are
puterea adevarului in el, are puterea harului de chemare la pocain^a

149

§i de vindecare a fiin^ei noastre. §i aceasta putere a adevaralui
dumnezeiesc convinge, are puterea de a convinge inima doritoare
de a afla adevaral.

Tocmai in aceasta consta minunea: cateva cuvinte spuse unui
om pacatos il pot schimba radical. Cand sim^im puterea cuvantului
convertitor, mantuitor, atunci in^elegem ce valoare are cuvantul.

Cuvantul nu e doar o deschidere a gurii, o articulare fara sens
§i fara valoare, ci el are in sine lumina, are har, daca folose§ti
cuvantul in mod nepervertit, in mod nepatima§.

§i ca sa fie plin de har cuvantul nostra trebuie ca mintea §i
fiin^a noastra sa fie pline de har §i el sa iasa ca o lumina din lumina
pe care Dumnezeu a revarsat-o in fiin^a noastra §i o revarsa in
intreaga lume. De aceea nu po^i sa te joci cu cuvintele! Cand
incercam sa ne jucam cu cuvintele, in mod pervers, atunci ii legam
pe oameni in plasa in§elarii.

Cuvantul care te in§ala e cuvantul care i^i indica o stare de a
fi subumana. Cuvantul care te seduce pentra a te insula vrea sa ni
reduca libertatea duhovniceasca, bucuria de Dumnezeu, simplitatea
inimii, recuno§tin^a, transparen^a. . .

Cuvantul care te insula este un instrument folosit pentra
moarte §i nu pentra vindecare .. .§i te insula, pentra ca iese dintr-o
minte singura, ingustata, capricioasa.

Bunatatea nu e un capriciu. Nici iubirea si nici sfm^enia.
Via^a duhovniceasca nu este pentra doua clipe. Chiar daca ai caderi
nenumarate - §i to^i avem caderi - gandul tau e tot acolo: la a te
curaji, la a te sfin^i.

Dar cuvantul nebulos, inchis la cuget vrea sa te fenteze cu o
duhovnicie numai de-o predica, numai de-o clipa, numai pentra
saptamana asta...El nu are continuitate. Lui ii e frica sa iasa din
propriul sau orizont. Nu vrea, de fapt, sa vada orizonturi multiple de
duhovnicie.

Insa, cand Dumnezeu pune in gura ta cuvant sau Dumnezeu
te plimba ca pe Pavel - unde? - acolo unde El dore§te, atunci
in^elegi ca adevarata duhovnicie / induhovnicire / cale dreapta,
paradoxal, inseamna, in mod continuu, o schimbare de perspective,
o largire a orizontului, o sinteza §i mai mare a cuno§tin^elor §i a
trairilor, pentra ca Dumnezeu te face sa renun^i, constant, la
planurile tale reduse despre via^a §i lucrarea ta.

Am dat exemplul lui Balaam mai intai §i apoi pe eel al lui
Pavel. Fiecare dintre ei aveau o via^a cu un orizont limitat pana a
intrat Dumnezeu in via^a lor.

Magarrfa / asina lui Balaam [in edi^ia BOR 1988 e Valaam,
pe cand in ed. BOR 2001 e Balaam. Septuaginta permite ambele

150

titulaturi pentru ca v-ul grecesc se poate traduce si ca b] vede pe
Ingerul Domnului, apoi il vede §i el. . .

Incepe sa proroceasca, pentru ca puterea Sfantul Duh coboara
in el, dupa cum spune Scriptura. §i Balaam II vede in vedenie, in
timpul somnului, cu ochii inimii, II vede pe Omul, Care va iesi din
saman^a lui Israel sau pe astrul / steaua, care va rasari din Iacov,
adica pe Hristos Domnul.

Pana aici Balaam avusese un orizont limitat la istoria lui.
Odata cu vedenia sa, care il face un vazator de cele ceresti, al lui
Dumnezeu, acest in^elept dintre pagani vede peste istorie, vede mai
inainte pe Hristos Domnul si orizontul sau se modifica in mod
considerabil, in mod neasteptat pentru el.

La fel se intampla si cu Pavel pe drumul spre
Damasc...Dintr-o data e invaluit de slava lui Dumnezeu si via^a lui
devine cu totul alta. Nu se astepta la asa ceva, dar, se pare, ca era
intru totul pregatit pentru acest lucru.

De aceea mul^i cred ca nu sunt pregati^i pentru dureri, pentru
martiriu, pentru despar^iri...si, deodata, vezi ca suporta dureri,
devin monahi din oameni atei si necredinciosi sau sunt martiriza^i in
chip si fel, desi nu se credeau vrednici de asa ceva.

§i aceasta e minunea minunilor pentru noi: ca atunci cand te
deschizi lui Dumnezeu din ce in ce mai mult, via^a ta devine o
continua schimbare, o continua minune, o continua dezicere de
idealurile tale pentru perspective tot mai bogate, mai adanci si mai
semnificative pentru Biserica si istorie.

Dar, ca sa se intample toate acestea, trebuie sa cobori in
smerenie, sa ascul^i voia lui Dumnezeu, ce vrea El cu tine si sa nu te
opui glasului Sau.

Ca sa ascul^i / sa auzi acurat voia lui Dumnezeu insa trebuie
sa ai, sa i^i cape^i o inima zdrobita. Daca cautati in dic^ionar verbul
auvTp(.pco, un verb la participiu, verbul tradus de catre noi in v. 19 si
il puneti in relate cu inima: inima zdrobita, gasi^i ca inseamna cele
impreund zdrobite, distruse, zdrumicate [ouv + TpLpco].

§i iata aici un folos practic, pentru ce trebuie sa cunosti si sa
stii sensul lingvistic, propriu, al textului pe care il comentezi! Daca
stii sensul lingvistic autentic atunci po^i in^elege autentic in^elesul
sau duhovnicesc.

O inima plina de patimi este o inima plina de fiare spirituale,
adica de demoni. Ca sa ai o inima zdrobita, trebuie sa omori, sa
distrugi capetele balurilor spirituali, cum spune rugaciunea liturgica
sau sa omori pruncii pacatelor lovindu-i de piatra-Hristos
[precum in psalm], adica de pomenirea continua a numelui Sau in
rugaciunea isihasta.

151

Pentru o inima zdrobita trebuie sa farami toate intariturile,
resturile de mandrie §i de incredere in tine, in puterea de a face ceva
fara Dumnezeu, din inima ta. Trebuie sa distrugi cazematele raului
din inima ta, sa le faci cioburi, sa le faci praf.

§i iata ca am plecat de la sensul literal §i am ajuns la eel
duhovnicesc al sintagmei inima zdrobita, pentru a ne intoarce la
literalitatea ei imboga^i.

Nu ne spune Sfantul David sa ne imbolnavim de inima sau sa
ne lovim in piept pana ne asfixiem ci, dimpotriva, ne spune ca
aceste resturi de demonism, de ziduri demonice din inima noastra se
distrug prin lucrarea min^ii in inima, prin ferirea de patimi §i prin
harul lui Dumnezeu, care rezide§te zidurile Ierusalimului, adica ale
inimii noastre virtuoase, ale finrfei noastre duhovnice§ti.

Ca sa ajungi la inima zdrobita trebuie sa cada zidurile
Ierihonului, sa moara cu totul §i, Dumnezeu, noi impreuna cu
Dumnezeu, sa ne facem ziduri noi fiin^ei noastre, ziduri de aparare
impotriva demonilor §i a ereziilor, prin virtu^i dumnezeie§ti §i prin
cugetare §i §tiin^a duhovniceasca.

Dupa cum Dumnezeu nu trece cu vederea inima, care §i-a
zdrobit gandurile §i crezurile rele, tot la fel nu va trece cu vederea
rugaciunea noastra de a ni se rezidi Ierusalimul fiin^ei noastre, de a
se face din fiin^a noastra un oras. al pacii.

§i aici, in fiin^a noastra, slujim apoi Stapanului, aducandu-I
jertfele bineplacute ale cura^iei §i ale rugaciunii noastre.

152

Ochii lui Dumnezeu §iprezenfa Sa in lume

Vederea, atotvederea lui Dumnezeu este una dintre insu§irile
/ puterile lui Dumnezeu eel mai adesea invocate de catre cre§tinii
ortodoc§i, cand vine vorba de dreptate. Nedreptatea sociala sau
personala e pusa sub ochii lui Dumnezeu. Sau cerem dreptatea Lui
pentru ca El a vazut ceea ce ni s-a intamplat sau vede ceea ce se
petrece cu noi § i cu to^i laolalta.

Ps. 65, 7, cf. LXX, ne spune ca „ol 6(f)0aA,|j,oi Autou 4iti xa
e0vr| euipAiiTouaiv" [ochii Lui privesc / cauta peste neamuri]. Cf.
VUL, ochii Lui Dumnezeu „super gentes respiciunt": se intorc
catre /peste neamuri.

§i aceasta privire a Lui catre / peste noi este nadejdea celui
nedrepta^it. Neamurile credincioase, care au devenit Biserica Lui,
au nadejdea ca sunt mereu sub ochii Domnului, sub asisten^a Lui
continua, ca nu sunt ale nimanui.

Cel nedrepta^it are o instan^a ultima, daca dreptatea umana, a
tribunalului, a apelului la lege nu ii da un ca§tig de cauza. Dreptatea
e ceruta de la Dumnezeu, pentru ca „Tu singur e§ti Dumnezeul
tuturor regatelor pamantului, Tu ai facut cerul §i pamantul" [IV
Regi 19, 15, cf. ed. BOR 1988] si „Tu singur esti Sfant" [Apoc. 15.
4, ed. BOR 1988].

Sfm^enia lui Dumnezeu e dreapta pentru ca preadreapta e
iubirea Sa de oameni. Cel care vede toate ne vede intru toate, pana
in cele mai fine amanunte ale vie^ii noastre.

Pentru Sfantul Vasile cel Mare, Dumnezeu Atot|iitorul este
Dumnezeul „Care intre cele de sus locuie§ti §i spre cele de jos
prive§ti; Cel ce ispite§ti inimile §i rarunchii §i tainele oamenilor le
§tii cu adevarat" [Cf Ceaslov, ed. 1993, Rugdciunea a 6-a a
diminetii, p. 12].

El cerceteaza / cunoa§te / incearca / ispite§te inima omului,
caile lui, voia lui, ca sa vada daca dore§te binele §i daca urmeaza
dreptatea.

Cand El temptat [VUL, Deut. 13, 3] ispite§te / testeaza / il
incearca pe om, nu face altceva decat „sa afle de iubrfi pe Domnul
Dumnezeul vostru din toata inima voastra §i din tot sufletul vostru"
[Ibidem, ed. BOR 1988].

Verbul iTeipa(a) ne arata, cf. Liddell-Scott Lexicon, ca avem
de-a face cu ac^iunea de a fi testat, de a fi pus la incercare, de a da o
proba.

Incercarea lui Dumnezeu nu este un motiv de introducere a
noastra in pacat, nu e o ingreunare a noastra pentru a pacatui, ci e o

153

lasare a noastra in greu, in durere, in conjuncturi aproape
imposibile, pentru ca sa observam noi inline / sa con§tientizam, cat
de adanca e dragostea noastra pentru El sau ce suntem in stare ca sa
facem pentru El.

Momentul de cumpana e momentul de edificare, de
con§tientizare, de lamurire personala. Atunci in^elegi cat e§ti, cine
e§ti §i cat de dependent e§ti de ajutorul lui Dumnezeu.

De aceea...^' nu ne duce pe noi in ispita e o cerere smerita a
noastra, pentru ca Dumnezeu sa nu ne lase sa ne sim^im, in mod
acut, neputin^a, pentru ca suntem in stare sa facem tot felul de
faradelegi intr-o clipa, daca El nu e cu noi. Mantuirea se joaca intr-o
clipa.

Pentru aceasta clipa trebuie sa avem „inima veghetoare §i
curata...[ca] sa trecem toata noaptea acestei vie^i" [Ceaslov, ed
1993, p. 13] in pace. Noaptea, adica in mijlocul ispitelor de tot
felul, cand nu vezi ce te ataca, pericolul e maxim, e mereu la cote
maxime. Insa, ochii Domnului vad tot ceea ce se petrece in noaptea
vie^ii noastre.

De aceea repeta Scriptura, ca unul sau altul, spre exemplu
regele Ioram: „a facut lucruri rele in ochii Domnului [eiToiriaev to
iTovripov evcoiTLov Kupiou, cf. LXX, II Regi 8, 18].

Sintagma inaintea Domnului [gvcottlov Kupiou] [in VUL
coram Domino §i in WTT T\y\^ ^.^S] reprezinta o sintagma cheie
in Scriptura vechitestamentara prin care se exprima faptul, ca toate
cele care se petrec in lume, bune sau rele, se fac sub ochii lui
Dumnezeu, in prezen^a Sa, fiind §i El de fa^a.

Inaintea Domnului ca in LXX sau inaintea ochilor lui Iehova
cum e in WTT sau in vederea Domnului [in the sight of the LORD,
cf. KJV] exprima atostiinia Sa dumnezeiasca.

Sfantul Proroc Iona a experimentat in pantecele chitului ceea
ce inseamna sa fii respins de la ochii Lui [cf. LXX, Iona 2, 5], sa
sim^i ca e§ti lasat sa rji traie§ti din plin adancul gre§elii. Insa tu te
sim^i neprivit de catre Dumnezeu. . .pe cand El te prive§te in adancul
durerii tale §i compatime§te cu tine pentru vindecarea ta,
compatime§te pedagogic cu tine.

Caci „ochii Lui spre sarac privesc, genele Lui cerceteaza pe
fii oamenilor" [Ps. 10, 4, cf. ed. BOR 1988]. In ed. BOR 2001
apare: „ochii Lui spre eel sarac se-ndreapta [aiTopAiiTouaiv]", cauta
spre el. Ednia Badili^a 2006 opteaza pentru: „Ochii Sai privesc la
eel sarman, pleoapele Sale cerceteaza pe fiii oamenilor".

Insa LXX-ul are la Ps. 10, 4 o nuan^a speciala, care exprima
sj mai bine gestul lui Dumnezeu fa^a de noi, nuan^a exprimata de
verbul e^eraCco.

154

Acest verb ne spune ca „genele Lui scruteazd pe fiii
oamenilor". Nu numai ca ne vede, dar ne vede cu de-amanuntul, ne
scaneaza, ne §tie fir a par.

Scrutarea noastra de catre Dumnezeu e reala. Tocmai de
aceea El §tie nevoia, rugaciunea noastra inainte ca ea sa se nasca, sa
se zamisleasca in fiin^a noastra.

Insa El a§teapta sa cerem, sa cerem, sa inva^am sa cerem, sa
ne inva^am cu dialogul deschis, tran§ant cu El, pentru ca sa fim
dialogici. Rugaciunea noastra pentru dreptate, pentru ca Dumnezeu
sa ne faca dreptate fa^a de vrajma§ul nostru diavolul, ca sa ne scape
de uneltirile lui cele rele are rolul de a ne exersa dragostea.

Rugaciunea ne inva^a ce inseamna sa nu fi singur sau cat de
rau e sa fii singur. Starea cu El nu e singuratate. Dar, starea fara
rugaciunea catre El este o stare de dezolare, de singuratate, care te
dezumanizeaza.

***

V-a^i pus vreodata intrebarea de ce Domnul a lasat pe Israel,
pe Israelul, care II a§tepta pe Mesia vreo 4-5 sute de ani fara
Profeti?

Cand Domnul nu a mai vorbit prin Proroci §i a lasat pe
in^eleptii lui Israel sa talmaceasca Scriptura dupa cum pot, ei au
ajuns la o idee de Mesia, care nu mai avea deloc transcendent.

I-a lasat singuri ca sa vada, cine se pregate§te duhovnice§te
pentru Mesia §i cine incearca sa gandeasca de unul singur Scriptura
§i sa pronosticheze venirea Domnului.

§i, pentru ca nu to^i au fost Simeoni sau Ane pline de Duhul
Slant. . .nu au sesizat nimic in Mesia, cand El a venit §i statea in fa^a
lor...

A§a §i astazi: cine cauta sa gaseasca cifrul Scripturii §i al
venirii Sale sau cine vrea sa urgenteze intamplarea semnelor venirii
Sale...nu face decat sa gandeasca trufa§ despre planul lui
Dumnezeu, care e plin de adanca in^elepciune, frumuse^e, smerenie
§i subtilitate.

Caci imnologia ortodoxa canta: n-au simfit cand Te-ai
intrupat Puterile cele de sus, Doamne. . . Nici ele nu au fost in stare
sa in^eleaga iconomia Sa, mila Sa cu noi...daramite oamenii! Tot la
fel, de ce credem acum ca suntem singuri, de ce suntem atat de
pesimi§ti, de ce nu vrem sa inmultim frumuse^ea in noi §i in lume,
ci pesimismul catastroficl

155

Daca Dumnezeu nu ne vede e semn ca noi nu ne cunoa§tem
Dumnezeul, ca avem o vedere deformata despre El. Venirea Lui va
intrece orice a§teptare, orice idee, orice inchipuire umana §i se va
petrece ca un fur, deodata. . .dupa cum ne-a spus El.

Ideea ca noi II putem foria pe Dumnezeu ca sa inchida ciclul
actual al lumii e o parere copilareasca §i ^ine, mai degraba, de o
proiectie mecanicist-ra^ionalista asupra lui Dumnezeu, decat
de. . .voia lui Dumnezeu.

***

E drept sa suferi? Da, suferin^a e pedagogica §i soteriologica!
E drept sa te rogi? Da, e soteriologic si te inva^a comunionalitatea,
te inva^a sa fii cu altul §i nu singur. E drept sa te sim^i mereu sub
ochii lui Dumnezeu? Da, pentru ca El e prezent mereu in via^a
noastra §i a lumii, nu numai de sus ci §i de jos, fiind cu noi, in noi,
langa noi, in fa^a noastra §i ne inconjoara de pretutindeni.

In teologiile unde Dumnezeu nu coboara la om ci sta
numai... in cer, singuratatea §i plictisul sunt la ele acasa. Insa, in
via^a §i teologia ortodoxa, Dumnezeu coboara la om, e cu omul, e
prezent in lume, chiar daca prin fiin^a §i slava Sa El depa§e§te
intreaga lume. El e in afara lumii prin fiin^a §i slava Sa dar §i in
lume prin slava Sa.

De aceea noi nu privim la cer §i nu ne gandim la Dumnezeu
numai ca la Cineva departe ci ca la Cineva aproape de noi §i cu noi.

Stam in fa^a Sfintei Mese a altarului §i in jurul ei §i suntem cu
Imparatul maririlor. II sim^im cu noi, II vedem cu noi, II §tim cu
noi, II marturisim fara tagada ca e cu noi, nu numai acum, ci pana la
sfarsjtul veacurilor §i in toata ve§nica.

***

Ochii lui Dumnezeu nu sunt reci, rai, razbunatori, a§a cum
apar in pictura Rena§terii. Ci 6(f)0aA,|j,oi autou go; iTepiaTepai [ochii
Lui sunt ca porumbeii, cf. Cant. Cant. 5, 12, LXX].

Ochii Lui sunt plini de nevinova^ie, chiar daca, citind
Scriptura, mul^i i§i formeaza o vedere justiciars, macabra, titanica
despre Dumnezeu.

156

Parerea deformata despre El se formeaza din cauza unei citiri
a Scripturii, care nu are adevarata atingere cu El, reala atingere cu
El. Daca nu ai vazut slava Sa, daca nu te-ai bucurat de descoperirea
luminii Sale Hristos Dumnezeu este in^eles cu totul deformat.

Cand in^elegi pe cineva il in^elegi prin dragoste. Cand
in^elegi pe cineva, adica cand iube§ti pe cineva nu ai numai
fotografii cu el, grimase de bucurie sau de durerc.ci ai chipul sau
in tine, il §tii din tine, il ai cu tine §i chipul sau din tine e pe masura
iubirii tale fa^a de el.

La fel sta treaba sj cu in^elegerea fe^ei, a ochilor, a iubirii lui
Dumnezeu. Cu Dumnezeu nu po^i avea numai o relate textuala. Nu
e de ajuns sa Ii §tii cuvintele pe de rost, sa I le trambi^ezi peste
tot...Ci cuvintele Lui din Scripturi, din Paring, din crea^ia Sa au
rolul numai de a te imbia sa II vrei pe El deplin, sa II vreipentru El.

Cuvintele Lui sunt semnele vazute §i adanci ale iubirii Lui,
ale chipului iubirii Sale, care sunt gata sa se reverse in noi §i sa ne
faca sa II vedem as a cum este. De Dumnezeu nu ne putem
indragosti cum vrem noi sau oricum, pentru ca nu conteaza
detaliile, ci, dimpotriva, numai in Adevarul §i Duhul Lui.

§i cei care spun: am credinia mea dar nu imi trebuie Biserica
sau toate Bisericile sunt la fel trebuie sa auda ca Dumnezeu vrea sa
fie cunoscut in casa Lui, acolo, in locul unde privesc ochii Lui §i
unde stau picioarele Lui. §i ca acolo unde este Biserica Lui fiecare
are accesul la adevarul Lui §i stau in Duhul Lui.

Cred ca oricine in^elege ca nu pot sa existe o mie de formule
ale apei dupa cum nu pot fi nici o mie de Biserici. Exista Biserica
Ortodoxa §i biserici, Tradrfia Bisericii §i tradi^ii ale bisericilor. . .

Adica exista o adevarata Biserica §i pseudo-biserici, pentru ca
altfel nimic nu mai are sens. Dar, ca sa vezi adevarata Biserica
trebuie sa fii luminat de Duhul, pentru ca sa vezi Biserica, dupa
cum Simeon §i Ana L-au vazut pe Mesia dar arfii nu au vazut nimic
special in El.

Po^i sa treci pe langa Biserica de mii de ori si sa nu sim^i
niciodata aroma Bisericii §i nici sa vrei sa intri in ea.

Gandrfi-va ce ar insemna sa trece^i pe langa patiserie, sa se
faca tort, prajituri...§i sa nu sim^iti nimic, pentru ca mirosul va este
afectat...

Toata lumea se bucura de acest miros in jurul vostru dar voi
nu sim^i nimic. §i oamenii nu se pot bucura in absen^a resortului
bucuriei...

***

157

Nu e dramatic sa nu §tii, ca Dumnezeu te prive§te cu ochi de
porumbel...pe cand tu crezi ca El nu te va ierta niciodata, pentru
ca...e raw?! Nu e dramatic sa nu sim^i niciodata, dar niciodata
dulcea^a harului...dar sa crezi ca e§ti un Sfdntll Nu e dramatic sa
confunzi pe Mesia cu un tdlhar...§i sa stai de doua mii de ani sa
a^tep^i . . .pe Cel care a venit deja §i e cu noil\

Ba da...e foarte dramatic! O drama in care se zbat milioane
de oameni §i pe care nu ii po^i ajuta, cu toate eforturile tale sau ale
multora, pentru ca nu sunt... chemaii de Duhul ca sa // vadd pe
Mesial

§i de ce nu sunt chemaii §i ei?! Pentru ca sunt pironrfi in
ideea unui Dumnezeu, pe care §i 1-au facut ei pentru ei §i le este mai
draga inchipuirea aceasta decat. . .frumuse^ea Lui.

Deci nu e de ajuns sdfii vdzut de catre Dumnezeu, ci trebuie
sa II vezi §i tu, sa II sesizezi, sa Ii sim^i prezen^a pretutindeni. Ateul,
care nu mai are sim^uri normale, care §i-a distrus ingenuitatea, vrea
dovezi...cand el §i-a distrus organele aperceptive sau sj le tine in
baltoaca cu patimi.

Dumnezeu I§i dore§te sa fie cunoscut de catre to^i oamenii
dar...potrivit Sie§i. Daca pentru domnul pre§edinte, pentru soacra
ta, pentru iubita ta...te pregate§ti in mod aparte, e§ti numai ochi §i
urechi, e§ti o bucurie continua...cum po^i sa vii la Dumnezeu
oricum si sa mai §i te-ntrebi: unde std ascuns acest Dumnezeu, de
nu mi se aratd mie, care sunt ditamai nesim^itul?!

Drama necredinciosului nu e drama lui Dumnezeu ci e drama
nedoririi a ceva real, sigur, ferm...Omul, care nu §tie carte, omul
care s-a nascut acolo unde nu sunt ortodoc§i, omul care a cautat pe
Dumnezeu prin toate filosofiile §i ereziile nu e lasat de catre
Dumnezeu sa orbecaie la nesfar§it ci e adus in staulul Bisericii Sale.
Dumnezeu, Care vede ce trebuie sa vada, Care §tie ce ai tu, acolo,
in addncuri infundatd...o valorifica imediat.

Daca exista proaspata, adanca, aspira^ia ta catre El...te va
aduce la Sine. Am observat acest lucru in toata via^a pana acum.
Cand mi-am dorit ceva profund sau cand am dat curs voii lui
Dumnezeu cu noi atunci am sim^it ce inseamna sa treci cu
Dumnezeu peste toate obstacolele, prin dureri multe, prin mijlocul
deznadejdii.

§i asta, pentru ca trebuie sa vrei sa vezi §i tu pa§ii lui
Dumnezeu in lume, trena slavei Sale, care acopera totul, pentru ca
sa sim^i, cum ne prive§te Dumnezeu, cum ne scruteaza inimile.

158

Accente teologice §i apologetice in Comentariul la
Galateni al lui Martin Luther

Numai capitolul 1, 1-9 din Comentariul la Galateni

1 . Luther §i Anabapti§tii sau cearta pentru eclesialitate

In Comentariul sau la Galateni [folosim edrfia engleza din
biblioteca electronica Biblesoft 2006], Martin Luther vorbe§te
despre falsii apostoli la 1, 2, adica in contextul in care Sfantul Pavel
aminte§te de Bisericile Galatiei.

§i, referindu-se la pseudi§tii timpului sau [din punctul sau de
vedere], el scrie:

„Anabapti§tii timpului nostra urmeaza fal§ilor apostoli. Ei nu
fac altceva decat sa mareasca pretutindeni numaral du§manilor
Evangheliei. Ei merg acolo unde sunt cre§tini [a se citi : adepfi ai
reformei lui Luther n.n.].

De ce insa nu invadeaza provinciile catolice §i nu i§i predica
invataturile lor principilor pagani, episcopilor §i doctorilor [romano-
catolici n.n.], pentru ca noi ne-am facut [cre§tini n.n.] prin ajutoral
lui Dumnezeu?

Ace§ti slabi marturisitori [soft martyrs] nu au nicio §ansa. Ei
merg unde Evanghelia este {inuta §i, prin aceasta, nu-§i pun in
niciun fel via^a in pericol ".

Astfel, Luther ii considera martiri / marturisitori falsi pe
anabapti§ti, pentru ca ace§tia nu predicau catolicilor sau paganilor,
care puteau sa ii lin§eze imediat, ci predicau in cadral nucleului nou
format prin predica sa.

2. Hristos Mediatoral / Mijlocitoral §i reduc^ia teologica

Hristos Mijlocitorul apare pentru prima data in acest
comentariu in contextul discu^iei referitoare la lipsa de sens a
specula^iilor referitoare la natura lui Dumnezeu.

Pentru Luther, pacato§ii justifica^i / indrepta^i, care vor sa
cunoasca pe Dumnezeu, trebuie sa §tie ca „nu exista alt Dumnezeu
in afara de omul Hristos Iisus".

159

Adica Luther nu recomanda pentru adep^ii sai in^elegerea
teologica referitoare la dogma Treimii ci credirrfa in Hristos era
pentru el esen^ialul, lucrul care te scotea din cautarile tale teologice.

Oare a§a sa stea lucrurile? El spune ca da §i ne recomanda sa
II primim pe Hristos §i sa uitam discu^ia referitoare la fiin^a lui
Dumnezeu. Pentru Luther discu^ia despre fiin^a lui Dumnezeu §i,
implicit, despre triadologie este o discu^ie antagonica cu cea a
justificarii.

3 . Sectarii arieni

In 1, 3, Luther vorbe§te despre multiplele erori, care au
emanat de la secte §i ii desemneaza pe arieni drept urma§ii acestor
sectari.

Arienii au negat divinitatea lui Hristos, de§i vorbeau despre
El ca despre „o creatura nobila §i desavar§ita, superioara Ingerilor,
pentru ca prin El Dumnezeu a creat cerul §i pamantul".

4. Muhammad §i palavrele

Tot in 1,3, Luther spune ca Muhammad / Mahomed a „vorbit
inalt despre Hristos". Insa „toate laudele lor sunt numai palavre /
vorbe goale / vorbarie [palaver] prin care vor sa in§ele oamenii".

5. Luther §i anti-catolicismul. Cum sta treaba cu mantuirea?

Mdntuirea prin Hristos este pentru Luther „artileria grea" a
crestinismului gandit de catre el, prin care sunt aruncate in aer
papalitatea, faptele bune, meritele Sfin^ilor §i superstrfiile, cf. 1,4.

§i Luther spune, ca nu ne putem mantui prin faptele noastre,
prin eforturile personale, pentru ca Hristos a facut acest lucru odata
pentru to^i, caci S-a dat pe Sine pentru pacatele noastre.

Prin asta Luther confunda mdntuirea universala cu cea
personald, sco^and din cadrul improprierii mantuirii personale orice
efort ascetic al despatimirii. Mantuirea luterana este un cadou
dumnezeiesc, care te lasd la fel, dar, care te face sa crezi...ca e§ti
altfel.

160

6. Punerea la gramada. . .a sectelor

Mdntuirea prin Hristos, gandita ca act deplin al lui Hristos
pentru noi, fa^a de care noi nu trebuie sa ne manifestam in niciun fel
reprezinta convingerea noastra, spune el, „ca noi suntem luminal §i
ca intrecem in in^elegere / judecata pe papista§i, monahi, calugarrfe,
preo^i, mahomedani, anabapti§ti, §i pe to^i cei care se incred in
meritele lor, ca secte rele §i distinctive, caci au furat / au jefuit
onoarea / slava lui Dumnezeu §i a lui Hristos, care apar^ine numai
Lor", cf. 1,4.

7. Ce e pacatul?

Luther afirma ca sectele [avea in vizor, cu precadere, pe
romano-catolici, dar §i pe anabapti§ti] au o parere falsa despre
pacat. Ace§ti sectari cred ca „pacatul e ceva mic, care se cura^e^te
u§or prin fapte bune", cf. 1,4. Prin acest mod de raportare la pacat,
spune el, noi nu mai sim^im faptul ca „Hristos a luat pacatele
noastre" asupra Sa.

Luther credea ca „geniul cre§tinismului" e cuprins in
cuvintele lui Pavel, care a spus ca Hristos este „Cel care a luat
asupra Sa pacatele noastre", cf. Ibidem.

Martin se marturise§te ca om pacatos §i spune ca pacatele
sale nu sunt incalcari imaginare [imaginary transgressions] ale voii
lui Dumnezeu, cf. Ibidem.

8. Zdrenfe murdare filthy rags].

Nu credem ca pre§edintele Basescu s-a inspirat din Luther
cand a zis. . .figancd impuiitd.. . [asta a fost gluma...nu?!].

Cine sunt zdrenfele murdare ale timpului sau?

Spune el: ,,to^i cei care vorbesc despre voie libera / liber
arbitru, toate ordinele religioase [adica ordinele calugare§ti romano-
catolice n.n.], missele [liturghiile romano-catolice n.n.], slujbele,
voturile [voturile monahale...asta dupa ce el insu§i fusese calugar
augustinian §i a parasit manastirea, pentru ca sa se casatoreasca
n.n.], posturile §i altele asemenea", cf. Ibidem.

161

Dupa cum se observa, Luther privit prin ochianul sensibil al
corectitudinii politice a sec. al 21 -lea nu da semne de toleran^a
religioasa, e impotriva diversion de opinie §i de atitudine, insulta,
e capricios, e non-progresist, nu crede in autodeterminarea umana,
instiga la violen^a, denigreaza...adica e tributarul unor atitudini
revansarde §i non-iluministe.

9. Biserica vazuta caplanta delicatd [tender plant].

Expresia apare in 1, 6. Biserica nou infiin^ata e ca o floare, ca
o planta delicata, care trebuie supravegheata. Ei trebuie sa i se
predice, sa i se vorbeasca pentru ca nu e trecuta prin incercarile
credinfei [trials of faith].

10. Luther se raporteaza la Sfantul Ieronim cand comenteaza
Galateni.

Prima data in 1, 2. A doua oara in 1, 6...Parerea noastra e ca
citeaza numai din el, pentru ca Ieronim §tia ebraica §i Luther
mergea pe textul ebraic §i dorea sa vada opinia acestuia pe textul
paulin, ca unul care in^elegea semnifica^iile ebraice ale numelor,
localita^ilor, ale mentalita^ii ebraice...

De aceea in 1 , 6, Luther il citeaza pe Ieronim cu terminologia
ebraica a numelui de Galateni, care inseamna „oameni cazuti".

1 1 . Ce spune Luther despre germani?

„...noi suntem foarte entuzia§ti [de felul nostru n.n.], dar
astazi emotiile noastre s-au racit §i am devenit slabi", cf 1,6.

12. Fixa^ia pe. . .eretici

„Ereticii nu ne avertizeaza [vizavi de impactul real n.n.] al
erorilor lor", cf. 1,6. Cred ca are dreptate!

Nici papalitatea vremii sale nu a crezut ca ex-augustinianul
Luther, doctor in teologie romano-catolica o sa induca lumea in

162

atatea erori...§i o sa dea na§tere unei noi biserici, care agonizeaza
incd in istorie.

1 3 . Fixa^ia pe . . . anabapti§ti

In 1, 6, Luther scrie: „Astazi, anabapti§tii §i al^ii ca ei, gasind
ca e greu sa ne condamne in ceva anume, ne acuza pe noi, pe
luterani [Cata modestiel... Pe luterani §i nu pe ...crestini], ca suntem
timizi in a profesa / a propovadui intregul adevar.

Ei recunosc ca noi stam / suntem pe fundamentul in Hristos,
dar sus^in ca noi am cazut la capitolul zidirii [Bisericii n.n.]. In
acest fel, ace§ti fanatici perversi [perverse fanatics] fac parada [nu
e vorba de GayFest 2008. ..dar e pe aproape!] in blestematele lor
inva^aturi de Cuvantul lui Dumnezeu, flutura stindardul numelui lui
Dumnezeu, in§eland astfel pe mul^i.

Caci dracul se demasca imediat, daca apare a§a cum este:
negru §i unit. De aceea prefera sa lucreze nelegiuitele sale urzeli in
numele lui Dumnezeu", adica prin anabaptisti.

14. Discriminarea §i genocidul religios real.

Adica Occidentule democrat, care aperi astazi libertdtile
religioase ale tuturor sectelor, adu-^i aminte ca odata le faceai
ferfenrfape toate!

Cine sunt dusmanii lui Luther §i ai ...luteranilor, nu
ai... crestinilorl

Aflam din 1, 7: „Papista§ii §i fanaticii, care ne urasc pe noi,
condamna inva^aturile noastre, §i vor sa ne ucidd. De aceea §i noi
uram §i condamnam blestematele lor inva^aturi. [...] De aceea, ca §i
Pavel, noi nu ne ru§inam de faptul ca Bisericile sunt prigonite. De
vina pentru acestea sunt anabapti§tii §i alji fanatici".

15. Fdcdtorii-de-necazuri [trouble-makers]

Iara§i o lista luteralnica, pe care o gasim la 1, 7.
Facatorii de necazuri, de rauta^i, izvoditorii de persecu^ii sunt
„papa, cardinalii, episcopii, monahii, §i acea intreaga sinagogd a

163

Satanei [synagogue of Satan]", care, binein^eles, este Biserica
Romano-Catolica.

Imi aduc aminte ca literatura teologica adventa §i iehovista e
plina de aceasta formula: Sinagoga a Satanei, o titulatura folosita
predilect pentru a caracteriza Biserica Romano-Catolica.

Sunt certurile §i disensiunile dintre popoare doar de factum
economica, sociala, teritoriala...? Nu, sunt si religioase, \m de un
mod particular de a vedea tradi^ia religioasa §i via^a sociala prin
prisma moralita^ii religioase.

§i sunt. . . si religioase intr-o cota ridicata §i nu modesta.

16. Anatema §i herem

1 , 8 explica cuvantul grecesc prin eel ebraic sau vede cum ele
se intrepatrund sau se completeaza reciproc.

Herem, spune Luther, este corelativul anatemei din greaca §i
inseamna: blestemat, osdndit, condamnat. Dar, privind dic^ionarul
ebraic mi-am dat seama ca al nostra cherem ar putea veni din
ebraica, pentru ca herem vine de la haram, care, in sensul primar,
de baza, inseamna a separa, a izola pe cineva.

Daca ne uitam la spusa romaneasca „stau la cheremul lui"
vedem ca inseamna faptul, ca cineva sd stea la dispozifia altuia, sd
tind de dispozifia altuia.

Dic^ionarele romane§ti spun ca acest cherem e un cuvant
turcesc. Insa, coinciden^a sau nu, §i in ebraica eel care este
heremizat, este instrainat de corpul credincio§ilor printr-o hotarare a
cuiva, care vine de la cineva.

17. Luther, papa §i Scriptura

Finalul lui 1 , 9 neaga infailibilitatea papala.

Spune Luther: „Pavel se subordoneaza / se face mai mic
decat to^i predicatorii, decat to^i Ingerii din cer §i decat toate
Sfintele Scripturi.

Noi nu suntem stapani, judecatori sau arbitri [peste Biserica
§i Scriptura n.n.], ci martori, ucenici, §i marturisitori ai Scripturilor,
indiferent daca noi suntem papa, Luther, Augustin, Pavel sau un
Inger din cer".

164

18. Un Luther. . .de final

Descoperim aici un Luther incendiar, cu predilec^ii, cu fixa^ii
anume, vulcanic, care le-o zice la to^i. . .§i care i§i profeseaza cu
obstinate nolle descoperiri teologice pur subiectiviste.

Textul lasa sa se in^eleaga faptul, ca avem de-a face cu un om
agitat, neimpacat cu situa^ia reala, razbunator. . .

165

Despre mo§tenirea lui Dumnezeu

1. Sintagma Xabv eyKAxipov

Sintagma Xabv eyKAxipov [popor mo§tenitor, Deut. 4, 20, cf.
LXX] e unica in LXX. Dumnezeu §i-a ales Israelul dintre neamuri
ca sa Ii fie popor mo§tenitor sau popor de mo§tenire cum spune ed.
BOR2001.

Dar mo§tenirea de care vorbe§te Domnul nu {ine numai de
temporalitate, ci §i de ve§nicie. Pentru acest motiv Israelul eel
adevarat al Bisericii II mo§tene§te pe Dumnezeu, pentru ca asculta
de poruncile Sale.

2. Mo§tenirea lui Dumnezeu

Incepand de la Fac. 15, 7, ceea ce promite Dumnezeu §i ceea
ce va da Dumnezeu lui Israel eel vechi, dar §i lui Israel eel nou,
Bisericii e . . .mo§tenirea [KA,r|povo|jia] Sa.

Fie ca e vorba despre pamant, despre via^a, despre iertare §i
mantuire toate acestea sunt mo§tenirea lui Dumnezeu, sunt
consecin^ele reale in via^a noastra ale implinirea voii Sale.

Insa, in primul rand, oamenii credincio§i sunt mo§tenirea Lui.

3. Arvuna mo§tenirii la Sfantul Vasile eel Mare

In anaforaua sa, Sfantul Vasile spune despre Sfantul Duh
faptul ca „Sfantul Duh, [Care este] Duhul adevarului, [este §i] darul
infierii, arvuna mo§tenirii celei ce va sa fie, inceputul bunata^ilor
celor ve§nice, puterea cea facatoare de via^a, izvorul sfin^eniei...",
cf. Liturghier, ed. BOR 2000, p. 226.

Cu alte cuvinte, daca suntem plini de roadele duhovnice§ti ale
Duhului Sfant avem arvuna mo§tenirii Sale celei ve§nice, adica
arvuna imparajiei Sale.

166

4. Ce inseamna ...arvuna?

Cf. DEX 1998, p. 62, arvuna este echivalentul lui... acont. Iar
acontul, cf. Idem, p. 8 este o „parte dintr-o suma de bani platita sau
incasata inainte, la o cumparare sau la incheierea unei tranzac^ii, ca
garan^ie; avans, acontare, arvuna, parte din salariu".

Primind acum arvuna Duhului, prezen^a si sim^irea Duhului
in fiin^a noastra...suntem incredin^i in mod direct de catre
Dumnezeu, ca El ne va da intreaga Sa boga^ie de har, de in^elegere
si de dragoste in impanuia Sa.

Acum primim / avem doar o geand de fericire . . .p& cand
atunci vom avea totul.

Diferen^a dintre mostenirea mea.. . si mo§tenirea Lui.

Eu pot lasa mostenire cuiva car^ile mele, vesminte, icoane,
bani, posesiuni... Dumnezeu ne lasa mostenire pamantul acesta, cu
tot ceea ce vedem, dar si Impara^ia Sa daca suntem fii ascultatori ai
Sai.

Eu las mostenire lucruri primite de la El sau facute impreuna
cu El, pe cand El imi da sa mostenesc toata frumuse^ea acestei vie^i
si, mai ales, a celei viitoare, pentru care aceasta, de acum, e numai o
pregustare palidd a frumuse^ii Sale vesnice.

6. Poporul si mostenirea lui Dumnezeu

Poporul [laog] si mostenirea [laog] lui Dumnezeu este Israel
eel scos din Egipt [I Regi 8, 51, cf. LXX], cu mdna puternica §i cu
brat inalt [Ps. 135, 12, cf. LXX].

Dar fiii Bisericii sunt poporul si mostenirea lui Dumnezeu,
pentru ca sunt nascu^i prin cuvdntul eel viu al Dumnezeu [6ioc A,6you
Ccovto; Geou, I Petr. 1, 23, cf. GNT] si au casd nefdeutd de mdna,
ve§nicd, in ceruri [o'iklocv dxeipoiToi.r|Tov odcoviov kv xolc, oupavolg,
II Cor. 5,1, cf. GNT].

167

7. De la cine a primit Biserica mo§tenirea sa?

Sfantul Clement Romanul in / Cor. 42 ne raspunde intr-un
mod elocvent, pentru ca sa nu mai incurcam Biserica
cu... bisericile:

„Apostolii ne-au adus Evanghelia de la Domnul Iisus Hristos;
Iisus Hristos a fost trimis de Tatal. A§adar Hristos este de la
Dumnezeu, iar Apostolii de la Hristos, deci amandoua s-au facut cu
buna randuiala [euraKTcoc;], din voia lui Dumnezeu.

A§adar, primind ei porunci, §i fiind plini de certitudine prin
Invierea Domnului nostra Iisus Hristos §i crezand in cuvantul lui
Dumnezeu, au ie§it cu certitudinea Duhului Sfant [cu arvuna I
incrediniarea de care am vorbit anterior n.n.] evanghelizand, ca are
sa vina Impara^ia lui Dumnezeu.

A§adar, propovaduind in sate §i ora§e, a§ezau in ele parga
[xac, ujiupxuc] acestora [pe oamenii duhovnice§ti cei mai insemna^i
ai acelor ^inuturi n.n.], punandu-i la incercare / cercetandu-i
[8oKL|iaoavT6c;] prin Duhul, drept episcopi [g-itloko-itodc;] §i diaconi
[Siockovouc;] ai celor ce aveau sa creada", cf. SC 161 1 CO 1, ed. Ica
jr., p. 412.

Mo§tenirea Bisericii Ortodoxe este mo§tenirea Treimii. §i
mo§tenirea pe care Treimea ne-a dat-o noua este innoirea viejii
[Kmv6rr|Ti (qtV;, Rom. 6, 4, cf. GNT], continua inaintare in
sfinienie.

8. Mostenirea prin fagaduinfa [Gal. 3, 18]

Sintagma f| KA,r|povo|j,i.a 5i' euaYYeAiac; [mostenirea din / prin
fagaduin^a] ne arata faptul, ca Sfantul Avraam a primit mostenirea
lui Dumnezeu pentru ca a crezut ne^armurit in faptul, ca Dumnezeu
I§i va implini fagaduin^a Lui cu el.

Acela§i lucru se petrece §i cu noi acum. Noi credem ca vom
primi Impara^ia lui Dumnezeu, ca vom fi mo§tenitori ai Impara^iei
Sale, daca vom implini porancile Sale §i ne vom comporta, in mod
real, ca ni§te fii ai Sai.

§i la noi mostenirea este de domeniul viitorului §i al nadejdii
netarmurite, chiar daca acum primim arvuna, semnul ca El este cu
noi §i va fi cu noi.

168

Locurile tipologice mariologice de la Fac. 8, 11 §i

28, 12

Fac. 8, 11

Acatistul Adormirii Maicii Domnului, Icos 5, stih 4:
„stalparea porumbitei, cea din mana lui Noe".

LXX: „§i avea o frunza de maslin in ciocul gurii lui [Km
d^ev fyvXXov kXaiac, Kapcfmc; kv tco OTO|j,au aircf|<;]".

VUL: „portans ramum olivae".

BOR 2001 : „avea in cioc o ramura verde de maslin".

***
Fac. 28, 12

LXX: „Km kvvuviaoQr\ koo. l8oi) KAi|j,a£ eatripLYl-ievri kv xf\
yfj r\Q r\ K6(j)aA,ri d4)LKV6LTO elg tov oupavov Kal ol "AyyeA-OL tou
0eoO dvepaivov Kal KatePaivov git' auify;".

Trad, noastra la LXX: „§i a avut o vedenie §i - iata! - o
scara era fixata in pamant, al carei capat strapungea / intra in cer §i
Ingerii lui Dumnezeu se urcau §i se coborau pe ea".

BOR 2001 [ed. IPS Bartolomeu Anania]: „§i a avut un vis.
lata, o scara era sprijinita pe pamant, al carei varf atingea cerul; iar
Ingerii lui Dumnezeu se suiau §i se pogorau pea ea".

VUL: „viditque in somnis scalam stantem super terram et
cacumen illius tangens caelum Angelos quoque Dei ascendentes et
descendentes per earn".

Trad, noastra la VUL: „§i a vazut in somn o scara stand pe
pamant, al carei capat atingea / strapungea cerul [§i], de asemenea,
pe Ingerii lui Dumnezeu urcand §i coborand pe ea".

***

Corespondent noutestamentar al lui Fac 28, 12 este In. 1,51:

BOR 1988: „§i i-a zis: Adevarat, adevarat zic voua, de acum
ve^i vedea cerul deschizandu-se §i pe ingerii lui Dumnezeu suindu-
se §i coborandu-se peste Fiul Omului".

169

Soteriologia protestantd intr-un singur GIF

The Beginning

Adica esen^a soteriologiei protestante e urmatoarea: pacatul
distruge cu totul rela^ia dintre Dumnezeu §i om, produce intre om §i
Dumnezeu o prapastie §i, numai prin jertfa de pe cruce a Fiul lui
Dumnezeu umanitatea se impaca cu Dumnezeu §i impacarea
noastra cu Dumnezeu nu e vazuta ca o umplere a noastra, a celor
credincio§i, de harul lui Dumnezeu §i ca o intarire §i indumnezeire
a firii noastre umane, ci ca o relajie exterioara noua, dintre Fiul,
Care Se jertfe§te §i Tatal, Care accepta jertfa Lui pentru lume.

Insa, gre§eala fundamentala a teologiei protestante consta
tocmai in aceea ca il vede pe om in mod fundamental distrus, cazut,
separat de Dumnezeu dupa pacat.

Din acest motiv nu poate sa explice, in mod coerent, cum s-a
mai putut da Revela^ia dumnezeiasca Sfin^ilor Proroci ai Vechiului
Testament §i nici cum a mai putut sa apara Prea Curata Fecioara ca
sa II nasca pe Mesia §i nici cum au mai putut sa II in^eleaga pe
Domnul Apostolii Sai §i cei care au crezut in propovaduirea Sa.

Pacatul a insemnat o cadere din comuniunea cu Dumnezeu,
insa chipul lui Dumnezeu in om nu s-a distrus in mod iremediabil ci
s-a alterat, s-a viciat, puterea omului de sesizare a lui Dumnezeu in
via^a sa reducandu-se, dar nu pierind cu desavar§ire, fapt pentru
care exista Drep^i, Patriarhi, Proroci, Martiri in Vechiul Testament.

Soteriologia protestanta vorbe§te de un abis intre Dumnezeu
§i om, de o sciziune totala, care insa nu a existat niciodata, pentru
ca, fara Dumnezeu, lumea se intoarce in neexisten^a, in neant.

Sursa erorii soteriologiei protestante sta in aceea ca nu
cunoa§te harul lui Dumnezeu, ca legatura interioara dintre
Dumnezeu §i crea^ia Sa. Lumea, chiar §i in pacat, sta in harul lui

170

Dumnezeu, care ii sus^ine existen^a, chiar daca, in interiorul sau, in
fiin^a sa, omul nu mai simte lucrarea lui Dumnezeu.

Teoria marelui gol, a abisului dintre Dumnezeu §i oameni e
traita in mod dramatic in lumea contemporana, acolo unde nu se
mai vede §i nu se mai simte interior prezen^a lui Dumnezeu in
crea^ia Sa §i unde Dumnezeu e vazut ca existand undeva, departe de
noi.

Drama secularizarii noastre, a ruperii de orice relate cu
Dumnezeu §i cu Biserica Sa ne face sa fim un desert inconjurat de
peste tot de pericole. §i drama noastra abia acum incepe sa ne
sfredeleasca cu putere constitu^ia persoanei umane.

171

Teologia pomelnicului

'W-- ■ _i- - Bringing 3 fresh perspective*

sa&tifefcm. n-f&ft thfA -w&Mffii ■ vM&z^;-

Jft frtf. OEM, MMf/f r .<mt** fttfa&rf £&$fa

172

PC^M--

(ttittftA-o* > fed, A" 4 ™:

W^w

Imaginile supra sunt doua pomelnice scanate, scrise de catre
doua femei credincioase din parohia noastra §i acestea au fost
aduse, impreuna cu o lumanare aprinsa, la u§a din dreapta a
Sfantului altar, pentru ca cei scri§i pe ele sa fie pomeni^i la
Cinstitele Daruri sau la Sfdnta Liturghie, dupa cum scrie in susul
lor.

Pomelnic de la pomenire, de la a pomeni, de la a-p. aminti de
cineva sau de mai mulii la un loc, de la a-i purta pe fra^ii tai intr-o
continua rugaciune.

Pomelnicului e forma curenta de recuno§tin^a ortodoxa fa^a
de oamenii pe care i-am intalnit in via^a noastra §i acum sunt vii sau
adormi^i / mor^i.

173

Din punct de vedere practic, pomelnicul este transpunerea in
act a ragaciunii de ve§nica pomenire, de ve§nica amintire / prezen^a
a lor in fa^a lui Dumnezeu.

Prin acest act liturgic spunem ca to^i cei vii §i adormrfi sunt ai
lui Dumnezeu, sunt crea^ia Sa §i rugam pe Prea Sfanta Treime, pe
Dumnezeul nostra treimic, ca fiecare dintre cei pe care nu-i uitam
noi. . .sa fie mereu cu Sine, in comuniune cu Sine.

Pomelnicul e, din acest punct de vedere, dovada vigilen^ei
noastre liturgice, a continuei noastre suspinari pentra via^a lumii §i
a starii personale de ragaciune perpetua.

Daca nu uitam inseamna ca suntem atenfi. §i daca suntem
atenfi din punct de vedere liturgic inseamna ca suntem in ragaciune
continua pentra intreaga umanitate §i pentra intreaga create.

Observam ca pomelnicul este o forma concisa de neuitare.
Cei vii sunt impreuna...cei mor^i a§ijderea. §i, in primul rand, apar
de obicei preo^ii slujitori, duhovnicii credincio§ilor iar, daca
oamenii, care scriu pomelnice sunt mai credincio§i, mai sporrfi, apar
in prim-plan patriarhul §i episcopul locului, alaturi de duhovnicii lor
§i de oamenii speciali pe care i-au intalnit in via^a aceasta §i, in
special, familia lor §i ei m§i§i.

Pomelnicele aduse de catre noi spre exemplificare au aceasta
marca: apar pe ele, in prim-plan, patriarhul §i episcopul locului [PI]
sau duhovnicul §i stare^a manastirii de care credincioasa noastra se
simte legata [P2].

Prima data apar ierarhii sau monahii §i apoi preo^ii de mir §i
credincio§ii de mir. §i se observa, ca cei adormi^i au o crace de-a
supra lor, pentra ca sa arate ca au murit in credin^a ortodoxa, in
dreapta credinta.

Pe pomelnic apar numele de Botez ale credincio§ilor sau
numele de calugarie. Daca e vorba de episcop, preot de manastire
sau de enorie sau monahi / monahii se specified acest lucru, ca o
introducere la numele lor.

Credinciosji mireni nu sunt trecu^i cu meseria lor
seculara...ci sunt trecu^i numai cu numele lor. Pomelnicul e o
in§iruire de nume, pe care le §tie Dumnezeu §i care sunt aduse la
preo^ii slujitori pentra pomenire, pentra neuitare.

Pe pomelnic nu sunt trecu^i oameni fictivi, ci oameni reali,
oameni de care ne leaga multe lucruri. Numele lor sunt scrise cite^,
lizibil eel mai adesea, pentra ca preo^ii sa in^eleaga ce s-a scris pe
pomelnice.

De multe ori se mai tree §i lucruri care \\n de starea de
sanatate sau de modul cum au murit cei de pe pomelnic. Dupa
trecerea numelor, apar in unele pomelnice scurte ragaciuni, create

174

ad-hoc, care exprima starea de a§teptare a credincio§ilor care le
intocmesc.

Credincio§ii no§tri ii §tiu pe cei de pe pomelnic pe de rost.
Cand ii scriu ii tree, de fapt, in revista. Sunt binefacatorii lor, sunt
paring lor, socrii, cumna^ii, rudele, copiii, nepo^ii, duhovnicii, sunt
oameni de care se simt lega^i §i in via^a aceasta §i dupa moarte.

Tocmai de aceea pomelnicul e un act liturgic, pentru caeo
rugaciune atenta, iubitoare pentru aljii §i pentru tine.

Cele mai desavar§ite pomelnice sunt cele care se termina in
pomenirea intregii creatii. Sunt nume, zeci, sute de nume pe
pomelnice. Ajungem sa pomenim cu miile la o slujba solemna. . .

§i de multe ori ne traverseaza o cutremurare sfanta, pentru ca
§tim ca aceste nume, ace§ti oameni sunt in fa^a ochilor lui
Dumnezeu §i noi nu facem decat sa ne sensibilizam, sa ne aprindem
de aten^ie, de dragoste, de neuitare pentru mantuirea tuturor.

§i aceasta e marea teologie a pomelnicului: ca ne tine in
comuniune reala pe unii cu al^ii. Noi avem pomelnice cu marile
personality ale romanilor, vii §i adormi^i, cu sutele §i cand ne
rugam pentru cei de pe ele, ne sim^im in comuniune cu trecutul, cu
prezentul dar §i cu viitorul Romaniei §i al intregii lumi.

Pentru ca ne rugam nu numai pentru cei adormi^i sau pentru
cei de acum, ci §i pentru cei care se vor na§te. Nu exista pe
pomelnicele noastre §i o prescript pentru viitor... pentru ca noi
pomenim, a§a cum am spus, numai persoane deja existente, care
traiesc sau au trait §i nu persoane ipotetice.

Insa duhul pomelnicului cuprinde §i pe oamenii viitorului,
pentru ca el vorbe§te despre un trecut §i despre un prezent, pe care il
vrea neuitabil la Dumnezeu.

Iar daca noi nu vrem sa fie uita^i niciunul de pana acum. . .nu
mergem spre viitor cu toate panzele sus? Ba da! Dumnezeu e
Dumnezeul viilor, al tuturor timpurilor §i de aceea pomelnicul nu
aluneca in fictional, ci e suta la suta realist. Realismul pomelnicului
e realismul divino-uman al Bisericii.

In Biserica, toate lucrurile sunt reale §i nu aparente. Insa
acest real al Bisericii nu e niciodata numai uman sau numai
dumnezeiesc ci e divino-uman in acela§i timp.

De aceea noi II rugam pe Dumnezeu ca sa a§eze pe cei
adormi^i cu Sfnuii, care din veac, din toate veacurile adica, i-au
placut Lui §i sa-i ajute, spre mantuire, pe cei vii.

Mantuirea e realitatea preafericita personala pe care o traiesc
oamenii, care primesc, dupa moartea lor, de la Dumnezeu, situarea
lor impreuna, in comuniune cu Sfnuii, in ve§nicia lui Dumnezeu.

175

Dar e o realitate care apare in om inca de acum, din via^a
aceasta §i nu apare deodata, dupa moarte. Mdntuirea sau sfinfirea
oamenilor e o cre§tere graduald in sim^irea §i trairea harului lui
Dumnezeu, a comuniunii cu Dumnezeul treimic.

§i e o realitate, care apare in comuniune §i se fundamenteaza
pe comuniunea cu Dumnezeu §i cu semenii. Iar pomelnicul nu face
altceva decat sa ilustreze, la nivel obiectual, aceasta stare de
continua comuniune cu Dumnezeu si cu intreaga Biserica,
deopotriva, a fiecaruia dintre noi.

Primim pomelnice cu divers^ oameni...§i observam la un
moment dat, ca unele persoane pomenesc aceea§i persoana sau mai
multe, poate, fara sa §tie acest lucru. Asta inseamna ca aceea§i
persoana e in rugaciunea multora. §i e in rugaciunea multora,
pentru ca persoana pomenita de catre mai mul^i a incantat cu via^a
ei pe mul^i oameni.

§i a§a se formeaza §i exista o re^ea de rugaciune tainica intre
credincio§ii Bisericii noaste, care inglobeaza mereu alte §i alte
nume / persoane. Rugaciunea e linkul care ne une§te pe unii de al^ii.
Aflam de la unii despre arfii. Ne patrundem de durerea sau de
bucuria altora.

§i astfel ajungem sa ne cunoa§tem reciproc, sa ne ajutam
reciproc, sa ne purtam de grija reciproc. Iar pomelnicul arata, la
propriu, ca aceasta comuniune in Duh exista §i se manifesto in mod
plenar la fiecare slujba a noastra unde se fac pomeniri / reamintiri.

Nu §tiu ca^i dintre cei care citesc acum aceste randuri §tiu ca
exista o re^ea sfanta de rugaciune §i de bune inten^ii intre
credincio§ii ortodoc§i, prin care se fac multe lucruri minunate.

Noi aflam de cineva in suferin^a, in durere, care are nevoie de
bani, de un ajutor sau de un zambet...§i atunci il sunam pe
altcineva, din apropierea acestuia, ii dam un mesaj, ne rugam de
acela pentru ca sa vina, a§a, ca din senin, la eel care are nevoie de el
§i sa se manifeste ca unul propriu iubirii, comuniunii.

O re^ea secretd, tainica, de multa atentie a comuniunii fra^e§ti
§i nu a serviciilor secretel O re^ea a bunei voiri, care vrea sa aduca
bucurie in inima altora. §i, de ea ne facem vrednici numai, daca nu
cautam scopuri nefaste, ci cautam binele dezinteresat al aproapelui.

Insa pomelnicul ne mai salveaza de la ceva §i anume: de la
extrema spiritualists a rugaciunii sj a vie^ii ortodoxe. Rugaciunea nu
trebuie sa fie numai cuvant plin de iubire, care sa aiba, in mod
exclusiv, atingere duhovniceasca cu celalalt, dar nu §i trupeasca,
fizica.

Prin faptul ca aducem pomelnic §i prinoase la slujba, ca
venim la slujba, ca dam o milostenie, ca ne inchinam la sfintele

176

icoane sau la sfintele moa§te nu ramanem numai inchi§i in noi, ci
avem o deschidere reala §i catre al^ii.

Iar rugaciunea de acasa, pentru al^ii, dorirea mantuirii pentru
to^i, ne face proprii sinaxei, adumirii la Biserica, unde ne rugam
impreuna cu o parte din cei pe care ii avem in rugaciunile noastre.

§i aici salutam pe fiecare in parte sau...suntem con§tien^i de
faptul ca fiecare in parte ne vede, e con§tient de prezen^a noastra.

A§adar geneza pomelnicului nu se vede, e tainica, e in
adancul inimii noastre. Insa numele de pe hartie, lumanarea §i banii,
ca jertfe concrete pentru al^ii se vad §i astfel se imbina nevazutul §i
vazutul rugaciunii liturgice. La fel se imbina, in fiecare rugaciune
publica, vazutul cu nevazutul slujbei §i al vie^ii oamenilor.

Chiar daca noi nu §tim cine sunt cei de pe pomelnic sau nu ii
cunoa§tem pe to^i, daca suntem exersa^i in rugaciunea pentru to^i ca
pentru noi inline, atunci ne rugam pentru fiecare ca pentru noi
inline.

Cum ne rugam pentru noi, ne rugam §i pentru al^ii, pentru
to^i. Pentru ca porunca Domnului, dupa cum §tim, e aceea sa facem
altora, sa ne comportam fa^a de arfii, cum ne-ar placea §i noua sa se
comporte al^ii vizavi de noi.

In concluzie, pomelnicul este o marturisire comprimata
despre nevazutul §i vazutul vie^ii noastre liturgice. Aratam, prin el,
ca suntem in rugaciune pentru mul^i, ca suntem in continua aten^ie
§i ca vrem sa introducem in aceasta aten^ie §i pe arfii, ca sa devina
oameni ai rugaciunii §i ai comuniunii.

§i daca aten^ia §i neuitarea sunt la un loc in pomelnic, atunci
sunt la un loc §i in via^a noastra cotidiana §i astfel rela^iile dintre noi
sunt suple, speciale, duhovnice§ti.

177

Can d toatd lumea danseazd pe ritmuri de clopot

Un titlu pesimist ?! . . .De ce ar fi unul pesimist, atata timp cat
e real? ! ! ! Pentru ce ne-ar intrista realitatea, cand nu avem alta? ! Da,
realitatea e ca fiecare dansam spre moarte... §i ca moartea e in
derulare §i nu la capatul drumului.

La capatul drumului, moartea, e o sdrire in viafa. Pana acolo
moartea e moarte... pentru ca degradeaza, schilode§te, ne trage spre
pamant...

In momentul mor^ii insa moartea nu mai e moarte... ci viafa,
o altfel de via^a, la arfi parametri dar e viafa §i nu neant, este
existenfd si nu desfiinfare tot aid de exis tenia.

Clopotele, pentru ortodoc§i, au un glas profetic: ele anun^a
mereu doua lucruri deloc antagonice.

In primul rand, ele vestec ca oamenii mor, mor cu to^ii . . . iar,
in al doilea rand, ele vestesc ca oamenii traiesc ve§nic, pentru ca
moartea ca moarte chinuita, ca lad, nu mai exista pentru fiii
Bisericii. . .ci pentru ei moartea e moarte spre viafa vesnicd.

loan 5:24

'A\a\v ft|if]i' ^Y Q M l/ ° :i & ™ v Myov |iou kotiQv
Ktti moreiW tw TT€^x|javTL pe

Ktti eig Kpioii' ouk ep^tTta,

EL/lk JJt70pepT]K€l' EK TOO Bttl'KTOl) €i; ify (qT\V.

Dupa cum se vede, In. 5, 24 ne confirma adevarul marturisit
de catre clopotele Bisericilor noastre. In acest loc scriptural,
Domnul ne garanteaza moartea ca viafa vesnicd.

El ne spune aici: „Amin, amin zic voua, ca eel care asculta
cuvantul Meu §i crede in Cel care M-a trimis are via^a vesmica §i la
judecata nu va veni, caci s-a mutat din moarte in via^a".

§i aceasta nu inseamna ca cei Sfin^i nu mai vin la judecata
Domnului - caci judecata e pentru to^i - numai ca judecata Sa nu-i
pedepse§te, ci constata ca ei sunt plini de via^a ve§nica, de lumina
dumnezeiasca, pentru ca, inca de aici, ei s-au mutat de la moartea
pdcatului la invierea spre viafa pe care ne-o da via^a sfanta.

178

Judecata e bucurie pentru cei care toata via^a lor a insemnat
comuniune vie cu Dumnezeu.

Nu mai vin la judecata pentru ca s-au judecat pe ei m§i§i. Nu
mai vin la judecata ca oameni infrico§a^i de ve§nicia lor ci ca
oameni plini de bucuria ve§niciei. Pentru ca versetul acesta vorbe§te
despre ascultare, credin^a §i fapta, adica despre via^a sfanta care
mo§tene§te via^a ve§nica.

Pentru ca nu po^i sa ascurfi §i apoi sa crezi, ci crezi pe masura
ce ascurfi §i ascurfi pe masura ce crezi. §i nu po^i sa ascuffi cuvantul
lui Dumnezeu, in care crezi din ce in ce mai mult, daca nu il
impline§ti in via^a ta, adica, daca el nu devine via^a ta zilnica.

Credin^a ta devine fapta, devine transparenta prin faptele tale
zilnice §i acestea te rezidesc intr-o fiin^a noua, duhovniceasca, care
nu mai traie§te cu ganduri mici, reduc^ioniste, ci se hrane§te din
cuvintele ve§nice ale lui Dumnezeu.

Ce spun insa clopotele celor care traiesc in ritmurile
ve§niciei? Le canta un cdntecferice.

Clopotele anun^a, pentru noi, bucuria de a fi cu Dumnezeu,
pentru ca traim „intru invierea viejii" [In. 5, 29], intr-o continua
sporire a harului §i a bucuriei dumnezeie§ti in persoana noastra, ca o
consecin^a a comuniunii noastre reale cu Prea Sfanta Treime.

Nu ne intristeaza, a§adar, clopotele! Inima ne danseaza pe
ritmurile tanguitor bucuroase ale clopotelor, pentru ca acela§i ritm il
traie§te §i inima noastra.

Inima ortodoxa este o inima paradoxals. Inima noastra e cand
o tanguire bucuroasa, cand o tristeje vesela, cand un ^ipat treaz,
cand o milostivire ingaduitoare, cand o judecata atenta.

O astfel de inima e nein^eleasa - da, §tim asta; o simjim tot
timpul - pentru ca nu e o inima a extremelor ci una, care imbina
extremele sim^irii, ale gandului, ale cugetarii intr-un centru de
echilibru, de elegan^a, de aten^ie.

Acolo unde nu este aten^ie, elegan^a §i echilibru e semn ca
inima nu inva^a mereu via^a spre via^a ci e intr-un continuu regres.

Cuvintele citate de catre noi in acest articol, dupa cum §titi,
sunt din Evanghelia inmormantarii §i a parastasului. Daca am vorbit
despre clopot §i despre ritmul dangatelor lui de aceea am folosit §i
aceste cita^ii. Insa ele vorbesc despre bucurie la inmormantare §i nu
despre o stare de dezolare, de o adanca §i incurabila tristeje.

Biserica lui Dumnezeu, Biserica Ortodoxa traie§te in
ritmurile bucuriei sj ale ve§niciei §i ei ii este straina dezolarea,
deznadejdea, implacabilul. Adesea cre§tinii no§tri ne intreaba
despre mantuirea celor adormi^i ai lor §i noi le vorbim despre
nadejde §i nu despre implacabil.

179

La Dumnezeu totul e cu putin^a §i totul e paradoxal §i nu
liniar. La Dumnezeu contrariile exprima prea plinul vie^ii §i nu un
minus de existen^a. Tocmai de aceea postul nostru e plin de
dulcea^a, nevoin^a noastra e plina de bucurie, bucuria noastra e
plina de adevar, nadejdea noastra e plina de trairea de pe acum in
Impara^ia lui Dumnezeu.

Totul e bucuros la noi, numai ca nimic nu e u§or. Ca sa devii
al lui Dumnezeu din ce in ce mai mult nu e u§or §i e o minciuna
daca simplifici, in fa^a cuiva, via^a ortodoxa §i o prezin^i numai ca
pe o prajitura, care nu necesita preparare indelunga.

Insa e tot la fel de neacceptat faptul, ca sa duci aten^ia pana la
cote patologice §i sa te temi de orice, in loc sa te bucuri de reala^ia
cu Domnul §i cu fra^ii tai, singura, de altfel, care rezolva
denerezolvabilele.

Imi place sa ascult clopotele batand pentru ca propovaduiesc
o lec^ie grava de via^a, care imbina durerea §i fericirea, lupta §i
pacea, via^a §i moartea.

Eu insumi sunt un clopot, care imi ascult mereu dangatul in
ritmul inimii. §i dumneavoastra, fiecare in parte, sunte^i un clopot.
Suntem clopote, care trebuie sa ne luam in serios dansul nostru.

180

Tovara§e director... vd rog! Ldsafi-md sd fac eu
infarct in locul dvl

Acest copil minunat e, din pacate, o expresie a foamei, care bantuie in
tarile sarace ale lumii.

Ipocrizia atinge cote inexprimabile cand devine o virtute. Era
gata sa moara pentru tovara§u ' director numai pentru ca tovara§u '
director era atunci in functie. Daca nu mai e in fwnc\\Q... tovard§u'
director devine. . .un prost, o haimana, dla, un nimeni. . .

§i cand e§ti singur, destituit, cand te intalne§ti cu adevdratul
tine din alfii, atunci in^elegi ce venin are in ea duplicitatea,
ipocrizia, impostura.

Am asistat §i a{i asistat, desigur, la decadence dureroase...fara
sa vreau / sa vrem. Pierderea func^iei 1-a transformat pe om intr-o
epava, desi, pana mai ieri, era tartorul, era tdietorul de capete, eel
care era viafa oamenilor din subordinea sa.

181

Cel care a crezut in vesnicia functiei in care a fost pus §i, mai
ales, eel care a crezut ca e inconjurat numai de prieteni sufera un
§oc de proportii.

Ochii care, pana mai ieri, erau docili, acum au arcuiri
infumurate, revan§arde, obscene.

Adevarul se spune pe fa^a.

Adevarul e dureros, cand e spus badaran. Ma refer la rautatea
spusa cu cuvinte de neam prost.

Celui destituit, fostului tovaras director, fostul subaltern
badaran ^ine sa ii spuna tot oful.

§i ii spune: veneai la munca pufind a transpirafie; credeai cd
esti tu mare sculdpe basculd; vezi ce prost ai ajuns?!; nimeni nu se
mai uitd la tine etc.

Nu conteaza daca e ridicol...El ^ine sa ii acutizeze durerea,
pentru ca se bucura, ca un adevarat sadic, ca poate sa il faca sa
sufere pe fostul director.

Prostul are un tupeu de la groapa de gunoi: cand spune ceva,
cuvintele sale sunt este o expresie a uraciunii pe care o are in suflet.
El nu numai ca spune, ci se si spune. I§i spune mizeria din suflet cu
duiumul.

Tocmai de aceea, lipsa de masura in durere devine nesim^ire
sau badaranie.

Pui de vipere

In Noul Testament apare de 4 ori sintagma: „pui de vipere"
[Mt. 3, 7; 12, 34; 23, 33 si Lc. 3, 7].

La Mt. 3, 7, Sfantul loan Botezatorul le-o spune fariseilor §i
saducheilor, adica unor oameni cu o bruma / cu un strat sutyire de
cunoa§tere dar duplicitari §i rai, razbunatori, daca sunt contrazi§i
sau arata^i de pro§ti.

Vazand ca mul^i farisei §i saduchei vin catre el, loan le
reaminte§te de |ieA,A,ouar|c; opync; [mellusis orghis], adica despre
mania / rdzbunarea / judecata ce va sa vind.

Cine credeai, ca va va putea scapa de mania lui Dumnezeu?
De ce credeai, ca ve^i avea ca§tig de cauza cu duplicitatea voastra
plina de rautate?

182

Domnul, in conflict cu fariseii [Mt. 12, 24], ii nume§te pe
ace§tia tot... pui de vipere la Mt. 12, 34. Deopotriva: pentru mutate
§i ipocrizie.

Aveau o rautate deghizata-n floare. Tocmai de aceea Domnul
le spune acestor nesting arogan^i, ca nu pot grai cele bune cu
adevarat atata timp, cat sunt un fluviu de rautate. Cele bune I agata
[gr.] nu pot fi spuse daca suntem rai I poniri [gr.].

Cuvintele de bunatate, de milostivire, cuvintele duhovnice§ti
ies din inimi bune §i nu din inimi perverse, care spun sau fac lucruri
pentru ca sa primeasca bani sau pentru ca sa fie promova^i undeva
mai sus.

Bunatatea nu poate fi rea §i nici meschina. Bunatatea nu
poate fi profitoare.

§i Domnul folose§te acelea§i cuvinte ca §i Sfantul loan pentru
ca sa arate ca propovaduie§te acelea§i adevaruri, pentru ca loan
venea de la Dumnezeu §i nu vorbea de la sine, nu era un profet
mincinos.

La Mt. 23, 33, tot Domnul, intr-o polemica cu gramaticii /
carturarii §i fariseii [Mt. 23, 25], ii nume§te pe ace§tia ofis/ §erpi §i
pui de vipere §i, ca §i loan, le vorbe§te despre judecata / pedeapsa
gheenei [rfjc /cplaecoc rfjc yeewrjc I tis criseos tis gheennis] care o
sa vina peste ei.

La Lc. 3, 7 are cuvantul loan Botezatorul vorbindu-le tot
despre mania / judecata viitoare a lui Dumnezeu fa^a de cei
duplicitari §i rai.

De doua ori loan, de doua ori Domnul rostesc in Evanghelii
adevaruri crude, de nesuportat pentru intelectualii evrei duplicitari.

Din punct de vedere al etichetei sociale sau a falsita^ii
mascate, ceea ce face loan §i Domnul aici sunt adevarate acte de
impoliteie. Cum §i-au permis sa ne atace pe noi, intelectualii
religio§i ai poporului lui Dumnezeu?! Cum au indraznit?! !

Adevarul de nesuportat e o indrazneala enorma.

Insa, din punctul de vedere al vie^ii evlavioase ceea ce au
facut loan §i Domnul sunt acte normale, de adanca milostivire
pentru semeni, pentru ca le-a readus aminte de judecata
necru^atoare / razbunatoare a lui Dumnezeu.

Iar daca, pe oameni, mai mult sau mai pu^in, ii duci cu pre§ul,
pe Dumnezeu nu po^i sa II mitui nicidecum. Dumnezeu nu Se lasa
min^it pe fa^a de catre om, oricare ar fi acesta.

183

Ipocrizia este intotdeauna o poveste frumoasa dar lipsita de
adevar. Este ipo + crisis = cujudecata. Cand te pre + faci, atunci,
in mod de + liber at, adica cujudecata, accept sa joci un rol, care
nu te re + prezintd si sa spui o poveste, care e o pura fictional +
itate.

§i tu, si povestea ta, sunte^i de domeniul imagina^iei.

Vedeta se naste din vedere. Cu cat o vezi mai mult cu atat
crezi ca o in^elegi, ca o stii, dar ea nu spune, mai niciodata, ceva
esen^ial despre sine. Ea joaca un rol. Acum e balerina, acum e
vedeta porno, acum e cantarea^a de muzica pop, acum e actri^a,
politician, om responsabil.

§i el si ea joaca un rol. Ipocrizia e tocmai acest rol de baiat
bun sau d&fata descurcdreafd. Pragmatismul imagologic sterge din
vizor via^a interioara, unde colcaie sadismul puiului de vipera,
decaden^a.

Daca un om duhovnicesc, care se lupta toata via^a cu pacatul
nu e fara de pacat. . .cat de decent, de bun si de iubitor e un om, care
intre^ine patima in el de la tinerete si pan ' la bdtrdneiel

De aceea, Domnul, cand vorbea de noi ca despre un potir
[Lc. 11, 39], care trebuie spalat pe dinauntru, se referea la
evacuarea rauta^ii din suflet, a rauta^ii pe care nu trebuie sa o
mas cam ci sa o deversam din noi.

Am trecut cu o saptamana in urma prin fa^a blocului unde a
existat panoul chilofilor rosi ai Mihaelei Radulescu, despre care
ne-am pronun^at la timpul cuvenit.

§i, privind blocul, fara panou pe el, mi-am dat seama de
ce fusese atat de mare. . . Pentru ca vreo doua-trei etaje nu mai sunt
locuibile, unele apartamente nu mai au nici giurgiuvele si el masca
untfenia blocului, pe care fusese pus si, probabil, a fost un mijloc de
venit pentru cei ca^iva locatari ai sai.

El masca. . .o realitate dura: saracia.

Regimul comunist masca saracia si bolile Romaniei. Regimul
actual e intr-o continua campanie de fotosopare a realita^ii, de
retusari a imaginii vii, penetrante a Romaniei.

La noi nimeni nu greseste, totul e frumos, avem de toate, nu
exista corup^ie, nu exista deficient in sistem. . .totul e \\x\.

Numai ca, din strafundurile seninata^ii cu care ne ascundem
mizeria, mizeria exala un miros patrunzator: mirosul de rozatoare
moarta, peste care tinerii bautori de bere au urinat din destul, pentru
ca nu exista veceuri publice.

184

Totul e frumos de mirositor.

Puii de vipera, puii de canalie, puii de ornitorinci, puii de
sconc§i sunt fra^i. I§i dau mana...§i rfi fac cu mana. Zambesc cu
agere §i puturoase re^ineri. Ranjesc manze§te.

- Nu a}i gdsit alta rimd...nu?l

- Tovardse director, va rog frumos ...Ldsaii-md pe mine sa
fac infarct in locul dv! Dv. suntefi un om de care are nevoie
intreaga lumc.pe cdnd eu sunt un nimeni. Ldsaii-md sa mor, ca un
prost, pentru dv. Ldsaii-md sa mor fericit...pentru ca nu va mai
vdd.

Cea mai corecta definite a fabulei QSte...bate saua ca sa
priceapd iapa. Fabula e subversiva...

Acum vreo 1 ani §i ceva, ca Profesor de Religie, am facut, la
sfar§it de an un spectacol cu unii dintre elevii mei...spectacol
pentru care am scris un volum de fabule.

Le-am scris pe calapodul personality lor, i-am inva^at cum
trebuie rostite, cum trebuie mimate, cum trebuie sa ai o falsa
gravitate, atunci cand le roste§ti...§i, din acest motiv, parin^ii,
profesorii, chiar §i directorul [de§i nu-i statea in caracter] au fost
entuziasma^i la culme de ceea ce a ie§it, chiar daca fabulele mele
loveau in dreapta. . . §i in stanga. . .

Copiii nu au spus ca sunt creafia mea. La final, directorul,
satisfacut de faptul ca elevii sai au spus ni§te poezii / fabule sau ce-
or mai fi dintr-un mare poet cunoscut mi-a spus sa iau aminte [ma
considera un om... nemaleabil] la ce a spus poetul in fabula, citandu-
mi, din memorie, un vers, care. . .fusese scris pentru dumnealui.

Daca as. fi spus ca sunt ale mele. . .ar fi fost proaste. Daca i-a§
fi spus ca in acea fabula era ironizat chiar dumnealui... s-ar fi
intamplat. . .multe neprevdzuturi.

A§a insa, m-am bucurat ca poetul cunoscut de necunoscut
spusese adevarul §i, in esen^a, fusese felicitat pentru acest
lucru. . .pentru ca literatura ridicd adevarul la constiinia omului.

§i atunci mi-am dat seama ca fabula, adica literatura, scrisul,
predica, tratatul teologic sunt o binecuvantata ^ipare a lui pui de
viper e, care nu pune accentul pe macularea omului ci...pe ceea ce
trebuie sa devina omul, daca ia aminte la avertisment.

185

Avertismentele lui Dumnezeu sunt in derulare. Pedeapsa, in
mod virtual, planeaza asupra tuturora. Numai ca, daca crezi
avertizarile §i i^i sfm^e§ti via^a ele nu mai sunt baubauri, care te
coco§eaza de frica, ci sunt o continua experiere a realei frici de
Dumnezeu, careia ii e fried sa nu iasa din comuniunea cu El.

Intreaga Tradi^ie a Bisericii e un avertisment continuu la
echilibru §i la rabdare. Fabula ironizeaza un defect, o stare de
lucruri, decaden^a umana pentru ca sa indrepte. Invectivele
Domnului, ca §i ale Sfin^ilor Lui, sunt spre trezire, spre luminare,
spre mantuire.

A le desconsidera inseamna sa cazi din lac in puf. Insa, a le
supralicita inseamna sa dictezi tu insufi §i nu Dumnezeu, cand se
petrece un anume lucru. Insa avertizarile pregdtesc §i nu indicd
ceea ce va face Dumnezeu.

Ceea ce va face Dumnezeu cu aceasta lume e o frumuse^e
fara seaman. Eshatologia Bisericii are maximum de pozitivitate.

Daca la Hollywood sfdrsitul lumii e un §ir, parca nesfar§it, de
efecte speciale catastrofice, in schimb, transfigurarea lumii pe care
o propovaduie§te Biserica e o cople§itoare incantare dumnezeiasca,
care impline§te toate aspira^iile noastre dupa bunatate, frumuse^e,
desavar§ire.

Accentul in Ortodoxie nu cade pe semnele prevestitoare ale
venirii Domnului, pe antihri§ti, pe 666, pe Biserica se ndruie. . .ci pe
implinirea dorului de Dumnezeu al intregii crea^ii, al intregului
cosmos si al intregii umanita^i §i pe venirea Celui Preadorit.

Ortodoxia autentica traie§te in dinamica iubire nebuna pentru
Dumnezeu, fara sa^iu, mai presus de orice in^elegere §i exprimare.

Biserica e plina de dor pentru Mirele Bisericii, spre Care
alearga. . . Biserica nu prive§te la spini, la chinuri, la draci bal^i, la
inchisori, la cipuri care \\\ violeaza intimitatea, la impostori,
ipocrrfi, §arlatani sau antihri§ti ci la...Hristos, Fiul lui Dumnezeu
intrupat, Care vine sa-i judece pe to^i cu dreptate §i sa introduca
crea^ia in ve§nicie.

Fabula vizeaza, ca §i Evanghelia, pe om. Omul trebuie sa se
schimbe, sa traiasca in ritmurile iubirii fara sa^iu pentru Dumnezeu
§i pentru aproapele.

Daca omul se schimba...nu mai vrea sa faca infarct, in mod
ipocrit, in locul lu' tovara§u' director, ci vorbe§te atent, cu aten^ie,
alegand cuvintele. . .

186

Cei care erau pui de vipere, astazi / simeron, pot fi fiii
lui Dumnezeu dupd har. Ca sdfii trebuie sd vrei. . .
Da, e complicat de simplu! . . .

187

Chiar daca te simfiprost zdmbe§te tot timpul!

Con^tiin^a are intotdeauna recul. Reculul ei este ca apa pe
care vrei sa o arunci pe geam, in marea viteza a trenului §i ea {i se
proiecteaza pe fa^a.

Po^i sa fii orice, po^i sa fii §i ceea ce nu e§ti §i ceea ce nu
trebuie sa fii, po^i sa i^i faci transplant de creier, de sex, de cont in
banca...con§tiin^a va fi intotdeauna acea luciditate care te streseaza,
acela glas, care l\\ aminte§te scaden^a, care te streseaza in continuu.

Con^tiin^a rji aminte§te ca e§ti om, om pacatos §i ca, intr-o zi,
intr-un ceas, pe care nu \i-\ alegi §i nu-1 cam vrei... trebuie sa dai
socoteala Dreptului Judecator, lui Dumnezeu, pentru faptele tale.

Faptele Apostolilor 24, 16
W TOUTQ

K(XL TOUC dv9pQTfO\JC 5l0t TfCtVTOC

In NT apare sinidisin [gr.] / con§tiinia pentru prima data in
cuvantarea Sfantului Pavel de la F. Ap. 24, 16:

188

„Intru aceasta [intru nadejdea invierii mor^ilor despre care
vorbe§te la v. 15] §i eu ma silesc / ma stradui sa am o con§tiin^a
neintinata, intru toate, inaintea lui Dumnezeu §i a oamenilor".

Pavel leaga functionarea dreapta a con§tiin^ei umane de
nadejde §i de inviere, adica de credin^a in Dumnezeu §i de
comuniunea cu El.

Pentru ca are nadejde in Dumnezeu ca va invia §i pe dicheon
§i pe adiconl §i pe drep^i §i pe nedrep^i §i, implicit, ca fiecare va fi
judecat dupa faptele sale, de aceea el se straduie / se sile§te pe sine /
se lupta cu sine tot timpul / se strune§te pe sine, pentru ca sa aiba
con§tiin^a neintinata, care sa nu-1 mustre.

Tocmai pentru ca faptele au recul, au finalitate ve§nica, de
aceea Pavel se straduie sa fiefarapata intr-o lume corupta.

Con§tiin^a teologico-morala a ortodoxului reprezinta aten^ia
neintrerupta la implinirea tuturor dogmelor, canoanelor, legiuirilor
biserice§ti §i statale... pentru ca Pavel se raporteaza §i la Dumnezeu
§i la oameni in acela§i timp.

Daca vrei sa impline§ti numai legile biserice§ti §i e§ti
indiferent fa^a de societate, dar traie§ti in societate e§ti fanatic
religios. Daca faci abstrac^ie de via^a bisericeasca §i consideri ca
omul nu are doruri si necesita^i duhovnice§ti personale de implinit
e§ti un om secularizat, un om care ^i-ai taiat legaturile cu credin^a §i
cu trecutul na^iei romane, daca ne referim in mod particularizat.

§i Pavel folose§te pe dia pantos, pe intru toate lucrurile §i cu
toate ocaziile, pentru a ne arata ca oricand, in orice loc §i timp, el se
gandea la cum sdfiepropriu inaintea lui Dumnezeu §i a oamenilor.

Chiar daca nu erau oameni in jurul lui Pavel, acesta se silea
sa se comporte in a§a fel, incat niciodata sa nu fie aratat ca un
impostor, ca un farsor, care una spune §i altaface.

Insa Pavel vorbe§te smerit despre sine. Dumnezeiescul Pavel
spune ca se sileste pe sine...§i ne da sa in^elegem, ca nu reu§ea tot
timpul acest lucru.

Insa nu considera pacatul / gre§eala un mod de a fi. Tocmai
de aceea el privea mereu la ceea ce trebuia sdfacd: la afi propriu
lui Dumnezeu §i oamenilor.

Populismul vorbe§te despre oameni §i despre via^a lor dar nu
in fa^a lor sau in casa lor. . .ci de la tribuna.

189

Vorbe§te de departe...despre lucruri, care nu au de-a face cu
oamenii reali sau nu au de-a face cu bugetul ^arii ca atare.

Fanatismul religios vorbe§te despre intoleran^a fa^a de alte
opinii sau crezuri religioase pana la diluarea elementului religios in
detrimentul unor interese nereligioase.

Dar, daca Pavel vorbea de con§tiin}a neintinata §i o vedea
numai in context religios... atunci con§tiinia intinata, maltratata
continuu de catre noi e aceea in care pacatul e considerat o
normalitate.

Pentru Pavel pacatul era o anormalitate, un lucru nefiresc,
pangaritor. Era o abera^ie in ontologia sa.

Ontologia ortodoxa, firescul omului in Biserica e via^a dupa
con§tiin^a, e o func^ionare continua a omului intru virtute, care
socote§te pacatul un atentat la adresa sa.

Insa, dupa cum am vazut, Pavel i§i situeaza con§tiin^a intre
cer §i pamant, pentru ca dore§te sa placa §i lui Dumnezeu §i
oamenilor, traind potrivit con§tiin^ei sale intru Duhul Sfant.

Con + §tiin}a = impreuna §tiin}a. Con§tiinJa noastra ne indica
faptul ca am calcat ceva cu buna §tiin^a, intentional

Nelamuririle interioare, haosul interior apare atunci, cand nu
ni ascul^i con§tiin^a, cand abuzezi de trupul §i mintea ta intr-un mod
impropriu lor.

De aceea, in momentele de nelamurire sufleteasca trebuie sa
ne afundam in rugaciune §i sa cerem sa fim spovedrfi. Marturisirea
pacatelor §i discu^ia deschisa cu oameni, care sunt aten^i la lini§tea
noastra interioara ne limpezesc mintea §i inima.

E un omfara con§tiin}a . . .De ce? Pacatuie§te fara omenie. Nu
ii pasa de ceilal^i. Face tot posibilul ca sa te sim^i prost in compania
lui sau in perimetrul lui.

190

§i, de multe ori, trebuie sa zambe§ti §i cand te sim^i prost, §i
cand te sim^i minimalizat, §i cand te sim^i abuzat sentimental. In
fa^a lui nu contezi...insa trebuie sa iei aminte la con§tiin^a ta.
Zambetul face parte din con§tiinJa ta, care dezamorseaza situa^ia.

Trebuie sa surazi, sa zambe§ti, sa razi...dar, in acela§i timp,
sa nu ni patezi con§tiinJa!

191

Hulele mdntuirii

Cuvantul hula vine din slavonescul hula si inseamna ocara,
injurie, ponegrire, calomnie, blasfemie.

Iar in Vinerea Mare noi sarbatorim, de fapt, „sfmtele si
mantuitoarele si infricosatoarele Patimi ale Domnului si
Dumnezeului si Mantuitorului nostru Iisus Hristos: scuiparile,
lo virile peste fa^a, palmele, insultele, batjocurile, haina de porfira,
trestia, buretele, otetul, piroanele, suli^a, si inainte de toate, crucea
si moartea, pe care le-a primit de bunavoie pentru noi" 74 .

Iar hula nu e numai cuvdnt, ci si fapta in cadrul iconomiei
mantuirii. Pentru ca faptura a indraznit, in mod incalificabil, sa II
insulte, sa II loveasca, sa II tortureze pe Fiul lui Dumnezeu intrupat,
pe propriul ei Creator si, mai mult, sa faca deicid, adica sa-L
omoare.

Mantuirea noastra e dobandita si din rabdarea a tot felul de
hule de catre Domnul venite din partea oamenilor. El aude ce spune
poporul, care era instigat la faradelege: Rastigne§te-L! [Staupou
airrov: Lc. 23, 21, cf. GNT]. Jintuirea Lui pe cruce e dorita in locul
eliberarii lui Varawas [Lc. 23, 18, cf. Ibidem].

Se alege un om in locul lui Dumnezeu-omul. E desconsiderat
Fiul lui Dumnezeu, Creatorul si Mantuitorul nostru... fiind preferat
un om, care era vinovat de faradelegi.

74 C j *** Triodul, Ed. IBMBOR, Bucuresti, 2000, p. 613.

192

La Lc. 23, 19 se spune ca Varavvas inrfiase o rebeliune / o
rascoala in Ierusalim si acum era in temnrfa pentru ca facuse omor.

Insa pana aici Domnul fusese vandut de catre Iuda, care se
sinucide in ultima instan^a [Mt. 26, 14-15; 27, 3-5], Sfantul Petru se
lepadase de El de trei ori dar isi plange caderea cu amaraciune
(iTiKpcoc;) [Mt. 26, 69-75], fusese prins aidoma unui talhar (Xr\oxi]v)
[Mt. 26, 55] si fusese scuipat, batut cu pumnii si palmuit [Mt. 26,
67].

I se cere sa profe^easca despre cei care II loveau [Mt. 26,
68]. Tot poporul [rag 6 Xubc] vrea sangele Lui si de aceea striga in
fa^a Domnului: „T6 dx\iu Aircou 4(f)' rpac; kou. eul to teKva rpcov" /
„Sanguis Eius super nos et super filios nostras" [„Sangele Lui
peste noi si peste copiii nostri", Mt. 27, 25, cf. GNT si VUL].

Cel Preadrept, Imparatul Puterilor ceresti este biciuit /
flagelat si apoi rastignit [Mt. Mt. 27, 26]. Romanii isi aduc aportul
nelegiuit, alaturi de evrei, la omorarea Fiului lui Dumnezeu si a
Fecioarei Prea Curate:

„§i dezbracandu-L au pus pe El hlamida ro§ie (xA,a|j,u6a
KOKKLvr|v). §i impletind cununa din spini (ore^avov kE, ccKavQcov) au
pus-o pe capul Lui si trestie in dreapta Lui, si ingenunchind in fa^a
Lui isi bateau joe de El, zicand: Bucura-Te, regele iudeilor! §i
scuipand peste El, au luat trestia si II bateau [cu ea] peste cap" [Mt.
27, 28-30, cf. GNT].

E rastignit pe Golgota, adica pe locul craniului (Kpaviou
Tottoc;) [Mt. 27, 33, cf. GNT]. I Se da sa bea „vin amestecat cu
fiere" [olvov |j,6to xoXr\c, |j,6|j,lyi-16vov] [Mt. 27, 34, cf. GNT].

E rastignit cu trupul gol, in ochii nerusina^i ai oamenilor
orbrfi de nebunie satanica, pentru ca s-a implinit cu El profe^ia: „Au
impar^it hainele Mele intre ei si pentru camasa Mea au aruncat sor^i
/„ALe|iepLO0r|aav xa l|j,aTia Mou dc, kavxobc, koli 4ttl tov l|j,aTLO|j,6v
Mou epaAou KAfpov" [Mt. 27, 35, cf. MGK].

„Trecatorii II blasfemiau" [ol iTapaiTopei)6|j,evoi epiao^riiiouv]
[Mt. 27, 39, cf. GNT]. De la substantivul grecesc pA,ao(j)r||j,La vine
cuvantul blasfemie in romana si e o citire a cuvantului cu b si nu cu
v initial, pentru ca in greaca avem aceeasi litera pentru b si v.

Iar blasfemie inseamna sa spui lucruri neevlavioase impotriva
lui Dumnezeu, sa blestemi sau sa dracui pe Dumnezeu.

§i putem continua, in acest fel, eviden^ierea tuturor acelor
acte de nesim^ire cutremuratoare la adresa Domnului si
Dumnezeului nostru Iisus Hristos, acte care nu s-au petrecut numai
cu ocazia crucificarii Sale ci in toata via^a Sa pamanteasca.

193

Domnul nu a fost agreat, mai deloc, in toata via^a Sa. El, Care
ne-a iubit indescriptibil de mult a primit din partea noastra cele mai
demonice ofense.

Am vrut sa subliniez prin acest articol, in aceste zile sfmte,
faptul ca mantuirea de care noi ne bucuram acum a fost rodul
multor acte hulitoare §i ca, §i prin aceste hule §i prin patimirile §i
moartea Domnului noi ne-am mantuit.

Daca pre^ul mantuirii noastre include §i jignirile §i hulele §i
nedrepta^ile de tot felul, care ni se fac, nu trebuie sa uitam ca
Domnul le-a purtat mai intai de toate la modul eel mai deplin.

Nu trebuie sa ne mire nerecuno§tin^a oamenilor. Tocmai de
aceea trebuie sa ne bucuram de recunostinta lor, cand ea se

55 Z>

manifesto, cand ea se exprima intr-un mod tulburator de frumos.

Nu trebuie sa ne mire faptul ca suferim pe nedrept. El,
Domnul nostra, Cel singur Drept, a fost dorit in locul unui uciga§.

Nu trebuie sa ne pierdem cu firea cand suntem jignrfi, trada^i,
injosrfi in chip §i fel, fara ca sa o meritam. . .pentra ca vedem cat de
nestatornica e mintea omului, care nu vede, in mod duhovnice§te,
pe semenii sai.

Puterile cerebri §i faptura nera^ionala s-au cutremurat, atunci
cand au vazut ce fac oamenii §i demonii Fiului lui Dumnezeu
intrupat.

„Doamne, suindu-Te pe Crace,

a cazut frica §i cutremur asupra fapturii;

de vreme ce §i pamantul 1-ai oprit sa nu inghita

pe cei ce Te-au rastignit,

§i iadului ai poruncit sa sloboada din sine

pe cei lega^i. Judecatorale al celor vii

§i al celor mor^i, Cel ce spre innoirea oamenilor ai venit,

sa dai via^a, iar nu moarte, Iubitorale

de oameni, slava pe!" 75 .

Nu trebuie sa ne mire §i nici sa ne infrico§eze nedrepta^ile,
neregulile, neomeniile de tot felul!

Intotdeauna trebuie sa fim convin§i, ca in toate relele §i
bunele care vin in via^a umanita^ii sta un sens mult mai inalt, fapt
pentra care totul trebuie sa se prefaca, sa se schimbe, spre acest
sens, pe care Dumnezeu il dore§te cu crea^ia Sa.

75 Idem, p. 618.

194

Astazi m-am trezit dintr-un vis... in care traiam spaima unui
cutremur. Vedeam cum locuin^a mea a fost zgal^aita de primul val
de cutremur... apoi de reculul acestuia. Eram con§tient de ce se
petrece. . .insa stateam in pat §i nu faceam nimic.

Solujia in via^a noastra nu e nici pasivitatea §i nici tulburarea
continual Trebuie sa fim energici in fiecare moment al vie^ii
noastre, dar in lupta interioara, din fiin^a noastra, pentru ca lupta
noastra e duhovniceasca §i nu cu sangele §i cu trupul.

Trebuie sa fim aprigi cu noi, mereu aten^i la ce se intampla in
noi iar in rela^ia cu lumea din jurul nostra trebuie sa in^elegem,
continuu, care e sensul mai inalt in care sa in^elegem §i sa descifram
lucrarile.

Adica ce se intampla dupa un cutremur, dupa o pierdere
dureroasa, dupa un e§ec, dupa un anume cuvant al nostra? §i apoi,
daca lucrarile ne depa§esc §i nu injelegem rostul lor, trebuie sa stam
activi, in ragaciune, in aten^ie, ca sa intuim / sa decriptam sensul
mult mai inalt la care Dumnezeu vrea sa ne duca, spre care vrea sa
ne faca sa privim.

Razbunarea, resentimentul, badarania ca urmare a
nedrepta^ilor, care ne-au traversat sunt esecuri personale. Daca nu
po^i sa treci peste ceea ce te tine in loc. . .nu po^i sdfii altul. Ca safii
mereu altul trebuie sa te lasi in urma, sa il la§i in urma pe tine, eel
vechi, ca sa fii mereu nou.

Hulele, durerea inimaginabila, moartea cople§itoare pe care
Domnul le-a suferit nu i-au oprit bunatatea in loc ci i-a dovedit-o
mai puternica decat orice altceva. Iubirea Lui sufera pentru noi pe
crace, Se pogoara in lad pentru a cauta acolo pe eel pierdut dar apoi
deschide Raiul comuniunii cu Sfin^ii Sai, inviind din mor^i ca un
biruitor.

Mantuirea noastra inseamna comuniunea vie, continua cu
Hristos Dumnezeu, Care a suferit toate acestea, a inviat din mor^i §i
S-a inal^at la cer, in dreapta Tatalui, pentru ca sa ne dea tuturor
boga^ia primita prin toata aceasta suportare a tuturor nedrepta^ilor.

Bucuria noastra s-a nascut din nedrepta^ile suportate, rabdate
de catre El. Bucuria noastra inseamna trecerea peste durerile §i
chinurile trecutului, iertarea §i impacarea cu trecutul §i cu oamenii,
care ne-au prefacut in oameni noi, daca am suportat duhovnice§te
toate relele.

195

Cei care II iubesc pe El

Cap. 5, 2-31 de la Judecatori este o cantare, un imn de lauda,
in care Debbora (singura proroci^a a lui Israel, care conduce
efectiv, de una singura, pe Israel) §i Barac II lauda pe
Domnul, pentru ca El 1-a ajutat pe Israel ca sa isj distruga
vrajma^ii.

E un capitol cu cateva elemente teologice importante [5, 2-3
(cantarea adusa Domnului); 5, 4-5 (prezen^a Domnului in create
sau cum Se manifesta El in lume)], insa in titlul articolului de fa^a
avem Jud. 5, 31, unde exista urmatoarea rugaciune:

„A§a sa piara to^i vrajma§ii Tai, Doamne, §i cei care II
iubesc pe El [safie] ca iesirea soarelui intru puterea sa", cf. LXX.

Cei care II iubesc pe Domnul sa fie stralucitori, plini de har,
de lumina dumnezeiasca, dupa cum e soarele la amiaza, in plina
putere.

Expresia „ca iesirea soarelui", ata§ata, binein^eles, celor
Sfin^i sau iubitori de Dumnezeu e unica in Scriptura Vechiului
Testament §i are o frumuse^e plina de concrete^ soteriologica.

Sfin^ii sunt umplu^i, pe fiecare zi, inca de aici, de §i mai
multa lumina dumnezeiasca, de o tot mai mare boga^ie de har, de
cunoa§tere §i de dragoste dumnezeiasca. De aceea, in mod realist, ei
sunt lumini din lumina Treimii, care se intaresc, in mod progresiv,
in slava Sa.

Iar iubirea dumnezeiasca, ca desavar§ire a tuturor darurilor
dumnezeie§ti este, cu adevarat, o rasarire a Soarelui drepta^ii in
fiin^a noastra, pentru ca e ajungere la maturitatea, intotdeauna avida
de sj mai multa maturizare in sfinienie.

196

Dumnezeu trimite duh rdu (irvevna irovripbv) [Jud. 9,
23, cf. LXX]

Abimeleh, fml lui Ghedeon sau al lui Iarbaal (pentru ca
distrusese jertfelnicul lui Baal, din porunca Domnului §i facuse un
jertfelnic Domnului Dumnezeu, cf. Jud. 6, 25-32), i§i omoara to^i
fra^ii pe o piatra, in afara lui Ioatan [Jud. 9, 5].

Cel care scapase cu zile, Ioatan, cand este adus Abimeleh la
Sichima pentru a fi ales rege al lui Israel [Jud. 9, 6], se urea pe
muntele Garizin [Jud. 9, 7] §i de acolo roste§te prima fabula a
Scripturii [Jud. 9, 8-15], fabula care viza persoana lui Abimeleh,
care era improprie pentru regalitate.

Ioatan nu poate impiedica alegerea fratelui sau §i Abimeleh
domne§te peste Israel 3 ani [Jud. 9, 22].

Insa, la Jud. 9, 23 - subiectul nostra, specificat in titlu - ni se
precizeaza faptul, ca Domnul ii face dreptate lui Ioatan sj fiilor uci§i
ai lui Ghedeon, pentru ca „Dumnezeu a trimis duh rdu (uveOiia
uovipov) in mijlocul lui Abimeleh §i in mijlocul barba^ilor din
Sichima §i 1-au alungat pe Abimeleh, barba^ii din Sichima, din casa
lui".

E pentru prima data cand LXX-ul folose§te expresia „duh
rau" §i cand vorbe§te despre faptul, ca Domnul trimite un duh rdu
pentru ca sa dezlege o legatura rea sau sa detroneze un rege al lui
Israel.

Expresia iTvei)|j,a -uovipov / pnevma poniron este, indubitabil,
o indicare a diavolului §i a ac^iunii sale distructive iar, in cadral
acesta, de la Jud. 9, 23, aflam punctul de plecare al teologiei
ortodoxe despre ingaduirea raului de catre Dumnezeu sau despre
folosirea rauta^ii demonilor de catre Dumnezeu pentru a lovi sau a
umili pe cineva.

In Ie§irea, expresia „intaririi inimii" sau a „invarto§arii" ei [a
se vedea Ie§. 7, 3; 8, 15] are legatura directa cu acest duhuri rele, cu
influenza diavolilor asupra lui Farao al Egiptului.

Ca §i in Ie§irea, §i la Judecdtori e vorba tot despre cum
ac^ioneaza demonii in via^a oamenilor, atunci cand le ingaduie
Dumnezeu.

Trimiterea duhului rau de catre Dumnezeu asupra lui
Abimeleh §i asupra celor din cetatea Sichima, de la Jud. 9, 23,
trebuie in^eleasa ca ingdduire, din partea lui Dumnezeu, a
manifestdrii rdutdiii demonului.

197

Abimeleh era un rege ucigas. §i care i§i dobandise regalitatea
prin vicle§ug. Faptul ca trei ani de zile domnise peste Israel §i nu se
schimbase din rautatea lui, aceasta ne arata cat 1-a a§teptat
Dumnezeu ca sa-§i vina in fire.

Trimiterea demonului asupra lui sau primirea ingdduintei de
a se manifesta e, pe de o parte, un act de dreptate din partea lui
Dumnezeu (pentru ca elimina nedreptatea din Israel) iar, pe de alta
parte, e un act de milostivire a lui Dumnezeu fa^a de acesta (pentru
ca il indeamna la pocain^a, dupa ce acesta i§i pierduse o parte din
sus^inerea poporului).

In cazul lui Abimeleh, ac^iunea duhului celui rau vade§te
starea lui de decaden^a, pe cand, in cazul Sfantului §i Dreptului Iov,
invidia demonului pe el §i ingaduin^a primita din partea lui
Dumnezeu pentru a-1 cerca / a-1 ispiti, dovede§te, dimpotriva,
virtutea imensa §i sfm^enia acestuia.

Cu alte cuvinte, demonii primesc ingaduin^a lui Dumnezeu ca
sa se lupte cu noi nu numai in situa^ia, cand suntem pe cai gre§ite,
pentru ca sa ne pedepseasca, ci §i pentru a ne lamuri §i mai mult
iubirea de Dumnezeu §i pentru a ne face sa ne in^elegem slabiciunea
proprie §i nevoia continua dupa ajutorul lui Dumnezeu.

198

Fragmente din Rdnduiala Dumnezeie§tii Liturghii a
Sfdntului loan Gurd de Aur cf. PG 20

Mdna Sfdntului loan Gurd de Aur

Conform PG 20, col. 902, Rdnduiala Dumnezei§tii Liturghii
a Sfdntului nostru Pdrinte loan Gurd de Aur [Ordo Divini Sacrificii
Sancti Patris nostri Joannis Chrysostomi] incepea cu rugaciunea
urmatoare:

„Domine, Deus noster, emitte manum Tuam ex Sancto
habitaculo Tuo, et confirma me ad propositum ministerium Tuum,
ut inculpate tremendo Tuo tribunali adstans, incruentum

199

Sacrificium peragam. Quia Tua est potentia et gloria in saecula
saeculorum. Amen".

In ***Liturghier 2000, rugaciunea de fa{a face parte
din Rdnduiala pregdtirii sfinfyilor slujitori, care se face inainte de
inceperea Sfintei Proscomidii si o gasim la p. 102:

„Doamne, trimite mana Ta din inahimea Sfantului Tau locas
si ma intareste spre slujba ce-mi este pusa inainte, ca, neosandit
stand inaintea inficosatorului Tau altar, sa savarsesc Jertfa cea fara
sange. Ca a Ta este puterea si slava in vecii vecilor. Amin".

Traducerea noastra conform edrfiei latine:

„Doamne, Dumnezeul nostru, trimite mana Ta din sfant
locasul Tau si ma intareste spre slujba Ta, pe care [o am] inainte,
ca, fara de osanda sa stau [in fa^a] infricosatoarei Tale judeca^i, ca
sa jertfesc Jerfa cea fara de sange. Ca a Ta este puterea si slava in
vecii vecilor. Amin".

In texrul latin nu e vorba despre altar, ci despre tribunalul
dumnezeiesc, despre starea Domnului la judecata, cu fiecare dintre
noi, slujitorii Sai, pentru ca pe Sfanta Masa avem jertfirea Mielului
lui Dumnezeu, Care e si Judecatorul lumii si, de fiecare data cand
slujim Sfintele Taine nu facem, decat sa ne intalnim cu Mantuitorul
si Judecatorul lumii deopotriva.

Liturghia este o zi infricosatoare, e o zi a judeca^ii, pentru ca
mereu ne apropiem, cu nevrednicie, de Cel care este Stapanul
nostru, si ne rugam Lui cu umilin^a, pentru ca sa ne invredniceasca
de impartasirea cu Sine fara de osanda.

Nu trebuie sa uitam ca acolo, de fa^a, e Stapanul, Cel care ne
va judeca pe to^i in parte. De aceea noului preot hirotonit i se pune
Agne^ul Cel preasfant pe palme, pentru ca palmele sale trebuie sa
fie curate in fa^a Domnului, mereu niste palme slujitoare, pline de
iubire in fa^a Domnului.

200

Rugaciunea la imbracarea epitrahilului, cf. PG 20, col. 903:

„Benedictus Deus, Qui effundit gratiam Suam super
sacerdotes Suos, ut unguentum super caput, quod descendit in
barbam, barbam Aaron, quod descendit in ora vestimenti ejus, ut
ros Aermon, qui descendit in montes Sion, quoniam illic mandavit
Dominus benedictionem, vitam usque in saeculum (Ps. 132, 2-3)".

***Liturghier 2000, p. 104: „Binecuvantat este Dumnezeu,
Cel ce varsa harul Sau peste preo^ii Sai, ca mirul pe cap, ce se
pogoara pe barba, pe barba lui Aaron, ce se pogoara pe marginea
ve§mintelor lui". Edi^ia citata elimina v. 3 din Ps. 132, dupa cum se
observa.

Traducerea noastra la textul latin: „Binecuvantat este
Dumnezeu, Care varsa harul Sau peste preo^ii Sai, ca mirul pe cap,
care se coboara in barba, in barba lui Aaron, care coboara pe
marginea / pe poala ve§mantului lui, ca roua Ermonului, care
coboara in mun^ii Sionului, fiindca acolo a incredin^at / a poruncit
Dumnezeu binecuvantarea §i via^a pana in veac".

***

Primul tropar al Proscomidiei, cf. PG 20, col. 904:

„Redemisti nos de maledicto Legis pretioso Sanguine Tuo,
cruci affixus et lancea perforatus, immortalitatem tanquam ex fonte
praebuisti hominibus, Salvator noster, gloria Tibi".

***Liturghier 2000, p. 106: „Rascumparatu-ne-ai pe noi din
blestemul legii cu scump Sangele Tau. Pe Cruce fiind rastignit §i cu
suli^a impuns, nemurire ai izvorat oamenilor, Mantuitorul nostra,
slava Jie".

Traducerea noastra la textul latin: „Rascumparatu-ne-ai pe
noi din blestemul Legii [cu] scump Sangele Tau, pe cruce ai fost
pironit §i cu sulrfa ai fost strapuns, pentra ca sa dai oamenilor, ca
dintr-un izvor, nemurire, Mantuitorul nostra, slava Tie!".

Care era blestemul Legii? Vorbeam aici despre Deut. 21, 23,
in care Legea lui Moise spunea, ca e blestemat eel spdnzurat pe
lemn, adica eel rastignit.

Domnul Se face pentra noi blestem, Se lasa rastignit pe
cruce, pentra ca, pe de o parte, sa fie ca un blestemat conform Legii
iar, pe de alta parte, El ia asupra Sa pacatele intregii umanita^i, El
neavand pacat, pentra ca, prin scump Sangele Sau sa ne dea tuturor
accesul la izvoral de via^a ve§nica din persoana Sa divino-umana.

201

Prin moartea si ranile Sale si prin intreaga Sa durere
inexprimabila, pe care a suportat-o pentru noi umanitatea Sa a
devenit izvor de nemurire, de via^a vesnica pentru intreaga
umanitate, pentru tot eel care crede in El si se impartaseste cu Sine,
ca sa fie viu.

Tocmai de aceea rugaciunile noastre catre Domnul sunt
rugaciuni ale increderii depline ca El este Mantuitorul nostru, ca El
este Doctorul sufletelor si al trupurilor noastre, ca El este izvorul
vie^ii si al nemuririi noastre.

202

Aripile lui Dumnezeu §i problema na§terii in
cartea Rut

Cele doua probleme stipulate in titlu sunt problemele
esen^iale ale car^ii Rut, alaturi de o a treia, cea a apartenen^ei lui Rut
la genealogia Mantuitorului Hristos, cf. Rut 4, 17-22.

1. In Deut 32, 1 1 §i apoi, a doua oara in LXX, la Rut 2, 12
avem drept corelativ al slavei lui Dumnezeu sintagma: aripile lui
Dumnezeu.

Ideea de aripi ale lui Dumnezeu, care arata spiritualitatea
absoluta a lui Dumnezeu dar, in acela§i timp §i faptul, ca Dumnezeu
umbre§te cu harul Sau pe cei credinciosj a intrat in cultul Bisericii §i
se pastreaza pana astazi.

Providen^a dumnezeieasca se exprima in cultul ortodox prin
aceasta umbrire a noastra de catre harul Sau sau prin acoperirea
noastra de har in fa^a diverselor primejdii.

Insa ideea de umbrire, fara sa aiba conota^ii negative, ci cu
totul pozitive, a trecut de la Dumnezeu §i la Sfin^i sau la Sfin^ii
Ingeri, care, prin umbrirea rugaciunii lor, ne ajuta, ne calauzesc, ne
acopera sau ne aduc har in via^a noastra, de la Dumnezeu, prin
mijlocirile lor.

Ideea de aripa o introduce pe aceea de acoperire
dumnezeiasca. Aripile lui Dumnezeu ne acopera, paradoxal, pe
masura ce ne descopera sau ne lumineazd cu privire la via^a lui
Dumnezeu.

Acoperirea noastra de catre aripile lui Dumnezeu inseamna
umplerea noastra de har, pentru ca aripile Sale sunt harul sau slava
Sa sau lucrdrile Sale cu lumea.

2. Rut 4, 13 ne propune un cuvant unic in LXX §i anume
substantivul rj /cvrjaic, -ecog, care inseamna zdmislire sau concepere.

Acest substantiv se dovede§te unul salvator pentru umanitate
in context postmodern, pentru ca el ne da marturia Revela^iei
dumnezeie§ti in problema na§terii.

Cand apare omul sau cand incepe copilul sa fie om? Rut 4, 13
raspunde la aceasta intrebare: „§i i-a dat ei Dumnezeu zdmislire §i a
ndscut fiu".

Dumnezeu i-a dat lui Rut sa zamisleasca fiu §i i-a dat, mai
apoi, ca sa il nasca pe Ovid [Obed in ed. recente], pe care il
zamislise.

203

Suntem oameni, a§adar, potrivit Revela^iei, de la zamislirea
noastra in pantece, de la concepere, din prima clipa a vie^ii noastre
§i na§terea umana este o conlucrare intre Dumnezeu §i parin^ii
no§tri.

Tocmai de aceea avortul, in orice moment al vie^ii fatului,
este un pacat incatalogabil la adresa lui Dumnezeu, Creatorul nostru
§i a lucrarii Sale creatoare §i o crima impotriva umanitajii.

Via^a este un dar al lui Dumnezeu pentru noi §i pe el trebuie
sa il pastram cu mare bucurie dumnezeiasca §i, in cadrul ei, sa ne
indumnezeim.

204

Putere de bdrbat

Cat de barbat trebuie sa fii, pentru ca sa fii... bdrbat, potrivit
car^ii Judecdtorilorl Mai intai tragem concluzia de la Jud. 14, 6,
pentru ca mai apoi sa vorbim pu^in despre greutatea de a traduce
inceputul versetului de fa^a.

Cf. LXX:

Jud. 14, 6:

en' ambv Ui>€\)\±a Kuptou

kcu auvecpLiJrev amov

caaei ouvTpLijreL lpn|)OP

In traducerea noastra: „§i a ^asnit in el Duhul Domnului si 1-a
sfasiat pe el dupa cum sfasii iedul".

Despre cine e vorba si ce a sfasiat? E vorba despre Sampson
[aceasta e transliterarea LXX, prezenta si in ed. Bibliei de la 1 688 a
lui Samson din edniile recente], care a sfasiat un leu cu manile
goale, ca si cand ar fi fost un ied.

Faptul ca a fost umplut de Duhul Domnului si a omorat un
leu este considerat de catre autorul car^ii Judecdtorilor un fapt
minunat, ceea ce si este. Insa, dupa cum se observa din textul LXX,
autorul car^ii considera, ca un ied se poate sfasia cu mainile goale.

Ca^i barba^i, aceasta e intrebarea, pot sfasia un ied cu mainile
goale, cand abia rupem cotoiul de gaina din ciorba sau friptura si
abia taiem carnea de berbec sau de pore din farfurie? Suntem, se
pare, prea slabi pe langa puterea de a sfasia un ied cu mainile
goale...

Suntem mai pufin barbaft sau prea . . .pufin barbaft, conform
Scripturii.

Insa, traducerea inceputului versetului de fa^a suscita ample
alegeri.

In ed. Bibliei de la 1688 avem: „§i-l indirepta preste el Duhul
Domnului", adica il indrepta, il intdri sau il imputernicii.

In VUL[gata]: „inruit autem Spiritus Domini", unde verbul
presupune si pe a invada, si pe a navali, si pe a Jdsni.

In ed. BOR 1988: „s-a coborat peste el Duhul Domnului", pe
cand in ed. BOR 2001: „Duhul Domnului S-a repezit asupra-i", IPS

205

Bartolomeu mergand pe varianta prima a lui aXXojiaL, cf. n. i, p.
291.

Avem ideea de inflorire sau prosperare in / peste el a
Duhului lui Iehova in WTT, in edi^ia ebraica.

De ce am ales insa sa traducem: „§i a }a§nit m e l Duhul
Domnului"? Pentru ca am facut conexiune intre Jud. 14, 6 §i In. 7,
38, fragment din Evanghelia praznicului Cincizecimii, atata timp
cat Sampson s-a nascut nazir al lui Dumnezeu din pantecele maicii
sale, adica un om plin de har.

Duhul lui Dumnezeu coboara in fiin^a omului de la
Dumnezeu sau fdsneste din om, cand omul este unul duhovnicesc.

Cand vrem sa in^elegem particula peste, in adevaratul sens al
cuvantului, intr-un context hariologic, atunci trebuie sa in^elegem ca
a veni peste cineva Duhul lui Dumnezeu inseamna a cobori in fiin^a
aceluia harul dumnezeiesc §i nu a-l inconjura sau a sta harul
deasupra lui, ca §i cand ar fi ceva, care trebuie sa ramana exterior
omului.

Duhul lui Dumnezeu Se coboara numai induntrul omului,
pentru ca sa il sfm^easca dinauntru pe om. E mai greu de in^eles
pentru to^i, cum de Vechiul Testament vorbe§te despre vederea
slavei lui Dumnezeu sau despre cobordrea Duhului in oameni, de§i
omenirea nu fusese rascumparata prin Hristos Dumnezeu.

Insa, pe de alta parte, nu putem sa consideram ca toate
vederile dumnezeie§ti §i anghelofaniile vechitestamentare sunt
simple imagini simbolice, fara realitate, pentru ca astfel desfiin^am
realitatea Revela^iei dumnezeie§ti, care presupune ca Dumnezeu S-a
aratat, intru slava Sa, oamenilor.

Fara doar §i poate, gradul de induhovnicire al Sfm^ilor
Vechiului Testament nu era ca al nostra, al membrilor Bisericii.
Insa, multora dintre ei Dumnezeu le-a aratat revela^ii fara seaman,
pe care nimeni nu le poate minimaliza nicidecum.

Am ales a doua semnifica^ie a verbului aAAofiai, care
presupune interioritatea, adica idsnirea sau sdltarea haralui in fiin^a
lui Sampson, lucra pe care ni-1 garanteaza em cu Ac. La Ac. em e,
mai intai de toate, in §i nu peste ca la G.

Duhul Domnului a fdsnit intru el, in persoana lui. IPS
Bartolomeu, folosind prima forma a verbului, care presupunea pe a
sari, a se ndpusti, a se arunca, a se repezi a inclus ideea ca
mi§carea haralui s-a petrecut pe nea§teptate §i 1-a intarit intr-atat de
mult, incat a putut sa-1 omoare pe leu cu mainile goale.

Pe aceea§i idee, de intdrire, indreptare, imputernicire a mers
§i ed. Bibliei de la 1688, dupa cum spuneam, dar intr-un mod mai
re^inut.

206

Traducerea pe care am prezentat-o noi prive§te textul dinspre
prezent spre trecut §i stabilizeaza ideea, ca harul lui Dumnezeu
ta§ne§te in launtrul omului, pentru ca sa-1 intareasca spre lucruri
duhovnice§ti sau fapte eroice.

207

Despre demoni si posesie satanicd in
Vechiul Testament

Articolul de fa^a a fost scris in urma intrebarii primite aici §i
este numai o tratare sumara a temei ca atare.

***

In Vechiul Testament avem indicii clare despre existen^a
demonilor §i despre modul lor de infiltrare in via^a oamenilor.

In I Cron. 21,1 (sau in / Paralip., ca in ed. recente) avem: „§i
a stat Satana in Israel §i a silit pe David spre a numara Israelul", cf.
LXX. Unul dintre indiciile clare de influenza demonica asupra
intregului popor, dar §i asupra lui David.

In primele doua capitole din Iov, apare indicat de 8 ori
numele diavolului, care, prime§te ingaduin^a de la Dumnezeu, ca sa
se atinga de persoana lui Iov, dupa ce se atinsese de familia §i
averea sa. A se vedea: Iov. 1,6; 1,7; 1,9; 1, 12; 2, 1; 2, 2; 2, 4; 2,
7.

La Iov 2, 7, prezen^a Satanei in apropierea lui Iov este
subliniata cu putere: „§i a ie§it diavolul de la Domnul §i a lovit pe
Iov cu rana rea, de la picioare pana la cap".

La Ps. 108, 6, cf. LXX, se vorbe§te despre prezen^a
demonilor in apropierea celui rau: „Pune peste el pe eel pacatos §i
pe diavolul (Std^oAoc) sa stea intru dreapta lui".

Aceasta indica o influenza constanta sau o posesie satanica a
celui nelegiuit. Cel pacatos sta impreuna cu alt pacatos, ii place sa
coabiteze cu unul ca el dar, cu to^ii, cei pacatosj sunt in infra^ire §i
cu demonii, care stau in dreapta lor, adica le intaresc tending lor
spre rau.

Dreapta I mdna dreapta indica in Scriptura taria, puterea,
vigoarea duhovniceasca a omului, cand e vorba de oamenii virtuosi,
dar, cand e vorba de oamenii pacatos^, dreapta lor e slaba, pentru ca
e plina de rele.

La Zah. 3, 1-2, tot cf. LXX, adica Septuagintei, avem:

1. „§i mi-a aratat pe Iisus (sau Iosua, cum e in edi^iile
scripturale recente), pe preotul eel mare, stand inaintea fe^ei
Ingerului Domnului §i pe diavolul stand intru dreapta lui, pentru ca
sa minta impotriva lui.

2. §i a zis Domnul catre diavol: „Sa te mustre Domnul pe
tine, diavole! §i sa te mustre Domnul pe tine, caci a ales
Ierusalimul! lata, nu este acesta ca un taciune scos din foe?".

208

Satana ca potrivnic, ca mincinos, cum e §i la Fac. 3, 4, cand ii
spune Evei ca nu va muri. . .§i a murit, din cauza pacatului.

Insa, despre o alta posesie explicita §i personalizata de
aceasta data, vorbe§te I Sam. 19, 9-10, cf. LXX: posedarea regelui
Saul:

„9. §i a venit, de la Dumnezeu, duhul eel rau {irvevpa
irownpov) in Saul (eui SaouA,; 4ttV cu D., care se traduce cu: in §i nu
cu: peste) §i acesta dormea in casa lui §i suli^a [era] in mana lui. Iar
David canta cu mainile lui.

10. §i a cautat Saul sa loveasca cu suli^a in David. §i a plecat
David de la fa^a lui Saul §i [acesta] a lovit cu sulrfa in perete. §i
David a plecat §i a scapat".

In momentul cand diavolul intra in Saul acesta dormea. Saul
se scoala §i vrea ca sa il ucida pe David, care era pasmic §i care
canta.

Aruncarea sulrfei in David e un semn al posesiei satanice,
pentru ca de aceea Scriptura ne vorbe§te despre duhul eel rau, care,
cu ingaduin^a lui Dumnezeu, ca §i in cazul lui Iov, intra in Saul.

O schimbare brusca de comportament. Violent, violent
exploziva. Ceea ce ne indeamna diavolul sa facem §i facem e un
pacat §i pacatul e pedepsit de catre Dumnezeu.

Cap. 28 din I Sam sau I Regi ne vorbe§te despre femeia
ventriloca (28, 7: yqualKa eyyaoTpipvOou — femeia care vorbea din
stomac), care era demonizata §i, pentru care, demonii se aratau sub
chipul a divers^ oameni mor^i.

Binein^eles, ea nu chema mor^ii - pentru ca mor^ii nu
calatoresc prin lume dupa moartea lor fizica (astea sunt basme
pentru copii) - ci demonii luau diverse infa^ari, pentru cei care
erau intr-atat de pro§ti, incat sa accepte ca sa o plateasca.

Acest lucru se intampla §i astazi, cu vrajitoarele care sunt
mfrajite cu demonii §i demonii li se arata in chip §i fel celor creduli.

Am vorbit pe scurt despre demonologia vechitestamentara §i
despre cateva cazuri de posesie. Exista o posesie in bloc, in masa,
dar §i una personala, individualizata, dupa cum reiese din datele
vechitestamentare.

209

Eshatologia e deja o realitate experimentatd

PS. Hilarion Alfeyev, Eschatology, en *** Orthodox
Christian Theology, Edited by Mary B. Cunningham and Elizabeth
Theokritoff, Cambridge University Press, 2009, p. 107-120.

„intreaga istorie a Bisericii este plina de asteptari
eshatologice" 76 .

In predica Domnului ,Jmpara}ia lui Dumnezeu nu este o
realitate a viejii de dincolo de mormdnt ci, mai degraba, o
experien^a care este deja accesibila omului in via^a sa pamanteasca.
Timpurile din urmd, eshatologice, au inceput cu prima venire a lui
Hristos si cu predica Sa pe pamant" 77 .

„Vederea lui Hristos intru slava Sa si experien^a luminii
dumnezeiesti sunt ale inimii si, ambele, reprezinta mistica si
eshatologia ortodoxa" .

Pentru Sfantul Grigorie Palama vederea extatica a Sfin^ilor
Apostoli pe Tabor nu era o prefigurare a bucuriei vesnice ci
revelarea Impara^iei lui Dumnezeu .

Sfanta Liturghie a Bisericii nu este numai un act anamnetic
sau comemorativ ci „de asemenea este o participare la realitatea
vntoare

„Impara^ia lui Dumnezeu este viitor dar, in acelasi timp, ea
deja a fost data. Sfanta Liturghie deja ii ridica pe oameni la ceruri,

O 1

pentru ca deja cerul este pe pamant" .

76 Idem, p. 107.

77 Idem, p. 108.

78 Ibidem.

79 Ibidem.

80 Idem, p. 109.

81 Ibidem.

210

In Tradi^ia Ortodoxa, a doua venire a Domnului este,
deopotriva, o a§teptare bucuroasa, dar §i o a§teptare plina de

on

evenimente dramatice .

Autorul deplange perspectiva horror, evident nerevela^ionala,
din mintea multor cre§tini, a modului cum i§i inchipuie ace§tia ca se
va produce cea de a doua venire a Domnului 83 §i precizeaza faptul,
ca „a doua venire nu va fi un moment defetist, ci un mare moment
[al manifestarii] slavei lui Dumnezeu, victoria binelui asupra raului,
a vie^ii asupra mor^ii §i a lui Hristos asupra lui Antihrist" .

PS Ilarion accentueaza insa §i faptul, ca Judecata finala a
inceput deja, de acum, pentru ca con§tiin^a noastra inregistreaza
continuu raportarea noastra la aproapele nostra, conform Matei
25 85 .

„Iadul este ceva ireconciliabil cu dragostea lui Dumnezeu" §i
el nu este crea^ia lui Dumnezeu, ci crea^ia oamenilor 86 .

In p. 114 autorul spune faptul, ca Domnul, cand a coborat in
lad a scos de acolo pe to^i oamenii de§i, intr-un alt studiu al sau,
editat §i in limba romana, arata ca Tradi^ia Bisericii vorbe§te, pe de
o parte, doar de scoaterea Sfin^ilor Vechiului Testament din lad iar,
pe de alta parte, de scoaterea tuturor din lad, nedand un raspuns
tran§ant acestei chestiuni.

Potrivit propriilor mele studii patristice inclin sa cred ca
Tradi^ia Bisericii marturise§te, mai degraba, numai scoaterea
Sfin^ilor §i a Drep^ilor Vechiului Testament din lad §i nu a tuturora.

Ortodoxia nu cunoa§te teologia purgatoriului s ,ci
propovaduie§te posibilitatea mantuirii tuturor, prin rugaciunile
Bisericii, pana la Judecata finala .

Apocatastaza origeniana are o legatura puternica cu teoria
preexisten^ei sufletelor din teologia pagana greaca. Apocatastaza a
fost condamnata la Sinodul V Ecumenic 90 .

Cred ca e o exagerare afirma^ia, ca Sfantul Isaac Siral „vedea
Gheena intr-un mod similar cu in^elegerea occidentala a
purgatoriului" 91 .

Nu exista la Sfantul Isaac ideea de purgatoriu, pentru ca
teoria, ca atare, e de data mai recenta.

82 Idem, p. 109-110.

83 Idem, p. 110.

84 Ibidem.

85 Idem, p. 112.

86 Idem, p. 113.

87 Idem, p. 115.

88 Ibidem.

89 Idem, p. 116.

90 Ibidem.

91 Idem, p. 117.

211

Insa, e corecta afirma^ia, ca „nici Grigorie [al Nyssei] §i nici
Isaac [Sirul] nu au crezut in preexisten^a sufletelor §i nici nu au
inva^at ca apocatastaza va fi o reintoarcere la starea primordiala /
initiala" 92 .

Exista varii nivele de induhovnicire personala 93 .

Ii multumesc domnului Drd. Ionu^ Biliirfa pentru faptul ca
mi-a facilitat cunoasterea acestei carti, din care am luat notele
supra.

92 Ibidem.

93 Ibidem.

212

Cuvantul §i icoana in experienfa ortodoxd

Intr-o lume mediatica, hiperinformatizata dar, din pacate, cu
lucruri de duzina, ca cea postmoderna, cuvantul §i imaginea sunt
elementele principale prin care se manipuleaza aten^ia
consumatorilor.

Dirijarea aten^iei spre lucruri derizorii sau spre lucruri
profitabile pentru anumite trusturi economice se face de catre
profesioni§ti ai utilizarii mijloacelor info-vizuale.

Punctele de rating se fac cu oameni volubili, excentrici sau
ie§rfi din comun sau care au un estetic flamboaiant. Mirajul
povestirii sau imaginea - adesea supradimensionata - a actorului
media atrage, acapareaza.

§i acapareaza tocmai pentru ca cuvantul §i imaginea sunt, in
mod regular, forme ra^ional-afective de transmitere a unei persoane
catre o alta pe fundamentul, ca to^i suntem crea^i dupa chipul lui
Dumnezeu [Kar' e'lKova Oeou - Fac. 1, 27, cf. LXX] pentru ca sa
fim in relate vie, continua cu El §i intre noi.

Pentru ca suntem dupa chipul / icoana lui Dumnezeu eel viu
tocmai de aceea suntem dinamici §i comunicativi, in relate unii cu
al^ii prin intermediul cuvintelor §i a gesturilor noastre.

Cuvantul nostra fa^a de altul sau in fa^a altuia este un cuvant
care transmite, implicit §i explicit, profunzimile persoanei noastre.
Ne vedem unii pe al^ii si vorbim unii cu al^ii despre lucruri, care ne
sunt comune dar, in acela§i timp, ramanem intipari^i in memoria §i
in inima altora.

Daca in cadral rela^iilor zilnice din familie §i societate
imaginea §i cuvintele noastre ne proiecteaza intr-un mod personal §i
unic in fa^a §i in inima altora, cu atat mai mult, in rela^ia noastra cu
Dumnezeu, ca oameni ai credin^ei, via^a lui Dumnezeu se imprima
in noi prin cuvintele Scripturii §i ale Parin^ilor §i prin Sfintele
icoane.

De la Lc. 4, 32 observam ca impactul predicii Domnului
asupra oamenilor era foarte profund pentru ca cuvintele Sale
atingeau inimile lor, fiind resim^ite ca ni§te cuvinte spuse intru
putere [kv e^ouoiqc, cf. GNT].

§i aceasta putere, resim^ita in mod acut, nu era decat haral
necreat si ve§nic sau slava ve§nica, proprie a lui Dumnezeu, care se
imprima in cuvintele pe care le rostea §i care se adresau omului in
integralitatea sa.

213

Teologii Bisericii, din acest motiv, sunt vorbitorii prin
excelenfa despre Dumnezeu.

Tocmai de aceea in troparul Sfantului Grigorie de Nazianz,
spre exemplu, numit in limbaj liturgic ortodox, pe drept cuvant: „de
Dumnezeu cuvantatorul" 94 , se afirma faptul, ca el a biruit pe retorii
seculari tocmai pentru ca „ai cercat adancurile Duhului §i
frumuse^ile vorbirii {i s-au adaugat" 95 .

Datorita experien^ei sale duhovnice§ti profunde a in^eles
profunzimile teologiei §i ale vie^ii mistice cu Dumnezeu §i, de
aceea, a fost luminat §i intarit in propovaduirea sa. Cura^indu-se pe
sine de patimi §i umplandu-se totodata de puterea slavei lui
Dumnezeu a inceput sa intuiasca for^a cuvintelor, realitatea lor
transfiguratoare prin harul Prea Sfmtei Treimi.

De aceea, la intrebarea: ce atrage pe oameni catre
propovaduitorii cu multd stiinid teologicd si cu o profunda via}a
duhovniceascd raspunsul e lapidar: cuvintele lor pline de har, de
experienid harismaticd.

Omul care devine vas ales [okguoc; eKloync; - F. Ap. 9, 15, cf.
GNT] al lui Dumnezeu se lasa inva^at de catre Dumnezeu cuvintele,
care ranesc inimile oamenilor cu dragostea de Dumnezeu.

Cunoscand ce inseamna sa fii rdnit de catre cuvintele
dumnezeie§ti, Sfantul Siluan Athonitul scria urmatoarele cuvinte:
„sufletul care a cunoscut pe Domnul e atras spre El de iubire, §i
dogoarea acestei iubiri nu-i ingaduie sa-L uite nici ziua, nici
noaptea, nici macar pentru o singura secunda" 96 .

Cuvintele Domnului ne umplu de dor fa^a de El §i ne fac sa
resim^im, in mod acut, nevoia de a vorbi cu El prin rugaciune sau
de a contempla icoanele Sale.

Cand Sfantul Apostol Petru i-a spus Domnului: Tu ai
cuvintele vie}ii vesnice [pr\[iaxa (cofic; alcoviou exeic, - In. 6, 68, cf.
GNT] i-a pus, deopotriva, §i intrebarea: Doamne, catre cine sa
mergem? [Kupie, -apoc; iiva aiT6A,6ua6|j,60a; -Ibidem].

§i el nu a facut aici decat sa marturiseasca cu glas tare
con§tientizarea faptului, ca Cel pe care dorea sa II vada tot timpul
era, in acela§i timp, §i Cel care ii inva|a cele ale sfm^eniei in mod
continuu.

Cuvintele Domnului sporesc cunoa§terea §i iubirea noastra
pentru El, adevarul §i sfin^enia lor ne transforma prin primirea lor

94 *** Ceaslov, ed. a Il-a, Ed. IBMBOR, Bucure?ti, 1993, p. 683.

95 Ibidem.

Cf. Cuviosul Siluan Athonitul, Intre iadul deznddejdii §i iadul smereniei. Insemnari
duhovnice§ti, ed. a Il-a, revizuita §i adaugita, cu studiu introd. §i trad, de Diac. loan I. Ica jr.,
Ed. Deisis, Sibiu, 1997, p. 88.

214

cu toata con^tiint.a §i, de aceea, iubim tot mai intens faptul de a
vedea chipul Lui iconizat, pentru ca suntem mereu intr-o stare de
dorire a Lui.

§i astfel traim, intr-un anume grad personal, starea de care
vorbea dumnezeiescul Petru, aceea in care cuvintele §i imaginea I
icoana Celui iubit sunt traite ca nedespartite.

Credinciosul ortodox, care are o relate autentica cu Hristos
Dumnezeu distinge cuvintele sale de chipurile Sale iconice dar nu le
desparte pe unele de altele.

Citind §i mai mult cuvintele Scripturii cat §i comentariile
Parintilor Bisericii la Scriptura ne umplem de o §i mai mare iubire
fat.a de persoana lui Hristos, pe care o vedem iconizata §i inchinata
in Biserica.

Teologia icoanelor e profund dogmatica §i tradrfionala. In
definitia dogmatica a Sinodului 7 Ecumenic cinstirea icoanei
Domnului e marturisita ca predanie nescrisa a Bisericii, pentru ca
„figurarea zugravirii in icoana... este in acord cu relatarea
propovaduirii Evangheliei §i este folositoare spre incredint.area
adevaratei, §i nu dupa inchipuire, Intrupari a lui Dumnezeu
Cuvantul §i spre ca§tigul nostra unanim" .

Icoana e de acord cu Scriptura §i e o neuitare pentru ochi
dupa cum cuvantul e o neuitare pentru memorie. Insa ambele sunt
veridice, atat cuvantul cat §i icoana, daca sunt marturisite de catre
Biserica ca fiind cele autentice.

Biserica autentifica §i garanteaza forma §i interpretarea
cuvintelor Domnului §i ale icoanelor Sale. Interpret^ lor sunt marii
Sfinti §i Dascali ai Bisericii, care ne introduc in relatia profunda,
interioara, dintre cuvant §i icoana in spiritualitatea ortodoxa.

Pentru ca, prin cuvant, explicam §i aprofundam semnificatiile
teologice ale icoanei iar icoana ne devine o prezentl cotidiana
pentru noi, tocmai pentru ca ne e dor sa privim catre ea §i sa ne
ragam in fat.a ei §i, prin calea deschisa mintii §i inimii noastre de
catre ea, sa comunicam cu Domnul, cu Maica Sa, cu Sfintii Sai.

Icoana e o prezent.a deschisa, care nu suporta in definitia ei
inramarea".

97 Cf. textului definrjiei tradus in Anexa 1 a carjii: Sfantul Teodor Studitul, Iisus Hristos,
prototip al icoanei Sale. Tratatele contra iconomahilor, studiu introd. §i trad, de Diac. loan I.
Ica jr, Ed. Deisis §i Sfanta Manastire loan Botezatorul, Alba Iulia, 1994, p. 193.

98 Ibidem.

99 Despre pledoaria pentru neinramarea icoanelor, obicei nefast pentru Biserica noastra, care
reprezinta „o alta forma de indepartare a Lui de create, o ignorare a chemarii la dialogul nostru
cu prototipul pictat" a se vedea Mihaela Palade, Iconoclasmul in actualitate. De la ,,moartea
lui Dumnezeu" la moartea artei, Ed. Sofia, Bucure§ti, 2005, p. 142-148. Noi am citat din p.
148 a edijiei citate.

215

Cuvantul credited e tot o prezentl deschisa, foarte profunda,
aidoma icoanei, care ne aduce nrfelegerea voii lui Dumnezeu §i a
relatiei Lui cu noi.

In Omilia I a. Comentariului sau la Matei, Sfantul loan Gura
de Aur ne subliniaza, din prima fraza a cartii, ca „ar fi trebuit sa n-
avem nevoie de ajutorul Sfmtelor Scripturi, ci sa avem o viat.a atat
de curata meat harul Duhului sa fi tinut locul Scripturilor in
sufletele noastre. §i dupa cum Sfmtele Scripturi sunt scrise cu
cerneala, tot a§a ar fi trebuit ca §i inimile noastre sa fi fost scrise cu
Duhul Sfant" 100 .

Cu alte cuvinte, sfmt.enia vietii noastre ar fi trebuit sa fie cea
care ne furnizeaza cuvintele folositoare §i cea care sa ne faca icoane
mdntuitoare pentru confratii no§tri.

Dumnezeu scrie in inimile noastre cuvintele vie^ii ve§nice,
prin Duhul Sau eel Sfant §i de aceea ne facem icoane ale
Stapanului. Cei care primesc cuvintele Domnului in inimile lor
devin icoane ale Lui, icoane ale Sale pentru arfii, pentru ca transmit
altora frumuse^ea §i sfint.enia lui Hristos iradiata in persoana lor.

Sfintii sunt persoane frumoase, realmente frumoase, pentru ca
frumuse^ea lor este inauntru [eocoGev - Ps. 44, 14, cf. LXX], face
parte din interioritatea lor.

Cuvantul plin de Duhul, cuvantul duhovnicesc e o revarsare
de har [Ps. 44, 3, cf. LXX] din inima noastra, pentru ca Xoyov
dyocOov, adica cuvdnt bun [Ps. 44, 2, cf. LXX] iese din inima curata,
sfmtita, dintr-o interioritate frumoasa, harismatica.

Sfintii sunt icoane ale Stapanului, care ne vorbesc despre El
§i despre relatia lor cu El plina de adancime duhovniceasca. Fiecare
Sfant are frumuse^ea sa personala pentru ca e o unicitate personala,
insa, in acela§i timp, toti sunt legati unii de altii prin cuvinte §i fapte
de iubire fatl de Dumnezeu §i fatl de semenii lor.

Viat.a sfanta se exprima prin cuvinte curate §i prin fapte de
iubire pline de con^tiintl. De aceea Sfantul Nichita Stithatul il
caracteriza pe Sfantul Simeon Noul Teolog drept „om de o curate
extrema" 101 , fiindca devenise „intreg atentie, intreg plin de caldura

1 09

Duhului, intreg plin de descoperiri §i iluminari dumnezeie§ti" .

Din acest motiv, ascultarea cu nesat. a oamenilor
induhovniciti are in comun aceeasj atentie profunda a fiin^ei noastre

100 Sfantul loan Gura de Aur, Scrieri. Partea a treia. Omilii la Matei, trad., introd., indici §i
note de Pr. D.[ umitru] Fecioru, Ed. IBMBOR, Bucure§ti, 1994, p. 15.

101 Cf. Viafa III, 25 apud Sfantul Simeon Noul Teolog, Viafa §i opera. Scrieri IV, introd. §i trad,
de Diac. loan I. Ica jr., Ed. Deisis, Sibiu, 2006, p. 260.

102 Cf. Viafa III, 26 apud Idem, p. 261.

216

pe care o manifestam §i in contemplarea duhovniceasca a sfmtelor
icoane §i a cosmosului ca lucrare a Dumnezeului treimic.

Ascultam cuvintele lor pline de har, care ne transfigureaza §i,
in acela§i timp, persoana lor create in inima noastra ca o realitate
inalienabila.

Icoanele Sfin^ilor, pe care le in^elegem pe masura ce
cunoa§tem vie^ile Sfin^ilor iconiza^i §i create rela^ia noastra cu ei ne
devin §i ele de neinlaturat din inima noastra.

Cuvintele §i imaginile cuvioase se imprima in fiin^a noastra §i
ne creeaza in sensul lor. Iar sensul cuvintelor duhovnice§ti §i al
icoanelor este permanentizarea §i aprofundarea rela^iei noastre cu
Dumnezeu.

Cuvintele sfmte, intrupate in persoana noastra, ne fac icoane
ale Dumnezeirii. §i omul este chemat tocmai la aceasta: la faptul de
a se innoi „intru cuno^tin^a, dupa chipul Celui care 1-a facut" [el;
eiTLYVcooLV Kat' elicova tou KxioavxoQ Aircov -Col. 3, 10, cf. GNT].

Iar cuvintele sfinte nu aduc o cunoa§tere lipsita de putere
duhovniceasca, de har ci, dimpotriva, o cunoa§tere care lumineaza,
care umple de dor pentru Dumnezeu, care impaca pe om in fiin^a sa,
care unifica sim^irile suflete§ti §i trupe§ti ale omului.

Cuvintele sfinte, cat §i icoanele ne ranesc profund
launtricitatea. Am experiat de mai multe ori in via^a intalnirea
tulburatoare §i acaparanta cu totul cu ochii Prea Curatei Stapane din
mai multe icoane ale sale facatoare de minuni §i am sim^it ca insa§i
Preasfm^ia sa m-a privit. O privire plina de putere dumnezeiasca, de
dulcea^a dumnezeiasca §i de cutremurare sfanta.

La fel, mai mul^i oameni de-a lungul vie^ii mele m-au zguduit
cu cuvintele lor pline de putere duhovniceasca §i, din acest motiv,
cuvintele §i persoanele lor imi sunt mereu indreptar in via^a.

Tocmai de aceea slujbele Bisericii se fac prin cuvant §i in fa^a
icoanelor §i a frescelor Sfhnilor din Biserica care au intrupat,
fiecare in parte, cuvintele mantuitoare ale Bisericii.

Slujbele se fac inaintea Domnului [evavc'iov Kupiou, cf. LXX
sau rvjrr yjsb, cf. WTT], sub ochii Sai cei prea iubitori §i prea
milostivi.

Suntem inva^i de catre Dumnezeu cele ale sfmfeniei prin
intregul cult divino-uman al Bisericii iar icoanele sunt modelele
pragmatice ale dobandirii §i permanentizarii, inve§nicirii
comuniunii cu Dumnezeu.

Nu avem, a§adar, un ideal de viafd, care ramane, intotdeauna,
o posibild implinire ci via^a eclesiala inseamna o via^a pragmatica,
in care, prin cuno§tin^a teologica §i nevoin^a asidua, cura^itoare de
patimi, sfinjenia devine o realitate existen^iala.

217

Cuvintele Bisericii ii transforma pe oameni, le da sa traiasca,
in mod anticipat, dulcea^a vie^ii ve§nice. Dumnezeiasca Liturghie
ne conduce, prin cuvinte §i gesturi, la imparta§irea euharistica cu
Hristos insa, in acela§i timp, ne face sa dorim o §i mai mare
comuniune cu El, cu persoana Sa, pentru ca ne inva^a sa ne rugam
Lui: „Da-ne noua sa ne imparta§im cu Tine, mai adevarat [mai
deplin / mai desavar§it n.n.], in ziua cea neinserata a Impara^iei
Tale" 103 .

La fel, in rugaciunea isihasta, plina de dor pentru sim^irea §i
vederea slavei lui Hristos, ii spunem necontenit Domnului:
„Doamne Iisus Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluie§te-ma pe mine
pacatosul!".

Ne adresam direct Domnului, Dumnezeului inimii noastre,
fiind incredin^i ca El ne asculta. La fel ne inchinam §i ne rugam in
fa^a icoanelor Sfin^ilor iconiza^i pe ele §i suntem incredin^i ca
vom primi ajutor si intarire in via^a noastra prin intermediul
mijlocirii lor pentru noi.

Cuvintele Domnului sj ale Sfhnilor §i icoanele lor sunt
continuu prezente in via^a noastra unele completandu-le §i
explicandu-le pe celelalte. Cuvintele §i vie^ile Sfm^ilor explica
icoanele lor iar icoanele Sfinjilor certified cuvintele §i vie^ile lor.

Daca suprimam imaginea sau cuvdntul ajungem o societate
autista. In momentul cand nu mai vrem sa comunicam sau sa vedem
chipul altuia sau diverse realita^i sociale inseamna ca ne-am
scufundat intr-o lume interioara plina de fantezie.

Interrela^ionarea noastra asigura un climat social §i comunitar
prielnic dezvoltarii personale. Pentru ca ma vad pe mine, pentru ca
sunt con§tient de mine insumi pot sa vad §i pe altul. §i cand il vad
pe altul §i realitatea lumii lui in cuno§tin^a de cauza, §tiu §i ce sa-i
spun, cum sa ma comport fa^a de el.

103 C j- *** Liturghier, ed. IBMBOR, Bucure§ti, 2000, p. 180.

218

Crezul ortodox in Bucovna de la Bdlgrad (1699) 104

1 . Introducere

Conform introducerii PS Emilian la edrfia critica recenta a
Bucovnei aceasta este „primul abecedar romanesc cunoscut, ie§it
din teascul tipografiei din Alba Iulia in anul 1699. Menirea de
atunci a acestei carti - §i credem ca §i de acum - e subliniata chiar
pe coperta cartii: sa deprinda pe copii cu inva^atura de carte" 105 .

Insa Bucovna editata la Alba Iulia in 1 699 nu este un simplu
abecedar, ca eel de astazi, in care literele §i invat.area lor sa fie
desprinse de latura religioasa a vie^ii noastre.

Ci acest manual de limba este un abecedar incipient, urmat
de o carte de Religie in toata regula, care are drept intense
catehizarea / initierea elevilor din clasele primare in adevarurile
dreptei credinje.

In textul cartii, Crezul 106 apare intercalat intre Molitva sau

1 07

Rugaciunea de dimineaia (o mica rugaciune pentru copii la
trezirea lor din somn) §i Simvol. Preo§tennago Atanasia patriarha
Alexandriiscago 108 (Simbolul Sfantului Atanasie eel Mare, care in
text nu are Filoque 109 ).

104 Vom folosi in acest studiu *** Bucoavna. Bdlgrad 1699, editie critica, tiparita din intiativa
§i cu binecuvantarea PS Emilian, Episcop al Alba Iuliei, Ed. Episcopia Ortodoxa Romana Alba
Iulia, 1989, 390 p.

Cand vom trece la citarea din manuscrisul Bucovnei, prima pagina e cea a manuscrisului, pe

cand a doua pagina a citajiei este cea a edrjiei citate.

Titlul original al carjii e Bucovna, cf. Idem, p. 1 / 133.

Dr. Anton Gotia spune in Notd asupra edifiei, apud Idem, p. 121: „am preferat varianta

Bucoavna, diferita de ce a originalului - Bucovna - , intrucat acesta s-a impus in didactica

noastra veche". Noi vom ramane la titlul de facto al carjii.

105 Cf. PS Emilian, Cuvdnt inainte, apud Idem, p. 5.

106 Idem, p. 19-21 / 169-173.

107 Idem, p. 18-19/167-169.

108 Idem, p. 22-28/175-187.

109 Textul critic de fa{a a fost stabilit dupa originalul facsimilat al carjii, cf. Dr. Anton Gotia,
Notd asupra edifiei, apud Idem, p. 121.

In aceea§i pagina citata acum, Dr. Anton Gotia precizeaza faptul, ca „textul Bucoavnei de la

Balgrad a fost reluat in 1744 in Bucoavna aparuta la Cluj...[§i] diferenjele de text §i limba faja

de edijia princeps au fost tratate la subsol sub sigla B 1744".

De aceea, in subsolul p. 181 din edijia critica citata, cu referire la p. 25 a manuscrisului, autorul

precizeaza ca in B 1744, in edijia de la Cluj, avem purcederea Sfantului Duh „de la Tatal §i de

la Fiul", cf. Idem, p. 181, n. 2.

De aceea am precizat supra, ca textul Crezului ortodox din Bucovna de la Balgrad nu are

Filioque, adica nu are amprenta catolicizanta.

219

2. Textul

Crezul ortodox este redat integral in Bucovna de la 1 699, in
grafie chirilica, intre p. 19-21 / 169-173 ale car^ii si are urmatoarea
transliterare in limba romana 110 :

[p. 19 / 169] „MARTURISIREA pravoslavnicii credin^a data
intr-acesta chip la intaiul in Necheia sabor a toata lumea si al doilea
in Tarigrad.

Crez intru unul Dumnezau, Tatal Atot|iitoriul, Fa-

[p. 20 / 171] catoriul ceriului si al pamantului vazutelor
tuturor si nevazutelor;

§i intru unul Domnul Iisus Hristos, Fiiul lui Dumnezau, Unul
Nascut 111 , Carele de la Tatal S-au nascut, mai nainte de to^i vecii;

Lumina den Lumina, Dumnezau adevarat de la Dumnezau
adevarat, nascut iar nu facut, Acela ce este deofiin^a cu Tatal, pren
Carele toate s-au facut;

Carele pentru noi oamenii si pentru mantuirea noastra S-au
pogorat din ce[r]iu 112 si S-au intrupat de la Duhul Sfant si den
Maria Fecioara, si S-au facut om;

ST S-au rastignit pentru noi supt Pilat den

[p. 21 / 173] Pont, si au patimit, si S-au ingropat, si au inviat
a treia zi dupa Scripturi;

§i S-au suit la ceriuri, si sade de-a direapta Tatalui;

§i iarasi va sa vie cu slava sa judece viii si mor^ii, a Caruia
Impara^ie n-are sfarsit.

§i in Duhul Sfant, Domnul de via^a facatoriul, Carele de la
Tatal purcede 113 ;

Acela ce cu Tatal si cu Fiiul este inchinat si slavit, Carele au
grait prin Proroci.

Intru una, sfanta, soborniceasca si apostoleasca Besereca;

Marturisescu un Botez intru iertarea pacatelor.

110 Singurele diferenje intre grafia edijiei critice §i textul redat de catre noi aici sunt acelea ca:

1 . scriem cu i din a §i nu cu i din / ca in editia citata,

2. redam clasicul compus abreviat IS CR - in textul nostru IC XC - cu Iisus Hristos, ca in
greaca §i nu cu: Isus Hristos, cum a transliterat autorul edijiei citate §i

3 repunem in drepturi limbajul teologic afectat de alegerile asumate de catre autorul edijiei
critice.

111 In Idem, p. 20 / 171 avem „unul nascut", dar mai apoi „Carele" cu majuscula, de§i in textul
slavon ambele porjiuni de text erau redate cu caractere mici. Tocmai de aceea indreptam grafia
teologica, acolo unde evaluarea textului, in edijia critica, e defectuoasa.

112 Cf. Ibidem, avem He io, de aceea am introdus/?-ul / r-ul lipsa.

113 Cf. Idem, p. 173, in ed. B 1744 apare „dela Tatal §i de la Fiiul purcede", adica avem din nou
pe Filioque.

220

Astept invierea mor^ilor.

§i via^a veacului ce va sa fie. AMIN".

In afara celor trei amendamente la transliterarea edi^iei critice
citate, pe care le-am enumerat in n. 110 a cartii de fata, trebuie sa
precizam faptul, ca am respectat mult mai mult textul slavon decat
editorul edi^iei critice, dar am adus si corecturi de rigoare textului
sursa, pentru ca am pus virgule, spre exemplu, intre atributele
Bisericii, care sunt sine qua non in limba romana.

3 . Discutarea textului

3. l.Titlul

Mai intai de toate ne-a atras aten^ia titlul, pe care Crezul
ortodox niceo-constantinopolitan il are in Bucovna de la 1699 si
anume: Marturisirea.

Elevii trebuia sa in^eleaga ca e vorba despre marturisirea de
credin^a, despre marturisirea fundamentals de credin^a a unui
crestin ortodox.

Crezul ortodox este, cu adevarat, marturisirea concentrate a
credin^ei crestine, tocmai de aceea el a fost numit aici, intr-un mod
foarte inspirat: Marturisirea.

§i aceasta mdrturisire prin excelenfa este chintesen^a
„credin^ei pravoslavnice / dreptmaritoare", care a fost stabilita de
catre Sfm^ii Paring, care au participat la discu^iile teologice ale
primelor doua Sinoade Ecumenice de la Niceea si Constantinopol.

3.2. Dumnezeu Tatal

Bucovna de la 1699 se refera la Dumnezeu Tatal folosind
termenii: Atotiiitorul si Facatorul. Se traduce aici Pantocrator cu
Atotiiitorul eviden^iindu-se astfel nu atotputernicia divina in primul
rand, pe care o propune cuvantul grecesc ca atare, ci coeziunea
intregii existence in si prin intermediul lui Dumnezeu Tatal.

Mai inainte de a fi numit ca Fdcator al cerului si al
pdmdntului, adica al celor vazute si nevazute, Crezul ortodox
vorbeste despre Tatal ca despre Atotiiitorul, ca despre Cel care este

221

centrul de sustinere, de echilibru, pe de o parte §i, pe de alta parte,
ierminia sau cifrul de in^elegere al intregii creatii.

Mai inainte de a fi Facatorul / Creatorul creatiei in intregimea
ei, Dumnezeu Tatal e marturisit drept Cel care este capabil sa tina
in coeziune intreaga pluralitate a existent.ei §i Cel prin care noi
putem sa int.elegem atat existent^, cat §i ramanerea in existentl a
creatiei.

Cu alte cuvinte, Dumnezeu a creat lumea tocmai pentru ca
avea intentia §i puterea de a o crea §i avea, de mai inainte, §i sensul
a ceea ce va crea. Iar sensul creatiei este acela de a fi unitara, de a-§i
avea viat.a §i a se regasi intru El, in comuniune cu El.

Tocmai de aceea Sfantul Maxim Marturisitorul ne spune, ca
mintea care contempla §i deduce astfel „sensurile lucrurilor, va
ajunge la Dumnezeu Insu§i, ca la cauza, inceputul §i scopul ultim al
na§terii §i devenirii tuturor §i ca la sanul adanc §i de nedepartat al
intregului cuprins" 114 .

Tocmai de aceea Atottiitorul explica de ce creatia
Facatorului, Care este El Insu§i, nu este autonoma §i de ce aceasta
nu intra in disolutie. Pentru ca Cel care a creat lumea a dorit §i
dore§te in mod continuu ca ea sa fie in unire cu Sine, pentru ca El
este sursa de viat.a, izvorul vie^ii pentru intreaga existent^.

3.3. Dumnezeu Fiul

Prin forma S-au, in mod evident, Bucovna nu indica o forma
de plural, ci una de singular, cand se refera la Fiul. Tocmai de
aceea Fiul este unul §i e Domn. El Se na§te din Tatal mai inainte de
toti vecii, adica mai inainte de timp. Este Dumnezeu adevarat §i S-a
nascut din Tatal ca Lumina din Lumina.

Tocmai de aceea §i precizarea ca El este nascut de catre Tatal
§i nu facut / nu creat de catre Tatal, adica nu e o creatura a Tatalui,
ci Fiul Tatalui.

Am resimtit cu o reala bucurie prezen^a cuvantului deofiinfa
in lucrarea de fat.a, asimilat ca un cuvant compus de catre limbajul
teologic romanesc §i care are identitate perfecta cu cel grecesc.

Asta demonstreaza modul congenial de preluare §i prelucrare
a textelor dogmatice ale Bisericii de catre strabunii no§tri.

Sfantul Maxim Marturisitorul, Mystagogia. Cosmosul si sufletul, chipuri ale Bisericii,
introd., trad., note §i doua studii de Pr. Prof. Dr. Dumitru Staniloae, Ed. IBMBOR, Bucure§ti,
2000, p. 14.

222

Fiul e deofiinia cu Tatal, adica are aceeasi fiin0 cu a Tatalui
§i nu e separat, la nivel finuial, de Tatal. Tocmai de aceea, ca
impreuna partas. la aceea§i fiin^a dumnezeiasca cu Tatal, Tatal
lucreaza prin Fiul crearea tuturor lucrurilor, lucru precizat in
sintagma: „pren Carele toate s-au facut".

Dumnezeu Tatal e Facatorul lumii dar creeaza toate prin
intermediul Fiului Sau. Nu le face de unul singur, ci impreuna cu
Fiul.

Primele afirma^ii despre Fiul II pun a§adar pe Acesta in
relate directa cu Tatal, pentru ca de la Tatal I§i ia fiin^a prin na§tere
§i, mai apoi, se vorbe§te despre conlucrarea Tatalui cu Fiul in actele
crea^iei.

Articolele de credin^a despre Fiul, cu alte cuvinte, lamuresc
originea §i deofiin^imea Fiului cu Tatal, pe de o parte iar, pe de alta
parte, precizeaza faptul, ca crearea lumii e un act de conlucrare
interpersonala la nivelul Treimii si nu o ac^iune singularizanta.

A treia secven^a a marturisirii despre Dumnezeu Fiul se
ocupa de iconomia / lucrarea Sa pentru mantuirea lumii. Motivul
dublu al pogorarii din ceruri a Fiului este format din iubirea Sa
pentru oameni si dorin^a de a-i mantui.

Observam iara§i cu mare bucurie, ca avem de-a face cu un alt
corelativ perfect in sintagma: S-a intrupat, prin care Se exprima
modul cum Fiul lui Dumnezeu Se face si om, fara a renun^a la
faptul de afi Dumnezeu.

El Se face om de la Duhul Sfant - §i, implicit, §i de la Tatal,
pentru ca intreaga Treime a conlucrat la intruparea Fiului - §i din
Fecioara Maria, dintru si intru care Fiul I§i lucreaza umanitatea.

El S-a rastignit §i nu a fast rastignit... pentru ca El a profe^it
moartea Sa prin crucificare §i §i-a dorit sa moara pentru mantuirea
intregii lumi.

Datarea istorica a crucificarii: in timpul procuratului lui Pilat
din Pont. Patimirea, ingroparea §i invierea Lui sunt conforme
profe^iilor vechitestamentare, pe de o parte iar, pe de alta parte sunt
conforme cu relatarile Sfin^ilor Evangheli§ti.

Fiul Se suie la ceruri §i §ade de-a dreapta Tatalui cu
umanitatea Sa indumnezeita, transfigurata. A facut toate cate a voit
§i cele pe care le-a voit le prevestise inainte de a Se intrupa.

Fiul lui Dumnezeu nu ramane distant fa^a de lume, atata timp
cat este Fiul Atotjiitorului, §i prin Care Tatal ^ine in existen^a
intreaga create §i in unitate cu Sine. Tocmai de aceea, Cel care ^ine
lumea in via^a §i o calauze§te spre Sine impreuna cu Tatal §i cu
Duhul Sfant, vine ca sa judece pe to^i oamenii §i sa faca din cei
ascultatori Sie§i fii ai Impara^iei Sale.

223

Insa Imparajia nu este doar a Fiului, ci a intregii Treimi,
pentru ca tot ce are Fiul, are §i Tatal §i Duhul, in afara de
caracteristicile lor personale, care sunt inalienabile.

3.4. Dumnezeu Sfantul Duh

Ca §i Tatal, §i Duhul Sfant apare in Crezul ortodox mai intai
cu o inspire defmitorie (e Domnul de viafd fdcdtor) §i apoi cu
caracteristica Sa inalienabila, cu modul Sau de originare, adica cu
faptul ca pur -cede de la Tatal.

§i El este deofiin^a cu Tatal, pentru ca purcede din El. I§i are
fiin^a din El prin purcedere, avand in comun fiin^a dumnezeiasca cu
Tatal §i cu Fiul.

Deofiin^imea Duhului se subin^elege aici, atata timp cat este
inchinat §i slavit impreuna cu Tatal §i cu Fiul ca Dumnezeu. Nu ar
fi putut fi inchinat §i slavit cu Tatal §i cu Fiul, daca nu era deofiin^a
cu Ei in dumnezeire.

De aceea Dumnezeul nostru este Treime de persoane: Tatal,
Fiul §i Sfantul Duh iar Cele trei persoane sunt deofiinid.

Daca Sfantul Duh e amintit, in capitolul hristologic, ca §i
[co]participant la na§terea din Fecioara a Fiului lui Dumnezeu, in
capitolul pnevmatologic este prezentat ca Cel care a gra.it/ a vorbit
prin Proroci, adica in conlucrare cu ei.

Insa, iara§i nu trebuie sa consideram ca Fiul sau Tatal nu au
vorbit prin Proroci ci numai Duhul, ci Tatal prin Fiul intra Duhul au
prevestit toate cele mantuitoare pentru noi.

Eviden^iem §i faptul, ca in textul Bucovnei cuvantul Proroci
e scris cu majuscula §i romanizat, pentru ca primul o nu este dublu
ca in limba greaca.

3.5. Sfanta Biserica §i Sfmtele Taine

Biserica lui Dumnezeu este un loc fundamental al credin^ei §i
al marturisirii ortodoxe §i fundamentul ei este Prea Sfanta Treime.

Tocmai de aceea ea este una, e unitara prin fundamentul ei,
de§i e formata dintr-o mare diversitate personala; e sfanta, pentru ca
fundamentul ei e sfant §i preasfant, fiindca e Treimea
dumnezeiasca; e soborniceascd, pentru ca credin^a Bisericii a fost
dogmatizata de catre Sinoadele Ecumenice si e apostoleascd, pentru

224

ca dogmatizarea Sinoadelor a fost fidela marturiei apostolice §i s-a
bazat pe urmarea ei cu in^elegere adanca.

De§i in Crez se vorbe§te doar despre Botez ca lucrare
soteriologica a Bisericii, binein^eles ca Paring sinodali au subsumat
prin aceasta singura marturisire a unei Taine a Bisericii pe toate
celelalte.

De fapt a vrut sa spuria, ca prin marturisirea faptului ca
Botezul este Taina, care te curaje§te de pacate §i te face fm al
Bisericii, intelegem faptul ca prin primirea ei po^i sa ajungi sa te
imparta§e§ti de toate celelalte.

S-a marturisit prima Taina, cea care te face membru al
Bisericii, pentru ca apoi sa le traie§ti pe toate celelalte.

3. 6. Eshatologia

Daca Botezul este marturisit ca eveniment soteriologic major
in viaja celui credincios, invierea mor^ilor §i via^a veacului viitor
sunt a§teptate cu dor.

Eshatologia Crezului ortodox este miniaturizata la maximum
in ceea ce prive§te detaliile transfigurarii crea^iei §i a fiin^elor
umane, insa iese in evident faptul, ca via^a celui credincios e plina
de a§teptare buna, care va fi implinita de Dumnezeu, Cel care vine
sa judece viii §i mor^ii.

4. Ectesisul sinodal §i traducerea lui

Crezul ortodox, definitivat la Sinodul II Ecumenic din
Constantinopol [381], poarta numele de "JLKQeoic, tgov pv natepcov"
[Ectesisul / expunerea/ marturisirea {de credin^a} a celor 150 de
Paring"] prezen^i la sinod §i are urmatoarea forma in originalul

grecesc:

„IIlot6uo|j,6v eic, eva ©gov, ITa-cepa TTavTOKpatopa, IIor|rr|V
oupavou Km yf\Q, oparcov re ttocvtgov Km dopatcov

Kal dc, eva Kupiov Tnaouv Xpiorov, tov Ylov tou Oeou,
tov Movoyevfi, tov 4k tou IlaTpoc; yzvvrfikvxci upo itocvtcov tgov
oc'igovgov, Owe; 4k Ogotoc;, Oeov dA,r|0iv6v 4k OeoO dA,r|0ivoiJ,
yevvriGevTa ou iToir|0evTO, 6|j,oouaiov tco naTpi, 8l' Ou to itocvto

225

eyeveTO, tov 81' rpac; xobc, dvGpcoiTouc; Kal 8id xr\v rpeT4pav
ocoTripiav KatelGovTa 4k tgov oupavcov Kal oapKcoGevta 4k
IIveu|j,aToc; ' Ayiou Kal Maplac; trie; IlapGevou Kod 4vavGpa)iT'r|aavTa,
OTaupcoGevta re uuep rpcov em. ITovtioi) IIiA,dToi) Kal naGovTa Kal
Ta(j)4vTa Kal dvaoTavra xr\ TpiTT) rp4pa, Kara rag Tpac^ac; Kal
avelGovra elc; touc; oupavouc; Kal KaGe(6|j,evov 4v 8e£ia tou IlaTpoc;
Kal iTaA,LV 4px6|i6vov, |ieta 66E,r\Q, Kplvai (covTac; Kal veKpouc;, Ou
xf\Q BaaiAeiac; oik 'eaTai xeXoQ-

Kal elc; to IIv6iJ|j,a to'Ayiov, to Kupiov Kal Zcoottolov, to 4k
tou IlaTpoc; 4KTTopeu6|j,evov, to obv IlaTpl Kal Ylco
ou|iiTpoaKuvou|j,6vov Kal auv8o£a(6|j,evov, to A,aA,f|aav 8ia tgov
IIpo(j)r|T(jOV

Elc; |iiav, dyiav, KaGoA,LKriv Kal diToaToA,LKriv'EKKA,r|oi.av
0|ioA,OYoO|i6v ev BdiTTLO|j,a elc; afyeoiv d|iapTLCov
IIpoo8oKd)|j,6v dvdoTaoLV veKpwv Kal (a)f|V tou neAAovTac;

» - 'A ' 9*115

aiGovoc;. A|j,r)v

Ectesisului dogmatic al Sinodului II Ecumenic are urmatoare
traducere in opinia noastra:

„Credem intru unul Dumnezeu, Tatal Pantocratorul
/Atot|iitorul, Facatorul cerului §i al pamantului, al tuturor vazutelor
§i nevazutelor.

§i intru unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul
Nascut, Care dintru Tatal S-a nascut [mai] inainte de to^i vecii;
Lumina dintru Lumina; Dumnezeu adevarat dintru Dumnezeu
adevarat; nascut, nu facut; deofiin^a [de aceea§i fiin^a] cu [fiin^a] a
Tatalui, prin Care toate s-au facut; Care pentru noi oamenii §i
pentru a noastra mantuire S-a coborat din ceruri §i S-a intrupat / S-a
incarnat 116 dintru Duhul Slant §i [dintru] Fecioara Maria §i S-a facut
om / S-a umanificat; §i S-a rastignit / S-a crucificat pentru noi sub
Pilat din Pont §i a patimit §i S-a ingropat §i a inviat a treia zi, dupa
Scripturi §i S-a inal^at in ceruri §i §ade / sta in dreapta Tatalui §i
iara§i va veni, cu slava, [pentru] a judeca viii §i mor^ii, a Carui
Impara^ie nu va avea sfar§it.

115 Citam *** Conciliorum Oecumenicorum Decreta, cuarantibus Alberigo - Jospeho A.
Dossethi, Perikle - P. Joannou Claudio Leonardi - Paulo Prodi, consultante Nuberto Jedin,
editio tertia, Ed. Instituto per le scienze religiose, Bologna, 1972, p. 24.

Modificarile noastre operate in text constau in majuscularea teologica a textului prezentat de
catre edijia critica romano-catolica §i in stabilirea riguroasa a punctuajiei, cu toate schimbarile
logice care survin din aceasta.

Adica S-a facut came I trup pentru noi.

226

§i intru Duhul Sfant, Domnul §i Facatorul de via^a, Care
dintru Tatal purcede, Care impreuna cu Tatal §i cu Fiul este inchinat
§i slavit, Care a vorbit prin Profe^i.

Intru una, sfanta, catolica §i apostolica Biserica.

Marturisim un Botez intru iertarea pacatelor.

A§teptam invierea mor^ilor §i via^a veacului care va sa vina.
Amin".

5. Discutarea Crezului din Bucovna in paralel cu Ectesisul
dogmatic

Credem ca sunt observabile atat punctele de fidelitate cat §i
cele de infidelitate scriptica ale Bucovnei vizavi de Ectesisul
grecesc. insa ceea ce pare infidelitate fa^a de textul primar nu e, de
fapt, decat rezultatul unei bogate dezvoltari teologice a inva^aturii
Bisericii. §i vom arata punctul atat pe unele, cat §i pe altele.

Ca §i astazi, de fapt, marturisirea Crezului ortodox e
personalizata, e rostita la persoana intaia.

In Ectesis se marturise§te Crezul la persoana a doua pentru ca
el a fost rostit si semnat de catre to^i cei 150 de Paring sinodali. De
aceea Bucovna incepe cu crez I cred §i nu cu credem.

Textul Bucovnei e fidel in traducerea sintagmei „intru unul",
care inrfiaza atat vorbirea despre Tatal, cat §i despre Fiul, dar nu
mai folose§te pe: „§i intru Duhul Sfant", cand e vorba sa inrfieze
discu^ia despre Duhul Sfant, ci pe: „§i in Duhul Sfant".

Dumnezeu Tatal este Pantocratorul pentru Ectesis, insa, a§a
cum spuneam in sec^iunea 3. 2., in Bucovna apare ca Atotfiitorul §i
nu ca Atotputernicul sau Atoatestdpdnitorul, conform cu con^inutul
sau morfematic.

Insa traducerea prin Atotiiitorul a lui Uaisro/cparcop este o
alegere profund teologica §i nu o deraiere traductoriala cu
consecin^e dogmatice grave.

Analizand un text hristologico-cosmologic al Sfantului
Atanasie eel Mare, care facea referire tocmai la modul cum e in^eles
Pantocratorul in Ortodoxie, parintele profesor Dumitru Popescu
scria urmatoarele:

„Potrivit Revela^iei divine, intreaga create i§i pastreaza
unitatea ontologica in ordinea ra^ionala, care izvora§te din Logosul

227

divin §i [aceasta se] constituie [astfel, intr-]un mijloc de dialog intre
om §i Dumnezeu" 117 .

Pentru ca Atottiitorul subliniaza faptul, ca creatia nu e numai
un act de putere al lui Dumnezeu doar de inceput, pentru ca apoi
lumea sa functioneze de sine, ci Dumnezeu lucreaza in cadrul
creafiei Sale §i o susfine in mod permanent, pentru ca sa o aduca in
comuniunea deplina cu Sine.

Insa, in mod evident, sustinerea lumii in existentl e dovada
atotputerniciei divine. Numai ca sustinerea creatiei din interior arata
faptul ca nu e vorba de o putere, care terorizeaza §i indeparteaza
creatia de Dumnezeu, ci de una care o atrage §i o une§te cat mai
profund cu Sine.

Aspectul interior al lui Pantocrator, prin echivalarea lui cu
Atottiitorul subliniaza, in mod fundamental, ca prezent.a lui
Dumnezeu in create e una reala §i indispensabila dar, care nu
strive§te, nu deranjeaza actiunea libera a creatiei §i mi§carea creatiei
spre Sine, prin harul Sau.

„Vazutelor tuturor §i nevazutelor" e un calc semantic dupa
Ectesis.

Dupa cum precizam §i in n. 110 a studiului de fatl, nu putem
fi de acord cu Dr. Anton Gotia in transliterarea cu Isus Hristos a
abrevierilor IC XC, pentru ca textul grecesc prezinta forma: Tnoouv

XpiOTOV.

Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu §i El S-a nascut „de la
Tatal" potrivit Bucovnei §i nu „4k tou norcpoc;", adica din / dintru
Tatal. Insa Bucovna nu a vrut sa spuna, in principiu, altceva decat
originalul.

Aceea§i sintagma §i anume: „de la", apare de inca trei ori in
formatul Crezului prezentat de Bucovna:

1. „Dumnezau adevarat de la Dumnezau adevarat";

2. „S-au intrupat de la Duhul Sfant" §i

3. „Carele de la Tatal purcede".

Toate cele trei aparitiile textuale sunt o traducere a lui 4k /
din sau dintru (noi am folosit sensul tare peste tot, sensul primar:
dintru):

1. „0e6v dA,r|0Lv6v 4k Qeou dA,r|0ivoi)"

2. „oapKO)06VTa 4k UvevyaToc,' Ay'iov" §i

3. „to 4k tou ilarpoc; 4KiTopei)6|j,evov".

117

Pr. Prof. Acad. Dr. Dumitru Popescu, Iisus Hristos Pantocrator, Ed. IBMBOR, Bucure§ti,

2005, p. 141.

228

Sensul forte al lui 4k arata modul originii sau prin cine se
realizeaza ceva anume:

1 . Fiul Se na§te dintru Tatal, din persoana acestuia.

2. Fiul Se intrupeaza dintru I prin conlucrarea Sfantului Duh
§i dintru Fecioara Maria.

3. Duhul purcede dintru Tatal, din persoana Tatalui.
Se traduce in mod perfect in Bucovna:

l.„nascut iar nu facut" [y^vvr\Qkvxa ou uoiriGevTa];

2. deofiinfd [flem<j)i'HH,ui>] apare ca un cuvant compus, de sine
statator, la fel ca in greaca [6|j,oouaLov] iar nu „de o finrfa", ca in
transliterarea autorului nostru;

3. „S-au intrupat" [oapKcoGevra / incarnatus];

4. „S-au facut om" \kvav%p<s>T[y\oavza I humanatus est];

5. „cu slava" Qiera 66^;];

6 impreuna „inchinat §i slavit" [ou|iiTpoaKuvou|j,6vov Km
auv8o£a(6|j,evov].

Insa Bucovna este infidela fa^a de Ectesis in urmatoarele
puncte:

1. „Domnul de via^a facatorul" in loc de : „Domnul §i
Facatorul de via^a" [to Kupiov Km Zcocmoiov];

2. „Carele au grait prin Proroci" in loc de : „Care a vorbit
prinProfeti" [to XaXr\oav 6ia tgov ilpo^riTcov];

3. „soborniceasca" in loc de „catolica / catoliceasca"

[Ka0oA,LKf|V].

In ceea ce prive§te sintagma prima: Domnul de viafa
facatorul credem ca s-a operat o contragere a celei grece§ti, pentru
ca, in esen^a, textul Bucovnei afirma acela§i lucru: ca Duhul Sfant e
Domnul, Cel care este facator de via^a, Care da via^a continua
crea^iei Sale.

A doua alegere traductoriala, cea referitoare la Proroci in loc
de Profefi e o cutuma pana astazi in limbajul liturgic. Se prefera
cuvantul proroc in locul celui de profet.

A treia infidelitate majora a Bucovnei are o explicate
profund teologica ca §i cea referitoare la traducerea lui Pantocrator
cu Atotfiitorul.

Aminteam la 3. 5., ca Biserica este soborniceasca tocmai prin
aceea ca are fundament apostolic §i, deopotriva, trecut prin filtrul §i
reconfirmarea Sinoadelor Ecumenice. Parnuii sinodali au
dogmatizat, in conglasuire sfanta cu Apostolii, cele ale dreptei
credin^e.

229

Parintele profesor Dumitru Staniloae, referindu-se la
inlocuirea celui de al treilea atribut al Bisericii, din Ectesis, cu
forma soborniceasca, scria in Dogmatica sa:

„Traducatorii slavi ai Crezului niceo-constantinopolitan au
redat termenul grec catholiki prin sobornuiu din resentiment fatl de
Biserica din Apus dar, probabil §i pentru ca sensul de universale dat
de aceasta Biserica cuvantului catholiki nu reda fidel in^elesul
acestuia. Traducerea romaneasca a adoptat, din acelea§i motive,
termenul slav, numind Biserica soborniceasca.

Acest termen are un sens mai apropiat de in^elesul cuvantului
catolica. Prin el se exprima modul sinodal de pastrare a invat.aturii
Bisericii la nivel episcopal, dar §i modul general comunitar al
practicarii invat.aturii" .

Insa acea Biserica e catolica I universale, care are o legatura
directa §i nefalsificata cu Sinoadele Ecumenice §i numai aceea e §i
apostolica, pentru ca Sinoadele Ecumenice au aprofundat teologia
Apostolilor §i a urma§ilor lor.

6. Concluzie

Astfel, putem conchide faptul, ca toate divagafiile de la textul
Ectesisului au motiva^ii teologice profunde §i ca textul Crezului
niceo-constantinopolitan din Bucovna din 1699 nu difera in mod
fundamental de eel pe care il avem astazi in cultul nostru. Este
uimitoare aten^ia cu care a fost redactat Crezul in primul Abecedar
§i Manual de Religie al romanilor.

De aceea, astazi cu atat mai mult ar trebui sa fim aten^i la
fidelitatea fafa de sursele editate §i la nuanfele interpretdrii lor.

118 Pr. Prof. Dr. Dumitru Staniloae, Teologia Dogmatica Ortodoxa, vol. 2, ed. a 2-a, Ed.
IBMBOR, Bucure§ti, 1997, p. 186.

230

Despre Profetul D enter onomului

l.Deut. 18, 15; 18-19 in LXX

Profe^ia mesianica centrala din cartea Deuteronomul se
gase§te la 18, 15; 18-19 §i ea ne vorbe§te despre Profetul pe care
Domnul II va ridica din Israel §i Care va fi ca Moise.

Textul slant este urmatoral:

„ 15. Profet [IIpo(t)r|T'nv] dintre fra^ii Tai, ca mine, \\\ va ridica
^ie Domnul Dumnezeu tau, [§i de] Acesta sa asculta^i!

18. Voi ridica acestora Profet dintre fra^ii lor, precum tine §i
voi da cuvantul Meu in gura Lui §i va vorbi Acesta dupa cum Ii voi
porunci Lui.

19. §i pe omul acela, care nu va asculta, intra numele Meu,
de cuvantul Profetului, Eu ma voi razbuna [eK6iK:r|a(jo], pentra
Acesta".

2. Profe^ia in cauza in Biblia de la 1688 :

Textul edrfiei scripturale de la 1688, binein^eles, un text
necritic este surprinzator de fidel edrfiilor critice contemporane.

lata textul profe^iei, cf. ed. din 1988 119 :

„15. Prorocu dentru fra^ii tai, ca mine, va radica ^ie Domnul
Dumnezaul tau; de Dansul sa asculta^i. . .

18. Proroc voiu scula lor den mijlocul fra^ilor lor, ca §i tine, §i
voiu da cuvantul Mieu in rostul Lui sj va grai lor dupa cum voiu
porunci Lui.

19. §i omul acela, care nu va asculta cuvantul Lui, cate va
grai Prorocul pre numele Mieu, Eu voiu izbandi pentra Dansul".

119 *** Biblia adeca Dumnezeiasca Scriptura, Ed. IBMBOR, Bucure§ti, 1988, p. 139.

Am majusculat teologic textul, am redat cu i din a pe i din i §i am indreptat topica §i punctuajia

textului citat.

231

3. Mesajul profe^iei

Sfantul Moise a avut o vedenie in care Domnul i-a vorbit
despre Mesia ca despre Profetul care va sa vina. V. 1 8 e de fapt o
concluzie a descoperirii, pe care acesta a redat-o in v. 18-22.

Aflam de aici, ca Profetul prin excelen^a, Mesia, Se va na§te
din Israel §i El va avea anvergura didascalica a lui Moise. Pe Acesta
va trebui ca II asculte Israelul, pentru ca El va vesti cele ale Sale.
Cel care nu va asculta de Profet va fi pedepsit de catre Dumnezeu,
pentru ca El Se va judeca cu el sau Se va razbuna pe acesta.

Profe^ia arata, in mod indubitabil, ca Mesia Se va na§te din
Israel, ca El va fi §i om §i ca va vorbi din cele ale lui Dumnezeu.

4. Conexiunile profe^iei cu Noul Testament

In Lc. 16, 31, Domnul, prin gura Sfantului Patriarh Avraam,
ne precizeaza important ascultarii fa^a de Moise §i Profe^i cand e
vorba de a mo§teni via^a ve§nica: „Daca de Moise §i de Profe^i nu
asculta, atunci nu vor crede nici daca cineva va invia din mor^i" [cf.
GNT].

§i, cand a venit vorba ca Israelul sa creada in Hristos, s-a
adeverit acest lucru, pentru ca nu au crezut in El nici dupa ce
Hristos a inviat, pentru ca nu crezusera / nu in^elesesera sensul
profund al cuvintelor profetice ale lui Moise §i ale Profe^ilor.

Israelul nu L-a in^eles pe Mesia, nu L-a perceput in mare^ia
Sa cople§itoare, pentru ca nu in^elesese sensul profund al Scripturii,
care i se daduse in custodie §i care vorbea tocmai despre El, in fa^a
carora, mul^i dintre membrii lui, au fost orbi.

In In. 5, 30, Domnul le spusese in mod deschis ca e trimis de
catre Tatal: „nu caut voia Mea, ci voia Celui care M-a trimis (aAAa
to GeAxina tou T\e\i\\iuvx6c, Me, cf. GNT]", pentru ca „Altul este Care
marturise§te despre Mine, §i §tiu ca marturia Lui este adevarata,
[cea] pe care o marturise§te despre Mine" [In. 5, 32, cf. GNT].

§i Domnul face §i mai explicita rela^ia Sa cu Tatal dar §i
inconsecven^a dintre credin^a in Moise §i necredin^a in Mesia, in In.
5,36-47:

„36. [...] Caci lucrurile pe care Mi le-a dat Mie Tatal ca sa le
implinesc pe ele, lucrurile acestea pe care Eu le fac, [acestea]
marturisesc despre Mine, ca Tatal M-a trimis.

232

37. §i Tatal care M-a trimis, Acela a marturisit despre Mine.
Nici glasul Lui nu 1-a^i auzit vreodata, [sf] nici fa^a Lui nu a^i vazut-
o.

38. §i cuvantul Lui nu ramane intru voi [ouk exeie kv x>\Hv
lievovra], fiindca pe Cel pe care L-a trimis Acela, pe Acesta voi nu-
L credeji.

39. Cerceta^i Scripturile, caci vi se pare [ca] in acestea gasrfi
via^a ve§nica. Insa acestea sunt cele care marturisesc despre Mine.

40. §i [astfel] nu dori^i ca sa venrfi catre Mine, pentru ca sa
ave^i via^a.

41. Slava de la oameni [Ao£av uapa dvGpcoiTcov] nu primesc,

42. dar v-am cunoscut ca nu ave^i intru voi dragostea lui
Dumnezeu.

43. Eu am venit intru numele Tatalui Meu §i nu ma primrfi.
Daca altul vine in numele lui, pe acesta il primrfi.

44. Cum pute^i voi sa credeti, [cand] primi^i slava unii de la
alfii 120 §i nu cauta^i slava de la singurul Dumnezeu [xr\v 5o£av xr\v
iTapa tou |j,6vou Oeou]?

45. Sa nu considera^i ca Eu va voi acuza inaintea Tatalui. Cel
care va va acuza pe voi este Moise, intru care voi a^i nadajduit.

46. Caci, daca a^i fi crezut lui Moise, [atunci] a^i fi crezut §i
Mie, caci despre Mine a scris acela.

47. §i, daca celor scrise de catre el nu credeti, [atunci] cum
ve^i crede cuvintelor Mele?", cf. GNT.

Mesia e trimis de catre Tatal §i Mesia este Iisus. Despre acest
Iisus, despre Fiul lui Dumnezeu intrupat, a scris Moise [Deut. 18,
15; 18-19 / In. 5, 46] §i cei care nu au crezut lui Moise, nu au crezut
nici lui Iisus §i viceversa.

Credin^a in cele revelate lui Moise sau, mai bine-zis,
in^elegerea duhovniceasca a Legii §i a Profe^ilor conducea la
vederea lui Mesia. Israelul confunda pe Mesia cu un fals profet,
pentru ca nu a fost in stare sa discearna sau sa conexeze lucrurile
profe^ite despre El cu persoana Lui.

Binein^eles ca Fiul lui Dumnezeu nu era un Profet ca Moise,
adica un om sfdnt. Compararea lui Mesia cu Moise avea in subsidiar
raportarea la cea mai de sus persoana in ierarhia valorica a lui
Israel.

In aceia§i termeni, la Schimbarea la Fa^a a Domnului, Matei
va spune: „eA,oqj,i|jev to itpocjgoitov Autou cog 6 f^ioc;" {a stralucit
fafa Lui ca soarele, Mt. 17, 2, cf. GNT].

120 Cand umblaji numai dupa complimentari reciproce, umane, trecatoare, vanitoase.

233

Insa soarele a fost luat ca termen uman absolut de
comparable, pentru ca noi nu §tim ceva mai stralucitor ca soarele.

Insa stralucirea luminii dumnezeie§ti necreate e
incomparabila cu stralucirea soarelui, dupa cum Mesia este
incomparabil cu Moise.

Insa puteau ei sa perceapa, pe cineva incomparabil mai mare
ca Moise? De aceea, in cuvinte umane, Logosul dumnezeiesc S-a
descris pe Sine, din multa smerenie (iata, smerenia Logosului mai
inainte de intrupare!), ca Unul ca Moise, asemanator lui, care va
vesti cele ale Tatalui.

In acela§i timp, Dumnezeu Cuvantul Se prezinta pe Sine lui
Moise, ca Unul care va vesti numai ce Ii va spune Tatal, ca §i cand
ar fi fost mai mic decat Tatal.

Insa iara§i gasim in textul profe^iei smerenia Fiului fa^a de
Tatal §i o lec^ie abisala pentru noi, pentru ca sa nu vorbim despre
cele ale lui Dumnezeu in afara marturiei Lui despre Sine.

Ascultarea lui Israel fa^a de Fiul e marturisita de catre Tatal
in doua evenimente cheie ale iconomiei mantuirii.

In evenimentul Botezului, in mod extatic, Tatal spune: „Outoc;
gotlv 6 Ylog Mou 6 AYainyroc;, kv co ei)86Kr|aa" (Acesta este Fiul
Meu Cel iubit, intru Care am binevoit", Mt. 3, 17, cf. GNT), pentru
ca la Schimbarea la Fa^a, tot extatic, sa reconfirme acest lucru §i sa
adauge ascultarea fa^a de El: „06t6c; gotlv 6 Yloc, Mou 6
AYociTriToc;, ev co evboKr\oa- aKouere Autou" (Acesta este Fiul Meu
Cel iubit, intru Care am binevoit; pe Acesta sa-L asculta^i!, Mt. 17,
5, cf. GNT).

Cele doua vorbiri ale Tatalui, de la Botez §i Tabor sunt
extatice, in lumina divina, pentru ca nicio vorbire a lui Dumnezeu
catre oameni nu se face altfel.

Dumnezeu va judeca, Se va razbuna pe cel, care nu a crezut
Fiului. Judecata lui Dumnezeu insa e judecata adevarului, pentru ca
vor fi judeca^i oamenii in masura in care au acceptat sau respins
mantuirea venita lor prin Fiul.

Mat. 25 ne arata insa §i mai profund faptul, ca judecata lui
Dumnezeu are rezolu^ii, care sunt bazate pe modul in care noi
vedem, in rela^iile dintre persoane, persoana lui Hristos.

§i tocmai de aceea raportarea sau neraportarea noastra la
Hristos devine o raportare defectuoasa sau mai pufin defectuoasd la
semenii no§tri.

Dumnezeu ii judeca pe oameni prin prisma iubirii, a modului
in care s-au deschis sau nu mare^iei, frumuse^ii, unicita^ii rela^iei
personale cu Hristos §i cu fiecare semen in parte.

234

Cdntarea Annei. Traducere §i comentariu
(I Sam. 2, l-10,cf.LXX)

A. Traducerea pasajului scriptural

1. §i a zis: „S-a intarit inima mea intru Domnul si s-a inarfat
cornul [Kepac;] meu intru Dumnezeul meu [si am deschis] larg gura

191

mea impotriva vrajmasilor mei [si] m-am bucurat intru mantuirea
Ta [kv ocorripLa Sou].

2. Caci nu este Sfant ca Domnul si nu este Drept ca
Dumnezeul nostru, caci nu este Sfant afara de Tine.

3. Nu va mandriti si nu vorbi^i [despre cele] inalte [in|rnA.d],
[pentru] ca sa nu iasa cuvant mandru [iJ,eY«:A.oppr||j,oauvr|] din gura
voastra! Caci Dumnezeu este Domnul in^elegerilor [yvcooecov] si
Dumnezeu pregateste cu tarie scopurile Lui.

4. Arcul celor tari a slabit si cei slabi s-au incins cu putere.

5. Cei plini de paini [-ulripeLc; aprcov] s-au micsorat / s-au
impu^inat 122 si cei flamanzi au parasit pamantul [iTapf|Kav Y'H^]- Caci
cea stearpa a nascut sapte si cea multa intru copii a slabit.

6. Domnul omoara si invie, coboara in iad si ridica.

7. Domnul saraceste si imboga^este, umileste si inal^a.

8. Ridica din pamant pe nevoias si din gramada de gunoi
[KoiTpiac;] il ridica pe eel sarac, pentru ca sa stea cu stapanitorii
popoarelor [5i)vaorcov lacov] si tronul slavei [Gpovov 66^;] sa li-1
dea lor de mostenire.

9. Da rugaciunea celui care se roaga si binecuvinteaza anii
Dreptului, caci nu intru tarie este puterea barbatului.

10. Domnul il face slab pe potrivnicul / vrajmasul /
adversarul [avuSiKov] Lui. Sfant este Domnul! Sa nu se mandreasca
in^eleptul intru in^elepciunea lui si sa nu se mandreasca eel puternic
intru puterea lui si sa nu se mandreasca eel bogat intru boga^ia lui,
ci intru aceasta sa se laude, daca se lauda: II in^elege si II cunoaste

121 E pentru prima data in LXX cand substantivul mantuire I auvi^pta este la singular. Pana
acum aparuse doar de doua ori in LXX, la plural, ca „jertfe de mantuire", la Ie§. 20, 24 §i Num.
29, 39) §i inseamna, conform soteriologiei ulterioare: trecerea dintr-o stare in alta.

Pentru Anna, mantuire inseamna trecerea de la tristefe la bucurie, pentru ca Domnul a ascultat
cererea ei §i i-a dat sa nasca pe Samuil.

122 Cf. ed. Biblia 1688.

235

pe Domnul §i sa faca judecata §i dreptate in mijlocul pamantului.
Domnul S-a urcat in ceruri §i a tunat.

El va judeca marginile pamantului §i va da putere regilor
no§tri §i va inal^a cornul Hristosului / Unsului Sau.

B. Comentariu

Cantarea Sfmtei Anna Prorocrfa e un text teologic §i mesianic
foarte profund §i concentrat, cu multe unicate in compozrfia lui. Le
vom discuta pe masura ce inaintam in in^elegerea textului.

Dupa ce il na§te §i il in^arca pe Samuil, potrivit fagaduin^ei
facute Domnului [I Sam. 1, 11], Anna §i Elcana il aduc la Hi §i i-1
da / i-1 imprumuta pe Samuil Domnului pentru tot restul vie^ii sale
[1, 28]. El a fost adus inaintea Domnului [evcoiuov Kupiou] [1, 25]
§i a stat inaintea Lui implinind poruncile Sale.

Cantarea Annei trebuie in^eleasa in toata boga^ia ei, atat ca
rugaciune §i ca muliumire adusa Domnului, ca proslavire a Sa, dar
§i caprofefie despre lucruri viitoare.

V. 1 vorbe§te despre intarirea inimii ei intru Domnul, care nu
e ca intarirea inimii lui Farao [oKAxipuvco xr\v Kap8iav Oapaco, cf.
Ie§. 7, 3], ci este expresia intaririi ei in credinia in Domnul, pentru
ca El a raspuns la cererea ei. Ea a avut parte de o cunoa§tere
experimentala a rugaciunii, care e cerere si raspuns la cere din
partea Domnului.

Adevarata rugaciune nu poate sa fie goala de raspuns. Daca
nu \\ se raspunde din partea Domnului inseamna ca ori nu ai §tiut ce
ceri ori nu te-ai rugat cum trebuie, adica cu toata fiin^a ta.

Farao si-a intdrit inima, in sensul ca nu a crezut in cele
profe^ite lui de catre Moise §i Aaron, pe cand Anna §i-a intarit
inima, §i-a facut-o ferma, fara indoiala in Domnul, pentru ca a
cunoscut cu toata fiin^a ei, ca Domnul i-a ascultat rugaciunea §i i-a
dat copil.

Inima intarita in nadejdea in El. Insa, daca ai nadejde
neclintita in El, atunci cornul tau se ridica in nadejdea la
Dumnezeul tau, pentru ca ai indrazneala la El. Ceri, pentru ca §tii ca
prime§ti. Harul Treimii din inima ta te indeamna sa ceri, pentru ca
Domnul asculta glasul celui care se intare§te prin credinia in El §i se
face o cetate intarita prin Duhul, impotriva tuturor patimilor.

Cornul ei, adica increderea ei. Daca sunt tare prin harul Tau,
atunci am incredere intru Tine. Am indrazneala, in sensul ca eu
cred, ca voi scapa, prin Tine, de toate cele rele.

236

Pentru ca am sim^it ca Domnul e cu mine, atunci am vorbit cu
tarie, cu gura mare, cu glas inalt impotriva vrajma§ilor mei trupe§ti
sau spirituali, pentru ca m-am bucurat intru mantuirea Ta, Doamne!

Dupa cum spuneam in prima nota a studiului de fa^a,
substantivul mdntuire are prima data in LXX valen^ele
soteriologice, pe care teologia Bisericii Ortodoxe le cunoa§te pana
astazi.

La 2, 1, pentru prima data in Scriptura, mantuirea inseamna o
trecere existeniiald dintr-o stare in altd, adica de la nefericire, plans
§i tristeje, pentru ca nu avea copil, la faptul de a primi copil de la
Dumnezeu §i de a se bucura pentru ca Domnul a auzit-o.

Pentru Anna, mantuirea e schimbare de stare ontologicd.
Insa e o schimbare ceruta prin rugaciune §i lucrata de Domnul prin
har.

Domnul e Cel care raspunde rugaciunii §i provoaca, prin
aceasta, mantuirea ei. Domnul o salveaza din durerea ei. Mantuirea
e scoatere din durere §i intarirea ei in bucurie harica.

Insa Anna accentueaza la finalul v. 1 : e vorba de mantuirea
Ta. Mantuirea Ta a devenit mantuirea mea. Mantuirea mea e
mantuirea pe care Tu ai lucrat-o in mine, sco^andu-ma din durerea
§i ru§inea mea, ca nu am copii §i mi-ai dat §i copil §i credin^a mai
multa §i har prorocesc §i bucurie nesperata.

V. 2 e teocentric, pentru ca are in centru pe Dumnezeu §i
sfmfenia Sa.

Numai El e Sfant §i Drept cu adevarat, pe deplin, in mod
desavar§it §i nimeni nu e mai Sfant decat El. Comparable cu
sfm^enia §i dreptatea oamenilor duce la accentuarea sfin^eniei §i a
drepta^ii Sale, care nu au termeni de comparable.

Comparable devin caduce in fa^a Lui, tocmai pentru ca El nu
are termeni de comparable. Insa, Anna spune ceva absolut important
aici, faptul ca Sfin^ii §i Drep^ii nu pot rezulta fara El, pentru ca
sfmfenia §i dreptatea sunt haruri ale Sale.

Adica nu cauta^i in alta parte oameni Sfin^i, autentici, decat la
El, in Biserica Sa! Nu exista sfin^enie decat de la El, pentru ca
sfin^enia este imparta§ire de slava Sa.

V. 3 ii vizeaza pe cei care se apropie de Teologie, de vorbirea
despre Dumnezeu §i despre rela^iile Sale cu crea^ia Sa.

Anna ne spune, ca nu trebuie sa ne mandrim, adica sa ne
credem capabili de sfin^enie fara sa avem sfm^enie intru noi §i apoi
sa ne ocupam de cele inalte, de dogme, de Teologie.

Sa nu ne apucam sa facem Teologie cu fiin^a murdara de
nesim^ire §i de orgoliu nemasurat, ca suntem singurii posesori ai
cunoa§terii celei de taina a lui Dumnezeu.

237

Nu va apuca^i de Teologie, daca sunte^i mandril, cu alte
cuvinte. Face^i orice altceva, apuca^i-va de altceva, dar nu va bate^i
joe de sfin^enia lui Dumnezeu, pentru ca din voi, cei care nu va
cura^i pe voi in§iva §i nici nu sunte^i cura|i, nu iese Teologie, ci
cuvant mandru, cuvant din parere de sine.

Anna experimentase mila lui Dumnezeu cu ea §i putea sa
vorbeasca despre acest lucru. Ea traise mantuirea ei, salvarea ei de
catre Domnul, semn ca Domnul e viu §i aude rugaciunea noastra §i
e cu noi. Tocmai de aceea ne spune, ca nu trebuie sa graim despre
cele inalte, daca nu avem astfel de intdlniri reale cu Dumnezeu.

Adica nu po^i sa fii expert in fiziologia §i comportamentul
delfinilor, daca ii vezi numai din fotografii, ci trebuie sa ai contact
cu animalul marin ca atare.

Tot la fel, nu po^i sa vorbe§ti despre cele inalte ale lui
Dumnezeu, despre cele de taina, daca nu te-ai imparta§it de cele ale
Sale. §i niciodata nu te po^i imparta§i de cele ale Sale, daca nu te-ai
facut propriu primirii lor, de la El.

Nu va mandri^i cu citiri fara revela^ii, fara minuni
dumnezeie§ti, fara straluciri ale slavei dumnezeie§ti in via^a
voastra! De ce? Pentru ca Dumnezeu este Domnul in^elegerilor
multiple, dar care, cu toatele, due la El, la un in^eles unitar.

Dumnezeu ne da in^elegeri duhovnice§ti prin intermediul
crea^iei, al Scripturii, al Parin^ilor, al slujbelor §i al teologilor
Bisericii.

Sunt mul^i Sfin^i, care au spus multe lucruri despre
Dumnezeu. Insa, fiecare Sfant in parte, cu via^a §i teologia lui, a
spus despre acela§i Dumnezeu treimic, pentru ca fiecare dintre ei s-
au sfin^it impreuna cu El, cu Dumnezeul nostra treimic. To^i
seamana intre ei, pentru ca au trait aceea§i iradiere a slavei Lui, pe
masura fiecaraia.

El ne da in^elegeri multiple despre Sine §i despre rela^ia Lui
cu noi, insa, prin toate la un loc, Dumnezeu pregate§te intreaga
create §i pe fiecare in parte spre scopurile Lui cu lumea. Lucrarile
Sale sunt multiple cu lumea, pentru ca ^ine cont de conformarea
ontologica a fiecaraia, insa toate lucrarile Sale tinde spre un singur
scop: transfigurarea intregii crea^ii.

Eshatologia Bisericii are maximum de pozitivitate §i,
paradoxal, noi traim o contemporaneitate cu o eshatologie foarte
neagra, de-a dreptul lugubra.

Eshatologia eterodoxa a momentului, chiar daca
amalgameaza in ^esatura ei §i aspecte pozitive, e centrata pe ideea
ca raul personal §i universal e mai mare decat puterea binelui.

238

Insa Satana §i diavolii lui nu sunt opozanfi reali ai Domnului,
dupa cum vom vedea, pentru ca ei nu pot sta pe picior de egalitate
cu Dumnezeu. Nicio creatura nu se poate compara cu Dumnezeu.
Iar diavolul e o creatura cazuta, care sj-a renegat implinirea.

Orice ar face umanitatea §i oricat de decazuta ar ajunge,
Dumnezeu conduce lumea §i nu omul are in mainile sale fraiele
existen^ei.

Concep^ia noastra despre lume §i despre viitorul lumii este
amplu marcata de antropocentrism, de ideea ca noi ne facem
viitorul cum vrem. Insa, adevarul care ne smere§te e acesta:
Dumnezeu conduce crea^ia Sa spre scopul Sau din veci cu lumea,
care e transfigurarea oamenilor §i a crea^iei in integralitatea ei.

Deci futurologia Bisericii, viitorul Bisericii §i al lumii are
maximum de pozitivitate, e un viitor luminos, cu adevarat luminos,
pentru ca lumea se va umple de slava lui Dumnezeu. Viitorul arata
superbine, ca sa corectam, din punct de vedere ortodox, reclama
arhiauzita.

V 4 vorbe§te despre tarie si slabiciune intr-o in^elegere
duhovniceasca a realita^ii. In^elepciunea lumii vechi, de pana la
Hristos, slabe§te, pentru ca cei care poarta in trupul lor slabiciunile /
patimirile lui Hristos, se intaresc prin ele. §i nu te po^i incinge cu
putere, decat de sus, de la Dumnezeu. §i puterea e harul Sau.

Arcul inteligen^ei umane nu mai i§i atinge \rnta. in fa^a
in^elepciunii, care vine de la Dumnezeu sj care e intarire cu putere
de sus.

Cei puternici in §tiin^a §i cultura recunosc ca sunt slabi, atunci
cand vin in contact cu adevarul profund al vieUi ortodoxe, care e
intarire de sus, dumnezeiasca, pentru ca e o via^a in care Dumnezeu
coboara continuu. Dumnezeu e cu noi, pentru ca El nu ne lasa
niciodata goi de in^elegerile Sale multiple §i El este Cei care ne
scoate din mul^imea caderilor noastre.

Cand crezi ca e§ti tare, atunci devii ca o cdrpa. §i cand te
vezi ultimul din lad §i eel mai rau, atunci te inal^i, Domnul te inal^a,
pentru ca te incinge cu putere cereasca §i te umple de dor dupa
curajirea de patimi, dupa asceza.

In V. 5, cei plini de paini, de in^elegeri multe, s-au mic§orat
in increderea lor ca §tiu ceva §i sunt acum ca ni§te pe§ti fara de glas
in fa^a tainei lui Hristos §i a Sfnuilor Lui.

Insa cei flamanzi dupa Dumnezeu, cei care flamanzesc dupa
dreptatea lui Dumnezeu au parasit pamantul, in^elegerile pamante§ti
ale lumii acesteia §i au mintea lui Hristos, care ii face sa traiasca pe
pamant ca in cer.

239

In ed. BOR 2001 se vorbe§te despre faptul ca „flamanzii au
mo§tenit pamantul''. Insa in LXX e vorba de parasirea pamantului
[iTapf|Kav Y'H^'] de catre cei flamanzi dupa Dumnezeu, adevar pe
care ed. Biblia de la 1688 il respecta: „cei flamanzi au lasat
pamantul".

Finalul v. 5 ne duce spre o vorbire din ce in ce mai criptica:
cea stearpa a nascut 7 copii. Care e femeia stearpa §i care e cea cu
mul^i copii, care a slabit?

Inima, care nu cuno§tea pe Dumnezeu §i de aceea era stearpa,
atunci cand a nascut copii, adica virtufi, a nascut desavar§it, prin
harul lui Dumnezeu §i s-a odihnit intru ele, tocmai de aceea a nascut
7 copiii, pentru ca §apte indica odihna, bucuria de cele ale
desavar§irii.

Insa, cea care na§tea mult, dar na§tea ganduri omene§ti, a
slabit §i slabe§te in continuu, pentru ca numai inima curata vede pe
Dumnezeu §i nu cea plina de murdarie.

V. 6 ne arata stapanirea lui Dumnezeu asupra vie^ii noastre.
El este Cel care ne lasa in moarte sufleteasca, atunci cand nu dorim
sa facem cele bune §i tot El este Cel care ne invie din aceea§i
moarte, cand ne intoarcem la pocain^a. El este Cel care ne lasa sa ne
afundam in lad §i tot El ne scoate de acolo, cand dam semne ca ne-
am saturat de atata durere, lacrimi §i nefericire.

Insa Anna amintind de Hades sau de lad (§i doar la 2, 6 apare
genitivul lui a6r|c; in I Sam.) profete§te despre coborarea Lui la lad,
pentru ca sa ii ridice de acolo pe cei Sfm^i §i Drep^i ai Sai, pentru ca
nimeni nu putea sa-i ridice in afara de El.

Via^a §i moartea stau in puterea lui Dumnezeu. De aceea
via^a noastra e un dar de la El, la fel §i moartea. La fiecare slujba ne
rugam ca Domnul sa ne daruie sfdr§it cre§tinesc, in pace, fdrd
infruntare din partea demonilor. Ne cerem o moarte autentica, o
moarte plina de pace, de bucurie duhovniceasca. Ne cerem o moarte
ca ie§ire cu Domnul, ca ie§ire din trup pentru ca sa fim cu Domnul.

V. 7 stabile§te rela^iile lui Dumnezeu cu societatea
oamenilor. Niciun fel de autonomic umana nu exista in rela^iile
dintre noi §i Dumnezeu, chiar daca noi ne manifestam libertatea in
mod rau §i nu-L dorim. Chiar daca noi II dorim sau nu II dorim pe
Dumnezeu, aflam de aici ca Domnul e Cel care ne sarace§te §i tot El
ne imboga^e§te, atat de cele materiale, cat §i de cele spirituale.

Domnul ne lasa pe mana patimilor §i a demonilor, ca sa ne
saraceasca de bine, atunci cand ne mandrim §i mergem aiurea, dar
tot El ne imboga^e^te cu multa smerenie, pocain^a, in^elepciune, bun
sim^, atunci cand ne osandim pe noi inline §i haladuirile noastre in
taramul necinstirii de Dumnezeu.

240

El ne umile§te intariturile inimii, buna impresie, adica falsa
impresie despre noi, toata in§elarea din inima §i mintea noastra. El
are grija ca sa ne smereasca. §i bine e de omul pe care il smere§te
Domnul, pentru ca El il va inal^a, prin harul Sau, din caderile lui.

V. 8 continua sa discute despre prezen^a reala §i
dinamizatoare a lui Dumnezeu in via^a noastra. Pentru ca, pe eel
nevoia§, pe eel care are nevoie de mila Sa il ridica din pamant, din
cele trupe§ti la cele cerebri §i, din gunoiul, din balegarul faptelor de
ru§ine, il ridica pe eel sarac de virtu^i, pentru ca sa il faca parta§,
prin sporirea in cele dumnezeie§ti, de bucuria de a fi cu to^i Sfm^ii
Sai.

Cand traduc sintagma stapdnitorii popoarelor nici edrfia din
1688 §i nici cea din 2001 nu folosesc pluralul, de§i e vorba de Xativ.

Stapdnitorii popoarelor sunt Sfiniii fiecdrei na}ii in parte,
care, pe de o parte, sunt stapani peste ei m§i§i, prin aceea ca §i-au
stapanit patimile §i poftele iar, pe de alta parte, sun luminile
neamului lor, cei care i§i calauzesc neamul spre Dumnezeu, ca unii
care s-au facut ai lui Dumnezeu cu fapta §i cu cuvantul.

Substantivul plural 8vuaot(du I stapdnitorii e un unicat al
car^ii. De aici avem dinastie in limba romana sau membrii familiei
regale.

§i sintagma Gpovov 8o^r|c; / tronul slavei e un unicat in I
Samuil. Ea vorbe§te despre slava pe care o vor avea Sfiniii lui
Dumnezeu, prin Hristos Dumnezeu, cand vor mo§teni tronul /
puterea dumnezeiasca de a fi cu El pentru ve§nicie.

Sintagma reapare doar de doua ori la Matei §i o gasim la Mt.
19, 28 si 25, 31.

Insa in Evanghelie se gase§te doar cu referire la Hristos:
„cand a stat Fiul Omului pe scaunul slavei Lui" [Mt. 19, 28] §i
„atunci va sta pe scaunul slavei Lui" [Mt. 25, 31].

Dar Sfiniii au puterea slavei de la Hristos §i stau pe scaunul
slavei impreund cu El, pentru ca ei sunt scaunul sau sdlasul slavei
lui Dumnezeu.

V. 9 incepe cu o precizare fundamental^, pe care o regasim in
toata experien^a mistica a Parin^ilor Bisericii: rugaciunea continua
ne aduce rugaciunea duhovniceasca, adica darul rugaciunii
neincetate.

Anna spune ca Dumnezeu da rugaciunea, darul rugaciunii
celui care se roaga in continuu. El da darul Sau celor care depun
toate eforturile pentru a dobandi acest mare dar de la Dumnezeu.

Tot Domnul e Cel care binecuvinteaza anii Dreptului cu
multe daruri duhovnice§ti, pentru ca taria barbatului e taria sa
duhovniceasca §i nu taria constitute! sale fizice.

241

Nu in mu§chi sau in bani sau in func^ii sta puterea barbatului,
ci puterea lui este duhovnicia lui. Daca nu e§ti barbat duhovnicesc
in fa^a lui Dumnezeu e§ti un barbat slab. §i de aceea barba^ii nu mai
sunt barba^i, pentru ca sunt goi de prezen^a lui Dumnezeu in via^a
lor. §i cand e§ti gol de har nu po^i sa ai indrazneala la Dumnezeu,
intimitate cu El.

Atunci te rogi §i nu prime§ti. Sau nici nu mai indrazne§ti sa
zici nici pas in fa^a Lui, pentru ca §tii ce fel de oaie neagra e§ti. Cu
alte cuvinte, unde nu e putere §i indrazneala duhovniceasca, nu e
nici har, nici vedenii, nici credkrfa, nici teologie §i nici ceva autentic
de imparta§it altora.

V. 10 e o introducere in in^elegerea rela^iei dintre Dumnezeu
§i Satana. Domnul, Stapanul §i Creatorul creaturii Sale il face / il
arata slab pe adversar.

Insa adversarul nu e unul de acela§i calibru cu Dumnezeu
(pentru ca a§a ceva nu exista), ci adversarul [o:vti.8ik:ov] e mai mult
un cobitor, un vorbitor de rau, un rastalmacitor al vorbelor Sale, un
pigmeu, care §i-a ratacit calea.

Transformarea Satanei intr-un adversar redutabil al lui
Dumnezeu nu are de-a face cu o cunoa§tere corecta a Revela^iei
dumnezeie§ti, pentru ca Revela^ia vorbe§te despre Dumnezeu, ca
despre Cel atotputernic §i atoatestapanitor, care ingaduie libertatea
de manifestare a crea^iei, dar excesul liberta^ii e pacatul §i pacatul
personal, fie al demonilor, fie al oamenilor, i§i adjudeca departarea
deEl.

Nimeni nu poate fi un adversar real al lui Dumnezeu, pentru
ca El I§i ingaduie adversarii, care au via^a §i putere de manifestare
de la El sj nu de la ei m§i§i.

Ei i§i folosesc prost, excesiv de prost poten^ele primite de la
El. Insa El le ingaduie aceasta existen^a negativa, pentru ca le-a dat
libertate de manifestare §i adevarata libertate e comuniunea cu
Dumnezeu.

Daca in^elegem acest fapt, ca demonii nu sunt luptatori reali
impotriva lui Dumnezeu, ci ei lupta impotriva propriei lor impliniri,
in^elegem atat drama demonilor, cat §i drama noastra, ca oameni
pacato§i. Toate pacatele noastre nu sunt atat o lupta cu Dumnezeu,
cat, mai degraba, o urdfire a noastra, o desfigurare, o demonizare.

Nimeni nu poate lupta in mod real cu Dumnezeu, pentru ca
Dumnezeu este fundamentul oricarei existence. Lupta noastra cu
Dumnezeu, ca neacceptare §i neiubire a Lui, este o agonie
personala, interioara, in primul rand.

Necredin^a nu are nicio §ansa reala, decat pe aceea de a fi
nefericita. Omul e creat de Dumnezeu pentru a se implini in

242

comuniunea cu Dumnezeu. Orice alta opaline in afara de aceasta e
un e§ec existential §i ontologic.

Domnul e Sfant, e Atotsfant, accentueaza Anna. Mandria
ivita din con§tientizarea capacita^ilor native sau din luarea in
posesie a unor bunuri mo§tenite sau dobandite e o cugetare telurica
§i nu duhovniceasca. Adevarata lauda a omului, adevarata sa
cunoa§tere e in^elegerea §i cunoa§terea lui Dumnezeu.

Pe Dumnezeu II cunoa§tem din multiplele in^elegeri despre
Sine. Toate ne due la Sine, la o cunoa§tere unitara, profunda despre
Sine.

Intimitatea cu Dumnezeu o traim din aceea ca ne sim^im cu
totul integral in comuniune cu El §i ne sim^im cu totul implini^i in
ascultarea de Dumnezeu, pentru ca ne umplem de toata bucuria §i
cuno§tin^a, care ne vin de la El.

Finalul v. 10 e deplin mesianic. Se profete§te despre inarfarea
la cer a Domnului, care a fost ca un tunet pentru Puterile cerebri. A
fost o uluire, o cutremurare dumnezeiasca, cand L-au vazut pe Cel
ale Carui madulare sunt patate de sangele rascumpararii noastre,
urcand §i §ezand, cu umanitatea Sa indumnezeita, de-a dreapta
Tatalui.

El, Hristos, va judeca marginile pamantului, adica intreaga
suflare omeneasca, pentru ca va da putere regilor no§tri, adica
Sfin^ilor Sai §i astfel cornul Sau, al lui Hristos, al Unsului Sau va fi
inarfat mai presus de toate.

Cantarea Annei este, in concluzie, o splendida vedere a
timpului mesianic §i a celui eshatologic dar, in acela§i timp, o
bogata pagina de teologie mistica, unde experien^a vie^ii cu
Dumnezeu se destainuie §i vorbe§te graitor.

243

Cuprins

1. Comentariu teologic la Amos 6, 6 (2-5)

2. Adevarul si puterea credintei. Comentariu asupra II
Cor., cap. 2 (6-10)

3. Intre gdndurile Satanei si mireasma lui Hristos. Exegeza
la II Cor. 2, 11-17(11-14)

4. Intoarcere si apropiere: doi termeni importanti ai
relatiei omului cu Dumnezeu in Scriptura (15-17)

5. Alergare, lupta si incununare in I Cor. 9, 24-27. (18-21)

6. Rom. 8, 13-14: intre extremismul ascetic si viata
duhovniceascd (22-26)

7. Sfantul Isaac Sirul si iertarea lui Dumnezeu (Isaac III, 6,
32) (27-29)

8. Cerul nou si pamantul nou al eshatologiei (30-35)

9. Intre cautarea Imparatiei si grijile veacului (36-38)

10. „Ostirea lui Dumnezeu" sau despre Ingeri in viata
noastra (39-43)

1 1 . Simon Magul si Satana la Sfantul loan Gura de Aur si
Sfantul Amfilohie de Iconium (44-51)

12. Mania ravnei lui Dumnezeu (52-56)

13. Intre realitatea lui Dumnezeu si conceptele despre
Dumnezeu (57-62)

14. Despre viol, indragostire si feciorie in Fac. 34, 1-3. O
continua lectie pentru tineri (63-66)

15. Binecuvantarea Domnului [euXoyLoc Kupiou] (67-70)

16. Eclesiologie tipologica. Despre sintagmele owaycoyccc;
iOucou §i Kcctdoxcoiv alojutou (71-73)

17. Cine este Asteptarea neamurilor [IIpoo8oKi.a eGvcov]?
Locul profetic de la Fac. 49, 10 (74-75)

18. Ce semnifica mitra ierarhilor ortodocsi? (76-77)

19. Cele 3 binecuvantari de la Fac. 49, 25 (78-79)

20. Semnificatia lingvistica a cuvantului episcop

[eTTLOKOTTOgj-OU] (80-81)

21. Sarutul de dragoste si Fac. 50, 1 (82-83)

22. De ce da Dumnezeu peste cap planurile oamenilor?

(84-85)

23. De ce nu a fost omorat Sfantul Proroc Moise? (86)

24. Si Dumnezeu ii privea indelung cand...tipau (87-88)

25. fntrebarea Sfantului Moise [Ies. 3, 4] (89-91)

26. Dumnezeu ne loveste...prin minuni (92)

27. Ie§. 4, 10: iaxvocpcovoQ §i fipadvyXcoaaog sau despre cele
doua adjective restauratoare (93-94)

28. Despre Sfanta Euharistie in viata noastra (95-96)

29. Minunea Marturisirii: o innoire duhovniceasca
fundamentals a omului §i o inaintare continua in sfin^enie (97-107)

30. Despre Rom. 16, 1-2 si diaconrfa Ooi(3r|. De ce nu se
hirotonesc femei drept preoff! (108-1 10)

31. Triadologia troparului §i a condacului praznicului
preaslavit al Botezului Domnului (111-115)

32. Despre Sfantul Antonie eel Mare din troparul §i
condacul sau (17 ianuarie) (116)

33. Ie§. 28, 3: intre mintea autonoma §i mintea teonoma.
Cine Qfilosoful §i cine e TeologuP. (117-119)

34. Despre invierea Domnului potrivit Scripturii
dumnezeie§ti (120-123)

35. De ce Hristos eel inviat ii face pe Apostoli
marturisitorii Lui? (124-127)

36. Psalmul 50 intre Septuaginta §i diaconul Coresi, alaturi
de o interpretare a textului (128-152)

37. Ochii lui Dumnezeu §i prezen^a Sa in lume (153-158)

38. Accente teologice §i apologetice in Comentariul la
Galateni al lui Martin Luther (159-165)

39. Despre mo§tenirea lui Dumnezeu (166-168)

40. Locurile tipologice mariologice de la Fac. 8, 11 §i
28,12(169)

41. Soteriologia protestanta intr-un singur GIF (170-171)

42. Teologia pomelnicului (172-177)

43. Cand toata lumea danseaza pe ritmuri de clopot (178-
180)

44. Tovara§e director... va rog! Lasa^i-ma sa fac eu infarct
in loculdv! (181-187)

45. Chiar daca te simti prost zambeste tot timpul! (188-
191)

46. Hulele mantuirii (192-195)

47. Cei care II iubesc pe El (196)

48. Dumnezeu trimite duh rau (iTveiJ|j,a iTovripov) [Jud. 9,
23, cf.LXX] (197-198)

49. Fragmente din Rdnduiala Dumnezeie^tii Liturghii a
Sfdntului loan Gurd de Aur cf. PG 20 (199-202)

50. Aripile lui Dumnezeu si problema nasterii in cartea lui
Rut (203-204)

51. Putere de barbat (205-207)

52. Despre demoni si posesie satanica in
Vechiul Testament (208-209)

53. Eshatologia este deja o realitate experimentata (210-
212)

54. Cuvdntul si icoana in experienta ortodoxa (213-218)

55. Crezul ortodox in Bucovna de la Bdlgrad (1699) (219-
230)

56. Despre Profetul Deuteronomului (231-234)

57. Cantarea Annei. Traducere si comentariu (I Sam. 2, 1-
10, cf. LXX) (235-243)

Teologie pentru azi

Cartea de fafa este o edifie online

gratuita §i e proprietatea exclusiva a

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioru§.

Ea nu poate fi tiparita §i

comercializata fara acordul sau

direct.

Pr. Dr. Dorin Octavian Piciorug

Teologie pentru azi
Toate drepturile rezervate